Microplasticele sunt bucati mici de plastic, cu o lungime mai mica de 5 mm, care apar in mediu ca o consecinta a poluarii cu plastic. Microplasticele sunt vazute din ce in ce mai mult ca o problema de mediu de proportii globale. Problema microplasticului este deja abordata in cateva reglementari si instrumente politice la nivel international si national.
Pana acum, accentul a fost pus pe microplasticele din ocean si efectele acestora asupra vietii marine, iar microplasticele din agricultura au fost in mare parte trecute cu vederea. Recent, oamenii de stiinta au descoperit ca solurile agricole ar putea detine mai multe microplastice decat bazinele oceanice. Terenurile agricole sunt probabil cele mai contaminate locuri din afara depozitelor de deseuri si a spatiilor urbane. Exista dovezi care sustin faptul ca namolul cu apa uzata utilizat ca amendament al solului ar putea contribui, de asemenea, la contaminarea solului. Ingrasamintele obtinute din namoluri de epurare, ploaia si vantul sunt cai prin care aceste particule ajung in sol. Impactul pe termen lung este scaderea ferilitatii solului. Practicile agricole de eliminare a mulcilor cu plastic, a conductelor de apa si a acoperisurilor serelor cu plastic au inceput sa ridice probleme.
Pe langa contaminarea cu microplastice a solului din diverse surse, „microplasticele adaugate intentionat” sunt o sursa suplimentara serioasa, care trebuie luata in considerare. „Microplastice adaugate intentionat” sunt cele adaugate produselor de consum si industriale, pentru a indeplini un scop functional. Astfel de microplastice sunt utilizate in mod obisnuit atat in agricultura, cat si in horticultura. Utilizarea principala a microplasticelor adaugate in mod intentionat in agricultura sunt capsulele de nutrienti utilizate la ingrasamintele cu eliberare controlata (de exemplu, prin controlul ratei la care amoniul este transformat in azotat). Aceste capsule sunt un invelis compus adesea dintr-un polimer precum polisulfona, poliacrilonitrilul sau acetat de celuloza, care incapsuleaza combinatii de nutrienti din fertilizanti, produse de protectia plantelor, seminte, polimeri solubili in apa pentru remedierea solului si absorbanti de apa. In plus, unele produse care contin microplastice contribuie la cresterea capacitatii de retinere a apei in sol, cresterea eficientei utilizarii apei, reducerea frecventei de irigare si imbunatatirea permeabilitatii solului. Avand in vedere preocuparile legate de utilizarea microplasticelor in agricultura, poate ar fi necesar sa se gaseasca tehnici alternative.
Mai multe reviste stiintifice se concentreaza pe impactul microplasticelor pe soluri, sedimente si apa dulce si pe efectul negativ pe termen lung pe care l-ar putea avea asupra acestor ecosisteme. Poluarea terestra cu microplastice este mult mai mare decat poluarea marina cu microplastice. Oamenii de stiinta estimeaza ca o treime din toate deseurile de plastic ajung in soluri sau in apa dulce. Cea mai mare parte a acestui plastic se dezintegreaza in particule mai mici de 5 mm, iar acestea se descompun mai departe in nanoparticule (mai putin de 0,1 mm). Problema este ca aceste particule intra in lantul trofic. Microplasticele pot interactiona cu fauna solului, afectand sanatatea si functiile solului. Plasticul clorurat poate elibera substante chimice daunatoare in sol, care poate apoi sa se scurga in apele subterane sau in alte surse de apa din jur, precum si in ecosistem. Acest lucru poate provoca o serie de efecte potential daunatoare asupra speciilor care beau apa.
Abordare legislativa
Numeroase tari din intreaga lume au introdus legislatie pentru a interzice fabricarea produselor cosmetice si a produselor de ingrijire personala care contin microbile (un fel de microplastic), dar nu exista inca o legislatie referitoare la microplasticele agro-ecologice. Anul trecut, Agentia Europeana pentru Produse Chimice (ECHA) a evaluat riscurile de mediu si de sanatate pe care le prezinta utilizarea microplasticelor adaugate intentionat si a lansat o propunere de restrictie privind utilizarea microplasticelor in scopuri agricole. Aceasta propunere se aliniaza Strategiei Comisiei Europene din 2018 privind reducerea efectului plasticului ca poluant pentru mediu. Daca se adopta restrictia, toti importatorii si utilizatorii din aval de substante care contin microplastice adaugate intentionat, cu o concentratie egala sau mai mare de 0,01%, vor fi obligati sa respecte noua legislatie. Conformitatea va include o perioada de tranzitie pentru a permite inlocuirea cu alternative biodegradabile, precum si etichetarea si raportarea modificarilor.
Cum mergem inainte?
Cum ar putea restul lumii sa stabileasca o astfel de politica? Din cauza complexitatii acestei probleme, nu este clar ce politica trebuie sa actioneze mai intai, ce concepte ar fi necesare, ce cerinte sunt necesare pentru a promova actiuni dincolo de cele deja initiate, care este definitia acceptata a microplasticelor, etc. In timp ce mai multe reglementari se refera la materiale plastice, reglementarile concrete privind microplasticele sunt insuficiente. Dezvoltarea strategiilor de reglementare pentru microplastice ar trebui sa ia in considerare mai multe optiuni decat simpla adaptare a strategiilor de reglementare existente pentru substantele chimice dizolvate sau materiile in suspensie. Este posibil sa fie dezvoltate strategii de reglementare complet noi pentru microplastice.
Lacunele de cunostinte despre surse, cai de transport si soarta in mediu a microplasticelor trebuie completate, pentru a defini metode adecvate pentru monitorizarea standardizata a microplasticelor. Adaptarea expunerii si a evaluarii pericolelor pentru a evalua riscul microplasticelor este una dintre provocarile majore pentru reglementare si gestionare. Factorii de decizie politica sunt constienti de problemele deseurilor de plastic din mediu, iar aceste probleme sunt deja luate in considerare in mai multe documente de reglementare. Cu toate acestea, majoritatea reglementarilor nu se refera in mod clar la microplastice. Pana in prezent, factorii de decizie politica au integrat problema microplasticului in cateva directive de reglementare la nivel international si national. Aceste reglementari privesc diverse domenii de politica. Politica de mediu ofera o lista lunga de instrumente, care ar putea fi adoptate pentru a dezvolta optiuni suplimentare de gestionare a problemei microplasticului.
Politicile legate de microplasticele agro-ecologice ar putea fi necesare pentru a putea actiona rapid, odata ce rezultatele obtinute si validate justifica o adaptare a practicii agricole pentru a atenua emisiile de microplastic in solurile agricole. Evaluarea situatiei microplasticelor si proiectarea politicilor de atenuare necesita cercetari interdisciplinare, care leaga informatii din diferite domenii si abordari. Proiectarea unor politici eficiente de atenuare necesita luarea in considerare a mai multor sectoare diferite. Deoarece materialele plastice influenteaza toate partile societatii, domeniile unice ale stiintei sau ale politicii nu pot aborda aceasta problema in mod individual. Acest lucru necesita coordonarea integrativa a masurilor la diferite niveluri statutare, politice, economice si sociale. Doar interactiunea dintre toate partile interesate din toate tarile are ca rezultat succesul.
Desi in prezent stim putin despre consecintele microplasticelor in sistemele agricole, ar trebui sa dezvoltam si sa punem in aplicare masuri pentru a reduce emisiile suplimentare.
