In conditii de mediu favorabile, prin semintele de cereale se transmit numerosi agenti patogeni, unde la soiurile sensibile si in absenta unor tratamente cu fungicide, poate fi afectata considerabil densitatea plantelor la rasarire, calitatea spicelor si capacitatea de productie.
Cei mai raspanditi patogeni care se transmit prin samanta apartin genurilor Fusarium, Septoria, Ustilago si Helminthosporium, iar cei mai periculosi sunt din genul Tilletia, care produc malura comuna. Gradul de infectare la nivelul spicului poate ajunge la 70-80%, rezistenta la ger si seceta fiind diminuata foarte mult, iar pierderile de productie pot ajunge la 40-50% (Fig.1).
Contaminarea semintelor are loc in timpul recoltarii, prin sporii ce provin de la boabele malurate care se fixeaza in smocul de perisori din varful bobului, ori in cazuri mai rare din sporii imprastiati la suprafata solului. Dupa infectare, miceliul ciupercii ajunge in varful meristematic al plantutei de grau si creste odata cu tulpina, iar prin rahis are loc colonizarea prin filamentele de infectie. Prin fragmentarea acestor filamente se formeaza teliosporii, care inlocuiesc endospermul si embrionul bobului. Intr-un singur bob se pot forma intre 1,5 si 6 milioane de spori (Fig.2).
Simptomele caracteristice bolii devin observabile doar la inspicare. Astfel, spicele bolnave apar mai repede decat cele sanatoase, au culoare verde-albastruie, la maturitate au o pozitie erecta, iar aristele sunt mai mici si mai fragile. De asemenea, boabele malurate sunt mai rotunjite, au o culoare brun-cenusie, iar continutul lor este transformat intr-o masa negricioasa de clamidospori, cu miros caracteristic de trimetilamina. Talia plantelor bolnave este mai redusa cu aproximativ 20%.
Atacul de malura comuna este influentat de numerosi factori de mediu si agrofitotehnici. Temperatura solului in timpul germinarii boabelor este foarte importanta: sub 5°C si peste 20°C infectia nu se produce. Temperatura optima in declansarea infectiei este cuprinsa intre 10-18°C, iar umiditatea este de 50-60%. In zonele cu sol foarte umed, sporii ciupercii isi pierd virulenta in aproximativ 30-60 zile. In boabele malurate intacte, sporii rezista in sol in jur de 12-18 luni si pot determina infectia graului in anul urmator. Elementul necesar germinarii clamidosporilor este oxigenul, astfel ca solurile mai afanate si usoare sunt mult mai predispuse la boala, in comparative cu cele mai compacte. Aciditatea solului afecteaza negativ capacitatea de germinare a sporilor,in terenurile alcaline atacul fiind mai intens.
In ceea ce priveste factorii tehnologici, data semanatului si adancimea de semanat sunt foarte importante. Semanatul intr-o epoca tarzie si la o adancime necorespunzatoare, favorizeaza atacul de malura, datorita faptului ca in aceste conditii se prelungeste faza de sensibilitate a plantulelor.
Prevenire si combatere:
- Utilizarea la semanat a unor seminte sanatoase, certificate;
- Cultivarea soiurilor putin vulnerabile;
- Tratamentul semintelor inainte de semanat;
Un fungicid eficient trebuie sa manifeste un spectru larg de actiune si sa asigure o protectie cat mai indelungata a plantelor dupa rasarire. Dintre fungicidele utilizate la tratarea semintelor pentru malura comuna, se recomanda: AMIRAL PROFFY 6 FS (0.5 l/t de samanta), AMIRAL NEO (1.0 l/t samanta), PREMIS (1,5 l/t de samanta) etc.
ing. Lorena- Roxana Gurau
ICDPP Bucuresti
