Pana acum un deceniu, omida fructificatiilor era un daunator aproape „invizibil”. Cea mai buna dovada este faptul ca, in trecut, insecta era cunoscuta mai degraba sub numele de „omida capsulelor de bumbac”. Cum aceasta cultura nu prea mai exista in tara noastra, fermierii au crezut ca daunatorul nu mai are „obiectul muncii” si au scapat definitiv de el. Ei bine, nu este chiar asa. Aceasta specie se caracterizeaza printr-un grad ridicat de polifagie. In „meniul” ei intra peste 120 de specii de plante gazda. Pe langa bumbac, larvele ataca porumbul, floarea soarelui, leguminoasele anuale (soia, lupin), leguminosele perene, dovleceii, tutunul, hameiul, chiar si plantele ornamentale (consuma frunzele, organele florale sau de fructificatie). De asemenea, larvele pot produce pagube si in pepiniere. Cele mai mari pagube sunt produse de larve prin distrugerea organelor florale si a fructificatiilor in formare (de unde si denumirea populara actuala a acestei specii).
La noi in tara, in ultimii ani daunatorul a inceput sa puna probleme serioase, atat cultivatorilor de porumb, cat si celor de tomate sau ardei. Cei care cultiva porumbul si-au dat seama de problema cand nu au putut valorifica recolta. Omida fructificatiilor nu produce pagube cantitative semnificative de recolta. Poate cateva sute de kilograme la hectar, in caz de atac foarte puternic. In schimb, pagubele calitative pot sa fie semnificative. In general, atacul larvelor constituie o „poarta de intrare” pentru ciupercile din genul Fusarium sau Aspergillus, avand ca efect final o recolta cu continut ridicat in micotoxine, care nu va mai putea fi valorificata. La inceput, larvele acestei specii consuma matasea porumbului. Ulterior consuma boabele aflate in faza de maturitate in lapte, situate la varful stiuletelui. Este cea mai caracteristica forma de atac, se recunoaste cu usurinta, dar putem vedea aceste pagube daca inlaturam panusile din partea superioara a stiuletelui. De asemenea, panusile pot prezenta perforatii in zona superioara, in locul unde larvele au patruns in interiorul stiuletilor de porumb. Exista situatii cand larvele patrund in cocean. In perioada hranirii lor, larvele elimina excrementele la exterior, fapt care usureaza identificarea „faptasului”. Larva tanara se camufleaza foarte bine, prezentand o homocromie deosebita, fapt pentru care se confunda cu organul atacat. Culoarea acestora variaza de la diferite nuante de verde pana la roziu, brun sau chiar negru. Uneori culoarea larvelor variaza chiar pe acelasi organ atacat. Cu toate acestea, pentru un ochi avizat, larvele se pot deosebi de alte specii de lepidoptere, prin prezenta unei linii duble care se gaseste pe mijlocul spatelui si prin prezenta negilor, dispusi cate patru, in forma trapezoidala, pe fiecare segment abdominal.
Exista cinci stadii larvare. La completa dezvoltare, acestea ajung la o lungime de 35-40 mm. Larvele sunt adevarate „masini de mancat”, semnalandu-se si fenomenul de canibalism. Daca initial, pe un stiulete de porumb, se pot gasi si 10 larve sau chiar mai mult, ulterior, se mai gasesc numai 1-2 larve. Acest fenomen de canibalism este, cel mai probabil, o „frana” pusa de catre Mama Natura, ca sa nu existe explozii ale populatiei acestui daunator.
Daca ratisoara porumbului (Tanymecus dilaticollis Gyll) este considerat un daunator regional, cele mai mari pagube inregistrandu-se in tara noastra, ei bine omida fructifiatiilor (Helicoverpa armigera) este un daunator prezent pe tot globul. In zonele semi-aride, pagubele estimate din cauza atacului omizii fructificatiilor sunt evaluate la 317 milioane dolari/an, in timp ce in zonele cu climat temperat, pagubele sunt si mai ridicate, de peste 2 miliarde de dolari anual! Intr-una din comunicarile stiintifice de la Congresul European de Entmologie (ECE) s-a mentionat despre caracterul invaziv al acestui daunator, fiind o amenintare pentru multe tari, atat din zona temperata, cat si din zona tropicala. Insecta are o viteza foarte mare de raspandire, de pana la 2000 km intr-o singura luna!
Conform celor de la CABI, in anul 2013, numai in Brazilia pagubele produse de catre omida fructificatiilor au ajuns la aproximativ 1 miliard de dolari, adica jumatate din pagubele globale produse agriculturii de aceasta daunator s-au inregistrat numai intr-o singura tara de pe continentul sud-american.
Care este cheia succesului pentru aceasta specie?
In primul rand, adaptabilitatea foarte ridicata a acestei insecte la schimbarile climatice. Se pare ca omida fructificatiilor este una dintre speciile care a tras „lozul castigator” in cazul incalzirii globale. Mai multe studii au ajuns la concluzia ca lepidopterele (fluturii) sunt favorizate de incalzirea globala. Si cum aceasta specie este o lepidoptera … De asemenea, alte studii au scos in evidenta faptul ca speciile de daunatori polifagi sunt mult mai adaptate la schimbarile climatice comparativ cu cei monofagi sau care au un grup restrans de plante gazda. Iar omida fructificatiilor se caracterizeaza printr-un grad ridicat de polifagie. De asemenea, schimbarile survenite in tehnologia de cultura, prin adoptarea sistemului lucrarilor minime ale solului „minumum tillage”, pot favoriza acest daunator. In zonele cu climat temperat, insecta ierneaza sub forma de pupa in sol, pe adancimea de 7-25 cm. Se considera ca araturile adanci de toamna au ca rezultat distrugerea unui numar insemnat de pupe aflate in sol. Cum in multe zone s-a renuntat la aratura, rezultatul poate sa fie un numar mai mic de pupe distruse in urma lucrarilor solului, drept urmare un numar mai mare de indivizi care trec de sezonul rece.
Care ar mai fi atunci optiunile fermierilor in lupta lor cu acest daunator?
Combaterea chimica, prin aplicarea unui tratament in vegetatie. Exista o problema de logistica. In perioada cand trebuie sa se realizeze tratamentul in vegetatie, porumbul este inalt, chiar peste 2 m inaltime. Este nevoie de o autopropulsanta cu inaltime de lucru mai mare de 2 metri. Aceste masini costa mult, sunt putini fermieir care le au. In general, fermierii mari sau foarte mari sunt dotati cu asemenea masini performante. A doua problema consta in alegerea momentului optim de efectuare al tratamentului. Avand in vedere ca perioada de depunere in masa a oualelor este la 3-5 zile de la aparitia adultilor, cam acesta este si intervalul optim de efectuare a tratamentului de la data capturarii primilor adulti in capcane. Daca ratam „fereastra” tratamentului si larvele patrund in fructificatii, nu prea mai avem cum sa intervenim.
In concluzie, omida fructificatiilor va fi o problema din ce in ce mai mare, atat pentru cultivatorii de porumb, cat si pentru legumicultori (tomate, ardei). Tehnologiile de lucrari ale solului au evoluat foarte mult in ultimii ani. Odata cu evolutia acestei tehnologii trebuie sa evolueze si tehnologia de protectie a plantelor. In ciuda progresului stiintei, se pare ca dauatorii „tin pasul” si evolueaza si ei.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
