Mana cartofului este una dintre cele mai devastatoare boli ale culturii de cartof, cu potentialul de a distruge recolte intregi. Este o boala provocata de ciuperca Phytophthora infestans, care se dezvolta mai ales pe fond de umiditate ridicata si temperaturi moderate.
Importanta recunoasterii timpurii a simptomelor si aplicarii unor masuri de control eficiente preventive este cruciala. Sursele de infectie cu aceasta ciuperca, in raport cu o cultura de cartof, pot fi grupatre astfel:
Sursa interna – din interiorul culturii, si are cea mai mare importanta in declansarea bolii. Este reprezentata de tuberculii manati plantati si, in cazul monoculturii, de oospori. Frecventa tuberculilor manati este destul de mare, chiar in culturile cu atac mic de mana in perioada de vegetatie. La recoltare si sortare, o parte din ei, cei cu simptome evidente, sunt indepartati, insa multi tuberculi sunt infectati la recoltare, iar simptomele se observa tarziu, in primavara, si nici atunci nu sunt foarte evidente.
Sursa externa – din afara culturii, este reprezentata de tuberculii manati eliminati la sortarea din primavara, de culturile vecine bolnave si de samulastra. Existenta acestei surse explica intr-o oarecare masura, aparitia mai timpurie a acestei boli, si are drept consecinta cresterea numarului de tratamente.
Astfel, factorii favorizanti in aparitia si dezvoltarea acestui patogen sunt reprezentati de umiditate crescuta si temperaturile moderate, rotatia necorespunzatoare a culturilor, utilizarea de tuberculi infectati ca material de plantare si de o densitate mare a plantelor, care impiedica aerisirea. Printre simptomele vizibile pe frunze, tulpini si tuberculi, putem descrie: pete verde-cenusii, cu un puf albicios pe partea inferioara a frunzelor (Fig.1), pete brune pe tulpini si petioluri, pete brune, adancite, pe tuberculi.
Ca si masuri preventive, se recomanda:
- Utilizarea de material de plantare sanatos.
- Rotatia corecta a culturilor.
- Asigurarea unei aerisiri adecvate a culturii.
- Evitarea irigarii prin aspersiune in perioadele cu risc crescut de infectie.
In ceea ce priveste tratamentele chimice, se recomanda:
- Utilizarea fungicidelor specifice, aplicate preventiv sau la primele semne de infectie (NANDO 500 EC 0,3- 0,4 l/ha).
- Substante active recomandate (hidroxid de cupru, oxiclorura de cupru).
- Recomandari privind alternarea fungicidelor pentru a evita aparitia rezistentei.
Printre alte recomandari, putem mentiona intarirea imunitatii plantelor prin utilizarea de ingrasaminte foliare, o atentie sporita la momentul optim de aplicare a tratamentelor, dozele si modul de aplicare a acestora.
Dr.ing. Lorena Gurau, ICDPP Bucuresti
