Este un an foarte greu pentru agriculturi, in special in sudul si sud-estul tarii, unde seceta a parjolit aproape totul. O iarna fara prea multe precipitatii, urmata de o primavara foarte secetoasa (in special in lunile martie si aprilie) peste care s-a suprapus seceta obisnuita a verii, insotita de temperaturi ridicate, au impins o parte dintre fermieri inspre limita supravietuirii. In multe zone, culturile de toamna s-au uscat, in special in luna aprilie. In aceleasi zone, cultura porumbului nu merge prea bine, plantele nu au legat (sau procentul celor care au legat este scazut) si acum se usuca. Nici cultura soiei nu poate sa performeze pe timp de seceta. Din contra, fara irigatii nu prea putem sa ne gandim la cultivarea acestei leguminoase in sud-estul tarii. Exista fermieri care au pierdut atat culturile de toamna, cat si porumbul. Totusi, mai exista un licar de speranta si anume cultura florii soarelui. Cu totii stim ca aceasta planta lupta mult mai bine cu seceta, comparativ cu porumbul sau soia, fapt confirmat si in acest an. Un alt aspect demn de luat in seama este faptul ca in sud-estul tarii sunt concentrate mari suprafete cultivate cu floarea soarelui. Prin urmare, toate eforturile fermierilor se canalizeaza asupra acestei culturi, pentru protejarea ei de atacul bolilor si daunatorilor.
Problemele clasice ale florii soarelui sunt (cel putin asa sper) arhicunoscute de catre toti fermierii. In conditiile unui an foarte secetos, cand nu mai este mult timp pana la recoltare, fermierii se pot confrunta cu probleme mai putin intalnite, si anume atacul pasarilor. Explicatia este simpla: in aceasta perioada plantele de floarea soarelui au deja semintele formate, fiind in diferite stadii de maturitate. Acestea reprezinta o sursa de hrana foarte atractiva pentru diferite specii de pasari de camp, mai ales in conditiile in care seceta a facut ravagii, fapt ce a dus la reducerea surselor obisnuite de hrana. Cele mai intalnite specii de pasari de camp care pot dijmui recolta de floarea soarelui in aceasta perioada sunt: vrabia de casa (Paser domesticus domesticus), vrabia spaniola (Passer hispaniolensis), gugustiucul (Streptopelia turtur), porumbelul (Columba livia) si, nu in ultimul rand, cioara de semanatura (Corvus frugilegus). In lanurile de floarea soarelui putem observa stoluri de pasari, acestea consumand semintele din calatidii. De obicei, pasarile nu consuma toate semintele din calatidiu. In cazul in care numarul pasarilor care „viziteza” lanul este ridicat, pierderile din recolta de seminte pot sa varieze de la 10 la 20%, dar, uneori, acestea pot depasi 80%. Este drept ca aceste situatii nu se intalnesc in mod frecvent in practica agricola, dar in conditiile acestui an secetos atacul pasarilor poate sa fie exacerbat, iar la recoltare fermierii se pot trezi cu calatidiile de floarea soarelui partial „golite” de seminte si buzunarul mai gol.
Ce ar putea face acestia ca sa isi salveze culturile de floarea soarelui care au supravietuit secetei din acest an, de atacul pasarilor? Exista doua tipuri de masuri: cele luate pe termen scurt si cele pe termen lung. Ca masuri pe termen scurt ar fi amplasarea de sperietori de pasari sau benzi de celofan, agatate pe un bat, amplasate la o anumita distanta una fata de cealalta. Practica a dovedit ca aceste masuri au un efect limitat, pasarile obisnuindu-se in timp cu prezenta acestora in lan. O alta masura ar fi amplasarea in lan a dispozitivelor care emit semnale acustice pentru a speria pasarile. Pe piata exista foarte multe variante de tunuri pentru alungat pasarile. Acestea sunt alimentate de la o butelie de gaz (butan sau propan). Principiul de functionare al tunurilor se bazeaza pe folosirea puterii explozive a gazului pentru producerea unui zgomot mai puternic decat impuscatura, menit sa sperie pasarile si animalele salbatice. Pentru timpul de declansare se poate utiliza un temporizator automat sau unul mecanic.
Practica a demonstrat faptul ca la inceput acest dipozitiv este foarte eficient in alungarea pasarilor, dar apoi acestea se obisnuisc treptat cu zgomotele detonarii si nu mai fug cand acestea se declanseaza. Dintre speciile enumerate mai sus, cioara de semanatura (Corvus frugilegus) se obisnuieste cel mai repede cu zgomotele tunului anti-pasari. Horticultorii au folosit CD-uri vechi, agatate pe bat, pentru a scapa de pasari. Metoda a avut succes, mai ales in alungarea graurilor (Sturnus vulgaris). Cand CD-urile se misca, ca urmare a curentilor de aer, se modifica si reflexia luminii, fapt ce poate speria pasarile. Dar stim bine ca acestea sunt vietuitoare inteligente (mai ales cioara de semanatura), asa ca, in timp, se pot obisnui si cu CD-urile „miscatoare”. Important este ca fermierii sa alterneze metodele enumerate anterior, pentru prevenirea atacului pasarilor la floarea soarelui care, de multe ori, survine cu 2-3 saptamani inainte de recoltare.
In urma cu cateva decenii se recomanda vanarea pasarilor, cu arme de calibrul 16, in cazul in care populatiile acestora erau ridicate si produceau pagube culturilor agricole. Era interzisa vanatoarea pasarilor in perioada cresterii puilor, cand acestia erau hraniti preponderent cu insecte. In Uniunea Europeana a fost adoptata Directiva Pasari – Directiva 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009, care actualizeaza Directiva 79/409/CEE, din 19790. Conform acestei directive, vanarea pasarilor este interzisa in perioadele de cea mai mare vulnerabilitate ale acestora, cum ar fi migratia cu scopul revenirii in zonele de cuibarit, reproducerea si cresterea puilor, interzicand toate formele de ucidere neselectiva si pe scara larga a pasarilor. De asemenea, se promoveaza cercetarea, gestionarea si utilizarea sustenabila a tuturor speciilor de pasari vizate de directiva. Adica ar trebui facuta un fel de inventariere a speciilor de pasari si a celor care pot pune probleme agricultorilor, asa cum se intampla in vara acestui an. In urma adoptarii Directivei Pasari, metodele de combatere folosite in trecut, cum ar fi tratarea semintelor inainte de semanat cu produse corbifuge sau imprastierea pe camp a unor seminte tratate cu glicerina si fosfor alb, a devenit istorie.
Ce ar putea face fermierii, pe termen lung, ca sa scape de atacul pasarilor? Simplu, sa planteze perdele forestiere. Cu timpul, acolo isi vor face salasul si pradatorii pasarilor (ulii, bufnite, etc). Situatia nu este una foarte „roza”, ritmul de plantare de noi perdele forestiere este unul redus, dar un lucru este cert: avantajele perdelelor forestiere sunt multiple, inclusiv cele privind controlul, in timp, al populatiei pasarilor de camp, care pot pune probleme, in unii ani, culturilor de floarea soarelui, inainte de recoltat.
Georgescu Emil
INCDA Fundulea
