Datorita precipitatiilor abundente din ultimii ani, in special primavara, dar si in alte perioade ale anului, speciile de samburoase se confrunta din ce in ce mai des cu atacuri de monilioza, atacuri intalnite atat pe flori si lastari, cat si pe fructe. In urma acestora nu este afectata doar productia fructelor, pagubele ajungand chiar si pana la 60%, ci si integritatea pomilor in urma uscarii lastarilor.
Monilioza speciilor samburoase este produsa de doua ciuperci diferite atat din punct de vedere biologic, simptomatologic, cat si al combaterii. Monilinia laxa si monilinia fructigena dezvolta infectii la nivelul leziunilor produse fie de insecte, fie in urma unor socuri, acestea reprezentand cai de patrundere a ciupercii in tesutul vegetal.
Atacul de primavara este cel care afecteaza florile, lastarii si frunzele, unde simptomele se pot confunda usor cu ingheturile tarzii de primavara, atunci cand se produce o ofilire si o uscare a lastarilor.
Atacul pe fructe se manifesta prin aparitia unor pete circulare, cafenii, care se extind repede. Miceliul ciupercii invadeaza pulpa fructului, care devine moale si putrezeste. Boala se dezvolta la o umiditate atmosferica si o temperatura ridicate, iar fructificatiile ciupercii apar la suprafata si se pot observa usor. Astfel ca acestea sunt de culoare gri, dispuse neregulat pe suprafata fructelor, in cazul atacului de Monilinia laxa (Fig. 1) si de culoare alb-galbui, dispuse in cercuri concentrice in cazul unui atac de Monilinia fructigena (Fig. 2). Organele atacate se ofilesc brusc, ducand la pierderi de recolta de pana la 60-90%.
Lastarii si florile atacate nu produc fructe. Lastarii atacati, cu frunze si flori brunificate, reprezinta o sursa majora de infectie ce se poate manifesta in perioada de parga pana la recoltat pe fructele mature. A se retine faptul ca in urma atacului fructele se usuca si raman mumificate pe pom, chiar si pe timpul iernii, iar Monilinia nu este singurul grup de ciuperci responsabil de putrezirea fructelor, putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) fiind prezent destul de frecvent in livezi.
Masuri preventive de combatere
Indiferent de organele atacate de monilioza, este esentiala strangerea si distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate (mumifiate), precum si a frunzelor cazute pe sol. De asemenea, se va evita producerea de rani pe fructe si ramuri. Prin taieri se permite o mai buna aerisire a coroanei, se reduce umiditatea si este favorizata patrunderea solutiei de stropit la nivelul tuturor organelor. Se recomanda de asemenea a se acorda o atentie sporita in stadiul de inflorit, precum si la recoltarea fructelor, a integritatii acestora, sa nu prezinte leziuni. Ordinea de abordare a speciilor este in functie de cum dezmuguresc in mod obisnuit: cais, visin, piersic, cires, prun. Se vor respecta totodata si masurile de protectia muncii la folosirea substantelor pesticide si protectia mediului.
In ceea ce priveste alegerea fungicidelor corespunzatoare, strategia de prevenire si combatere este stabilita in functie de reglementarile si recomandarile pentru produsele omologate la samburoase, respectiv perioada de repaus pana la recolatare. Astfel, aparitia moniliozelor se poate preveni prin aplicarea de produse specifice pe baza de cupru, prefloral (ALCUPRAL 50 PU – 0,2%), iar in perioada infloritului putem interveni cu produse de sinteza organica.
In faza de scuturare a petalelor putem aplica tratamente cu unul din produsele: FOLICUR SOLO (0,1%) sau ORIUS 25 EW / SALVATOR 25 EW (0,1%), iar inainte de recoltare, pe fructele mature, putem aplica 1 pana la 3 tratamente, in functie de specia samburoaselor, cu fungicidul TELDOR 500 SC (0,8 l/ha).
Trebuie sa retinem faptul ca atat Monilinia laxa, cat si Monilinia fructigena produc infectii majore, mai ales in contextul schimbarilor climatice, iar fara o monitorizare adecvata si aplicarea tratamentelor cu fungicide corespunzatoare pierderile de recolta sunt enorme (pana la 60-90%).
Ing. Lorena-Roxana Gurau
ICDPP Bucuresti
