In Romania, cel putin pana acum cativa ani, molia verzei era considerata un daunator secundar la cultura rapitei, punand probleme mai mari culturilor de varza (de unde si denumirea in limba romana a acestei specii) sau conopida. In latina specia prezinta mai multe denumiri sinonime: Plutella xylostella, Plutella maculipennis sau Plutella cruciferarum. In literatura de specialitate straina, sau cu o simpla cautare pe Google, aceasta specie se intalneste mai ales sub denumirea in limba engleza „Diamondback moth”.
Nu voi relua in detaliu biologia acestui daunator, fiindca au mai aparut articole similare despre aceasta spocie. Molia verzei ierneaza in stadiul de pupa, intr-un cocon matasos, fixat pe frunzele atacate. In literatura de specialitate s-a mentionat faptul ca in conditiile tarii noastre, specia prezinta trei generatii pe an, prima se dezvolta in perioada mai-iulie, cea de-a doua in perioada iulie-august in timp ce generatia a treia se dezvolta din luna august pana in luna mai, anul urmator (aceasta poate pune probleme in toamna culturii rapitei). Date mai recente sugereaza ca in cazul uneor toamne calde si lungi, acest daunator prezinta 4-5 generatii/an.
Ca o descriere sumara, adultul este un fluture mic, cu anvergura aripilor de 12-15 mm, culoarea corpului brun cenusie, aripile anterioare sunt brune iar cele posterioare sunt cenusii, prevazute cu franjuri, fiind acoperite de perisori lungi. De asemenea, fluturii se pot deplasa pe distante mari, de sute de kilometri, cu ajutorul curentilor de aer. Date si mai recente din literatura de specialitate sugereaza ca in zonele calde ale globului, pe parcursul intregii vieti, adultii pot calatori, cu ajutorul curentilor de aer si 1000 de kilometri! Studii recente au scos in evidenta faptul ca micile molii pot sa stea in aer cateva zile, deci putem spune ca adultii acestei specii sunt niste mici masini de zburat, care i-ar face invidiosi si pe cei mai buni aviatori!
Larvele sunt mici, nu depasesc 10 mm, au corpul fuziform, in primele stadii, culoarea lor este cenusiu-albicioasa, ulterior verde, cu pete late, mai inchise la culoare (fig. 3, 4).
Cum se recunoaste atacul larvelor la plantele de rapita? In primul stadiu de dezvoltare, larvele mineaza frunzele, hraninduse cu parenchimul lor (fac galerii). Dupa aproximativ 2-3 zile de hranire, larvele parasesc galeriile facute in frunze si migreaza pe fata inferioara a acestora, unde rod epiderma inferioara si parenchimul, sub forma de ferestre. Frunzele atacate, pot deveni cenusii, in acest mod simptomele se pot recunoaste usor, dar daca s-a ajuns la acest stadiu, deja pagubele pot sa fie ridicate. Anii cu ierni blande si primaveri calde, pot favoriza daunatorul, avand drept consecinta, cresterea populatiilor acestora.
Pe plan mondial, molia verzei este considerata principalul daunator al culturii rapitei, in special in zonele calde, dar si in cele cu climat temperat mediteraneean. Pe plan mondial, pagubele produse de catre molia verzei in lume, numai la cultura rapitei, se ridica la 4-5 miliarde de dolari/anual! De exemplu, in Australia, daunatorul a fost introdus accidental, iar in prezent provoaca pagube ridicate la cultura rapitei.
In unii ani, populatiile daunatorului sunt ridicate, fermierii inregistrand pierderi mari de productie. Impotriva moliei verzei australienii au mai multe abordari. Cea clasica consta in aplicarea tratamentelor chimice la depasirea pragului economic de daunare (PED). In acest mod, de-a lungul timpului, s-a realizat o protectie eficace a culturii de rapita iar populatiile daunatorului au fost tinute sub control.
Numai ca molia verzei este una din speciile daunatoare care dezvolta usor rezistenta la insecticide. Conform clasificarii IRAC (Comitetul de Actiune pentru Rezistenta la Pesticide) molia verzei prezinta rezistenta la 91 de substante active din difertie grupe de insecticide, depasind in aceasta privinta musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum) sau musculita alba a tutunului (Bemisia tabaci), specii cunoscute pentru rezistenta capatata la insecticide. Doar paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) depaseste molia verzei la acest capitol. Din acest motiv, optiunile chimice de combatere atat in Australia dar si in alte tari, unde acest daunator produce pagube insemnate, sunt din ce in ce mai limitate.
Tocmai de aceea, cercetatorii australieni au incercat si o noua abordare a problemei si anume s-au orientat spre combaterea biologica, pentru a reduce cantitatea de pesticide aplicata la culturile de rapita. Principalul dusman natural al moliei verzei (Plutella xylostella) este o mica viespe, ce apartine speciei Diadegma semiclausum (Hymenoptera: Ichneumonidae). Aceasta paraziteaza larvele moliei verzei aflate in primele stadii de dezvoltare. In unele cazuri, gradul de parazitare este foarte mare, motiv pentru care acest dusman natural a fost folosit cu succes in programele de combatere biologica din Australia si din alte zone ale globului.
In ultimul timp, nici combaterea biologica nu a mai avut succesul scontat. Motivul il reprezinta vremea, care a luat-o razna, cam peste tot in lume, nu numai la noi. Din cauza schimbarilor climatice, care pot duce la nesincronizarea evolutiei parazitiilor cu insectele gazda, motiv pentru care populatia moliei verzei a creascut foarte mult in ultimii ani iar populatia viespii parazitoide (Diadegma semiclausum) nu a putut sa ii tina pasul. S-a apelat si la modelarea matematica pentru a incerca sa se estimeze evolutia populatiilor moliei verzei in viitor. Conform diferitelor scenarii de schimbari climatice, s-a ajuns la concluzia deloc imbucuratoare ca populatia daunatorului ar putea creste in viitor (intervalul 2015-2070) in timp ce populatia viespii parazitoide (Diadegma semiclausum) nu va avea o crestere la fel de mare.
Prin urmare, molia verzei este o specie destul de greu de combatut.
In ultimii ani, molia verzei a inceput sa isi faca simtita din ce in ce mai des prezenta in tara noastra. Toamnele lungi si calde, cresterea suprafetelor cultivata cu rapita de toamna, dar si a celor cultivate cu rapita sau mustar pentru inverzire, pot avea drept consecinta cresterea populatiilor acestui daunator.
Ca o concluzie generala, pe viitor, vom avea probleme din ce in ce mai mare cu protectia culturilor de rapita impotriva atacului larvelor diferitelor specii de lepidoptere, prin urmare trebuie aprofundate cercetarile in acest domeniu.
Dr. ing., Georgescu Emil
INCDA Fundulea
