Se spune ca traim in era insectelor, ce constituie cel mai mare grup de animale de pe glob, circa un milion de specii, depasind numarul tuturor celorlalte specii de animale. Insectele au aparut in urma cu circa 400 de milioane de ani si reprezentantii multor Ordine de insecte care au fost acum 200 de milioane de ani exista si astazi, aspect ce este o dovada a puterii de adaptare la conditii diverse de viata. Se spune ca dinamica disparitiei speciilor de insecte este de opt ori mai rapida decat cea a mamiferelor, a pasarilor si a reptilelor. Mai mult de 40% din speciile de insecte sunt in declin, iar o treime sunt pe cale de disparitie, masa totala a insectelor scade cu 2,5 % pe an, sugerand ca acestea ar putea sa dispara intr-un secol.
Se considera ca raportul insecte/om este de 200 milioane/1, (dupa Larry Pedigo si Marlin Rice, 2008), se considera ca in fiecare moment exista in lume 10 quintilioane (in SUA si Canada, 10 x 1018) exemplare de insecte vii, iar dintre insecte aproape 99% nu sunt daunatoare. Cele mai numeroase categorii de insecte cunoscute sunt din ordinele: Coleoptera (gandaci), Diptera (muste), Hymenoptera (furnici, albine, viespi) si Lepidoptera (fluturi, molii).
Animale nebagate uneori in seama, insectele au evoluat spectaculos avand o serie de caracteristici care le confera avantaje imense in lupta pentru supravietuire. Sunt singurele artropode capabile de zbor, se adapteaza extraordinar de usor, folosesc surse de hrana diverse, sunt prezente in medii de viata variate, sunt cei mai importanti polenizatori din natura fiind un factor esential in perpetuarea speciilor de plante cu flori, influenteaza viata omului prin insectele daunatoare, recicleaza materii organice aflata in descompunere, produc miere, ceara, matase, ataca un numar mare de plante, mananca aproape orice constituie materie organica.
Extinctia, fenomenul de disparitie brusca sau treptata a unui grup de vietuitoare
Insectele evolueaza rapid, se adapteaza la schimbari (situatii si oportunitati), se raspandesc, trec prin mai multe stadii de viata (metamorfoza), larvele sunt diferite de adulti (astfel au posibilitatea sa foloseasca alte surse de hrana), si au o mare plasticitate. Avand aceste caracteristici este foarte posibil ca sa existe pe pamant mult timp dupa ce noi, oamenii, nu vom mai fi ca specie.
Extinctia este fenomenul de disparitie brusca sau treptata a unui grup (populatie, specie, familie, ordin, etc.) de vietuitoare. In general, sunt supuse pericolului de extinctie speciile care nu au capacitate adaptativa foarte mare, mai exact organismele strict specializate care nu se pot adapta schimbarilor ambientale, dar mai ales unor fenomene naturale ce se refera la zone foarte mari ale pamantului. Istoria vietii pe pamant a fost marcata de numeroase episoade de extinctie, iar cele mai semnificative dintre ele au dus la disparitia masiva a unor grupuri intregi de organisme. Aceste evenimente au fost denumite „extinctii in masa”, iar studiile combinate de geologie si paleontologie au identificat cinci astfel de disparitii la scara larga a animalelor si plantelor, a sasea fiind, se pare, in plina desfasurare. Din ce in ce mai mult se vorbeste ca pamantul este la inceputul celei de-a sasea extinctii (pierderi insurmontabile ale speciilor de animale mari) dar si in lumea insectelor, factor indispensabil pentru relatiile functionale ale tuturor ecosistemelor, in lume. Se considera ca intre anii 1970 si 2012 declinul insectelor este de circa 58%. Se pune problema daca masurile de protectie a plantelor contribuie la aceasta disparitie a insectelor? In prezent, aproximativ 11% (1,5 miliarde hectare) din suprafata solului globului (13,4 miliarde ha) sunt utilizate in agricultura (arabil si culturi permanente). Influenta agriculturii asupra biodiversitatii prin modificarea mediului este in functie de practicile agricole (schimbari climatice, defrisari, ingineria genetica, irigare, poluantii, degradarea solului si deseurile si reziduurile). Pesticidele si ingrasamintele chimice pot afecta ecosistemele terestre dar si acvatice, biodiversitatea culturilor agricole si a ecosistemelor unde sunt crescute animalele se poate modifica din cauza interventiei omului din ultimii mii de ani. Declinul general al insectelor poate fi cauzat si de agricultura intensiva. Numeroase studii arata ca polenizatorii (precum albinele), sunt in declin, mai ales in tarile dezvoltate. Asa cum afirma Francisco Sanchez-Bayo, de la Universitatea din Sydney, factorul decisiv in reducerea numarului speciilor de insecte este pierderea habitatului, urbanizarea, defrisarea, practicilor agricole, cresterea folosirii de fertilizatori si pesticide in agricultura globala si contaminarea cu poluanti chimici, factori biologici (speciile invadatoare si agentii patogeni), incalzirea globala, mai ales in zonele tropicale, etc.
Dar sa aratam si alte aspecte ale problemei, exemplu pierderea biodiversitatii, din cauza poluarii cu azot. De asemenea, nevoia de hrana, spatiu si materii prime ale omului au dus la distrugerea habitatelor naturale si la cresterea poluarii, afectand biodiversitatea. Desigur exista si aspectul ca insectele fiind animale poichiloterme (temperatura lor este dependenta de tempratura mediului ambiant) din cauza incalzirii globale pot fi mult mai active, iar in acest context, incalzirea poate determina cresterea biodiversitatii. In timp ce unele dintre cele mai importante specii dispar din mediul lor natural, unele specii, in special cele daunatoare, se vor adapta, iar acestea vor trece cu bine de schimbarile climatice, si pot afecta mai mult culturile, facand agricultura din ce in ce mai dificila, sporind costurile de productie si afectand hrana a miliarde de oameni.
In loc de concluzii…
Daca nu modificam metodele utilizate in agricultura de performanta, de producere a alimentelor, de aplicare rationala a ingrasamintelor chimice, a pesticidelor, alaturi de scaderea interferentei omului cu natura, distrugerea padurilor tropicale, extinderea fara limita a marilor aglomerari umane, cresterea emisiilor de CO2 si gaze toxice, alaturi de utilizarea rationala si cu maxima economicitate a resurselor naturale in ansamblul lor, prevenirea si combaterea dezechilibrelor provocate de oameni si de factori naturali, speciile de insecte, ca de altfel intreaga biodiversitate a naturii va continua sa se reduca. Este deosebit de important sa se elaboreze tehnici de evaluare stiintifica, pe termen lung, bazate pe date multianuale din ecosisteme stabile si perturbate, din zone extinse, si mai ales conceperea si aplicarea unor politici de mediu acceptate pe plan mondial si trecerea de la modelul de dezvoltare stationar, la modelul dezvoltarii durabile, toate acestea bazate pe datele obtinute de cercetarea stiintifica.
