Plantele aromatice predominant deriva din biota spontana si, in consecinta, isi pastreaza, in mare masura, caracteristicile ecologice initiale in momentul introducerii lor in domeniul cultivat. Astfel, tranzitia acestora de la stadiul salbatic la cel cultivat predispune aceste plante la o crestere a susceptibilitatii la diversi daunatori (Figura 1 si 2) si este asociata cu o proliferare semnificativa si o extindere notabila a agentilor patogeni, in special a celor caracterizati printr-o mare adaptabilitate ecologica.
Lepidopterele, ca grup cel mai prolific de organisme daunatoare, manifesta un potential semnificativ de atac, preponderent prin intermediul larvelor, care se alimenteaza cu organele aeriene ale plantelor. In cadrul acestora, un numar substantial cauzeaza adesea deteriorari notabile in culturile de plante aromatice. Prin urmare, speciile relevante includ Mamestra spp. (la galbenele), Vanessa cardui (Linnaeus, 1758) (la schinel, armurariu, anghinare); Depressaria spp. (la chimion, anason), Cucullia spp. (la musetel, piretru); Autographa gamma (la galbenele, roinita), Xestia c-nigrum (Linnaeus, 1758) (la matraguna).
Coleopterele constituie, de asemenea, un grup taxonomic bine structurat de specii daunatoare pentru culturile de plante aromatice, dintre care aproximativ 15 prezinta un potential semnificativ de daunare. Atat larvele, cat si adultii, avand aparat bucal adaptat pentru rupt si mestecat, se alimenteaza cu diverse organe ale plantelor, determinand adesea atacuri intense, uneori pana la compromiterea serioasa a unor culturi (de exemplu, Colaphellus sophiae (Schaller, 1783) la mustar). In aditie la speciile mentionate, pot cauza daune semnificative Chrysolina herbacea (Duftschmid, 1825) la menta, Meligethes aeneus (Fabricius, 1775) si Phyllothreta spp. la mustar, Tanymecus spp., Opatrum sabulosum (Linnaeus, 1761) si Agriotes spp. la diverse specii medicinale, in stadiul de frunze cotiledonale.
Hemiptera reprezinta un alt grup numeros de insecte daunatoare in cadrul entomofaunei asociate culturilor de plante aromatice. Importanta economica a acestui grup este data de paduchii de frunze (afide) si cicade, care afecteaza plantele atat prin atacul direct, cat si prin functia de vectori pentru boli precum virozele si micoplasmozele. Dotate cu aparat bucal adaptat pentru intepat si supt, aceste insecte introduc virusuri sau micoplasme in plantele gazda, provocand contaminarea. De asemenea, atacul lor conduce la deprecierea materiei prime vegetale din punct de vedere calitativ (aparitia petelor decolorate). Aceste specii daunatoare persista in culturi pe tot parcursul perioadei de vegetatie, adesea in densitati mari.
Afidele formeaza colonii pe lastari, frunze si tulpini, cauzand stagnarea in crestere a plantelor, rasucirea frunzelor si a lastarilor. Ele reprezinta daunatori obisnuiti pentru numeroase specii medicinale si aromatice, cum ar fi Myzodes persicae (Sulzer, 1776) (laur, stanjenel, matraguna etc.), Aphis fabae Aphis fabae (Scopoli, 1763) (anghinare, mustar, anason etc.), Macrosiphum rosae (Linnaeus, 1758) (trandafir), Macrosiphum euphorbiae (Thomas, 1878) (mustar), Acyrthosiphon pisum (Harris, 1776)(lemn dulce).
Intre cicade, se disting Empoasca spp. (la coriandru, fenicul, menta, roinita, cimbru), Macrosteles laevis (Ribaut, 1927) (la salvie, cimbru, musetel, degetel etc.), Psammotettix striatus (Linnaeus, 1758) (la cimbru, lavanda), Emelyanoviana mollicula (Boheman, 1845) (la roinita, menta, nalba). Toate speciile de cicade sunt polifage, cu toate ca unele manifesta preferinta pentru plantele medicinale si aromatice.
Ortopterele indica o prezenta constanta in toate culturile aromatice. Atat adultii, cat si larvele, dispun de un aparat bucal adaptat pentru rupt si mestecat, iar impactul lor poate varia pana la defolierea plantelor, cum ar fi in cazul Isophya tenuicerca (Ramme, 1951) (la lavanda). Printre speciile intalnite frecvent in anumite regiuni se includ Locusta migratoria (Linnaeus, 1758), Dociostaurus maroccanus (Thunberg, 1815), Polysarcus denticauda (Charpentier, 1825), Tettigonia spp.
Thysanopterele, fiind insecte de dimensiuni mici, unele dintre ele manifestand polifagie, se localizeaza atat adultii, cat si larvele pe lastari si flori, de unde, prin intepare, sug sucul celular. Acestea sunt prezente pe majoritatea speciilor medicinale si aromatice, cu exemple notabile precum Haplothrips acanthoscelis (Karny, 1910), Thrips tabaci (Lindeman, 1889) si Haplothrips tritici (Kurdjumov, 1912).
Biolog Georgesu Raluca-Gabriela
