Diferitele culturi de camp pot fi afectate, in anumite conditii ecologice, de numeroase specii de ciuperci care, prin atacul produs, contribuie frecvent la reducerea cantitativa a productiei dar, in acelasi timp, si la deprecierea calitativa a acesteia, din cauza acumularii in planta sau in samanta a unor toxine naturale cunoscute sub numele de micotoxine. Ca urmare a pericolului pe care il prezinta pentru sanatatea umana si animala, fiind considerate ca avand efecte acute si cronice, in cele ce urmeaza se prezinta unele aspecte referitoare la acestea.
Dupa cum este mentionat in literatura de specialitate, micotoxinele reprezinta un grup divers de metaboliti secundari produsi de anumite specii de ciuperci. Pana in prezent sunt cunoscute peste 400 de micotoxine, insa numai un numar restrans au fost cercetate in detaliu.
Speciile de ciuperci care produc micotoxine pot fi aproximativ clasificate in urmatoarele categorii:
- cele care produc micotoxine in camp
- cele la care producerea micotoxinelor are loc dupa recoltare,
- cele care produc infectii fie in camp, fie in depozite.
Printre principalele ciuperci producatoare de micotoxine se pot intalni specii de Fusarium, Aspergillus, Penicillium, la fiecare dintre ele fiind evidentiate anumite toxine suspectate de a fi implicate in aparitia diferitelor boli (Fig. 1-2). Desi se apreciaza ca in realitate pot exista foarte multe boli cauzate de consumul de alimente sau furaje contaminate cu micotoxine, totusi natura insidioasa a manifestarii intoxicatiilor cu micotoxine si starea bolnavilor fac dificila determinarea dimensiunii problemei, in special pentru faptul ca sunt descoperite mereu noi micotoxine.
Fara o protectie adecvata a culturilor si a produselor agricole fata de atacul bolilor micotice, se pot inregistra frecvent niveluri ridicate de intoxicatii. Cu toate ca o eliminare completa a micotoxinelor din alimente si furaje este imposibila, exista posibilitatea reducerii lor printr-o serie de masuri de prevenire si combatere a patogenilor care le produc, atat in camp cat si in depozite.
Diferitele masuri necesare pentru minimalizarea producerii de micotoxine ar trebui sa aiba in vedere prevenirea si combaterea patogenilor, precum si prelucrarea de buna calitate. Este de mentionat ca, in mod special, masurile de combatere inainte de recoltare constituie cea mai usoara si adesea cea mai ieftina cale de prevenire a aparitiei micotoxinelor si pot include: alegerea soiurilor rezistente sau mai putin sensibile, cultivarea de plante potrivite pentru conditiile locale, rotatia adecvata a culturilor, lucrari culturale suficiente, fertilizarea la cerere si protejarea culturilor cu ajutorul tratamentelor fitosanitare.
Referitor la alegerea soiurilor, au fost efectuate numeroase cercetari asupra rezistentei plantei la ciupercile care produc micotoxine, considerand ca rezistenta plantei gazda poate fi un pas promitator. Exista o gama larga de soiuri mai putin sensibile, pentru cultivarea in diferite conditii climatice.
Rotatia culturilor reprezinta, de asemenea, o metoda importanta pentru a minimaliza producerea de toxine. Sistemele de rotatie restransa a culturilor, cu o proportie mare de cereale paioase si porumb, vor duce la acumularea unor concentratii mai mari de micotoxine. Este de aratat ca in cazul epidemiilor monociclice, asa cum se poate intampla la fuzarioza spicelor de grau, severitatea bolii este direct proportionala cu cantitatea de inocul, ceea ce subliniaza necesitatea reducerii inoculului.
Metodele de lucru ale solului, prin care se asigura ingroparea resturilor vegetale au o importanta deosebita in reducerea potentialului de inocul cu Fusarium si Aspergillus, intrucat aceste ciuperci supravietuiesc pe resturile lasate la suprafata solului. Totusi, in ciuda cunoasterii faptului ca prin lucrarea corespunzatoare a solului se contribuie la un management eficace al bolilor specifice culturii respective, in ultima perioada a crescut, la nivel mondial, sistemul de lucrari minimale.
Combaterea cu produse de protectia plantelor a bolilor in perioada de vegetatie poate fi o abordare practica pentru reducerea dezvoltarii patogenilor si astfel sa se reduca producerea de micotoxine. Cu toate acestea, in cazul infectiei cu Fusarium la cereale, o serie de obstacole par sa fie fie greu depasite, fungicidele nefiind, de obicei, capabile sa combata suficient speciile din acest gen care pot produce micotoxine. Stabilirea momentului optim de aplicare al tratamentelor cu fungicide se recomanda a fi limitat la mai putin de sase zile in perioada infloririi, pentru a obtine o buna eficacitate impotriva fuzariozei spicelor de grau.
Recoltarea culturilor trebuie efectuata in perioada optima, ceea ce inseamna ca recoltarea ar trebui sa inceapa cand boabele de grau au ajuns la coacere deplina si au un continut de umiditate cat mai redus. Culturile lasate in camp, nerecoltate o perioada mai lunga de timp vor avea un continut mai ridicat de micotoxine. De asemenea, curatirea adecvata si uscarea suficienta a boabelor dupa recoltare constituie masuri esentiale pentru prevenirea proliferarii fungilor si formarea micotoxinelor in timpul depozitarii. O alta masura importanta este evitarea cat mai mult posibil a vatamarilor mecanice, deoarece acestea pot servi drept cai de intrare pentru ciupercile care produc micotoxine. Depozitarea reprezinta faza de dupa recoltare cea mai critica, intrucat acumularea de umiditate si temperatura favorabila pentru cresterea ciupercilor vor duce la formarea de micotoxine. Atentie mare trebuie sa se atribuie si prezentei insectelor, pentru ca activitatea lor metabolica cauzeaza daune productiei si creste disponibilitatea pentru infectiile cu fungi.
In concluzie, se poate afirma ca numeroasele ciuperci semnalate la diferitele culturi de camp, in perioada de vegetatie, dupa recoltare, cat si in timpul depozitarii, produc pagube cantitative, dar mai ales calitative, in acelasi timp producand si o serie de substante toxice (micotoxine) care, din cauza diferitelor efecte toxicologice pe care le pot avea, constituie un potential factor de risc pentru sanatatea oamenilor si animalelor.
Managementul micotoxinelor la fiecare faza a procesului de productie si de depozitare are o deosebita importanta pentru reducerea riscurilor de sanatate a consumatorilor, asociate cu contaminarea de micotoxine.
Drd. Ing. Chiriloaie-Palade Andrei
Drd. Ing. Gurau Lorena-Roxana
