Aromia bungii este „cerambicidul cu gat rosu” sau „gandacul cerambicid al prunelor” sau „gandacul cerambicid al piersicelor” (Fig. 1). Daunatorul este raspandit in mod natural in China, Mongolia, Coreea, Taiwan si Vietnam, in Japonia din 2012, este originar din sud-estul regiunilor paleearctice si orientale. S-a raspandit prin intermediul importului de fructe sau/si ambalajele din lemn. Daunatorul este important prin faptul ca determina deteriorarea arborilor gazda (piersic, cais, visin, prun si plop) sau chiar uscarea acestora. In 2009 a fost pentru prima data semnalat daunatorul in USA, cand o femela a fost identificata la o fabrica din Seattle, Washington. Prima semnalare a speciei Aromia bungii in Europa a fost in 2008, cand trei adulti au fost interceptati printre paletii de lemn dintr-un depozit din Marea Britanie, originari din Olanda, desi este putin probabil sa fi fost adevarata lor origine, iar prima semnalare a speciei in camp deschis in Europa a fost in Germania in iulie 2011 intr-o gradina privata din Bayern, sudul Bavariei, ceea ce demonstreaza ca specia se poate adapta conditiilor existente in Europa. Aromia bungii este considerata unul dintre cei mai distructivi daunatori cerambicizi ai pomilor fructiferi, in special ai caisului si piersicului, in zonele mai putin inalte din China, caz in care pierderea economica poate fi substantiala si prin faptul ca arborii sunt slabiti de atacul larvelor si devin mai susceptibili la atacul patogenilor. Infestarea grava determina degradarea copacilor si scaderea productiei de fructe in livezile atacate. In Italia, cateva sute de caisi, ciresi si pruni au fost grav afectati sau distrusi de atacul larvelor daunatorului. Este desigur un daunator de carantina.
Daunatorul a fost plasat pe lista de alerta a Organizatiei Europene pentru Protectia Plantelor (EPPO) in mai 2012, iar in septembrie 2012, i-a fost confirmata prezenta in Italia, in parcuri si gradini dintr-o zona urbana situata intre Napoli si Pozzuoli (regiunea Campania), cand mai multi pomi (pruni si caisi) au avut gauri de emergenta, fenomenul repetandu-se in august 2013, cu trunchiuri de piersci din regiunea Lombardia.
Plante gazda sunt: Prunus spp., inclusiv P. americana, P. armeniaca, P. domestica inclusiv P. domestica subsp. insititia, P. mume, P. persica, P. japonica, dar si Azadirachta indica, Bambusa textilis, Diospyros virginiana, Olea europaea, Populus spp. inclusiv P. alba si P. tomentosa, Pterocarya stenoptera, Punica granatum si Schima superb.
Ciclul de viata dureaza 2-3 ani, larvele care se dezvolta in scoarta si lemnul trunchiului si/sau ramuri mai mari, se hranesc acolo, in scoarta pana aproape de maturitate si apoi patrund in lemnul central, sapand galerii oblic in sus pentru a forma celula pupala, de unde la ultimul stadiu larvar face o gaura si scoate afara rumegusul rezultat din sapatul galeriei, pentru a permite aparitia ulterioara a adultului.
In regiunea de origine daunatorul este considerat ca un daunator important numai atunci cand este abundent, determinand reduceri considerabile ale productiei de fructe, precum si slabirea si uscarea ocazionala a copacilor atacati, mai ales ca speciile genului Aromia prefera ca gazda plantele tinere si supuse diferitilor factori de stres. Daunator dificil de controlat, deoarece larvele si pupa se dezvolta in interiorul gazdei si prin urmare, protejate de aplicatiile foliare ale insecticidelor (si de majoritatea pradatorilor) de tesutul vegetal din jur. Singurul mod complet eficient de a controla larvele este de a distruge planta infestata. Aplicarea foliara a insecticidelor poate fi eficienta in cazul adultilor prin contact direct sau prin ingestie, insecticidele sistemice pot oferi o anumita protectie. Daunatorul a patruns, pana acum, de mai multe ori in Europa, de aceea masurile fitosanitare pentru prevenirea unei noi intrari sunt absolut indispensabile. Caile potentiale de introducere a daunatorului se refera la ambajul de lemn cu care sunt transportate diferite produse in cadrul comertului mondial si plantele din pepiniera comercializate. Larvele pot trai ascunse in materialele infestate si pot ramane nedetectate in cursul transportului, facilitand astfel raspandirea accidentala a daunatorului. Comertul international cu estul Asiei, in special cu China, prezinta un risc real de reintroducere a daunatorului in Europa. Folosind Standardul Organizatiei Europene pentru Protectia Plantelor (EPPO) pentru PRA si sistemul de potrivire a climei CLIMEX, Nugnes si colab., in 2014 au identificat zonele, din sudul Europei, in care daunatorul este cel mai probabil sa stabileasca si sa provoace daune economice. Prezinta un risc semnificativ pentru toate tarile pomicole din Europa si zonele invecinate, existand un risc real de pagube economice daca daunatorul nu este eradicat din Italia si pana cand nu sunt puse in practica metode adecvate de gestionare a acestei probleme. A. bungii se afla in lista EPPO A1 a daunatorilor in carantina din 2012.
Este cazul sa aratam ca orice decizie la nivel EU se ia pe baze stiintifice, in timp, dupa multe verificari care includ mai multe etape.
PRA (analiza riscului daunatorilor) sau identificarea, evaluarea si gestionarea riscurilor introducerii daunatorilor plantelor intr-o zona/tara si asigurarea transportului in conditii de siguranta a produselor vegetale cu instrumentul (PRA). Un instrument de asistenta decizionala care ajuta evaluatorii de risc si managerii de risc sa realizeze un PRA pentru o cale de marfa a plantelor sau un daunator individual. Acesta ofera acces la datele relevante din Compendiul pentru protectia culturilor (CPC) si un cadru pentru procesul PRA care este aliniat indeaproape la standardele internationale. Instrumentul PRA sprijina luarea deciziilor prin prezentarea informatiilor stiintifice cheie, de la Compendium pentru protectia culturilor (CPC), intr-un mod care te ajuta sa decizi care este cea mai potrivita actiune pentru a reduce riscul de a determina aparitia daunatorilor plantelor si un mod de asigurare ca plantele si produsele acestora sunt transportate in siguranta intre tari.
Clima este unul dintre factorii majori care limiteaza distributia plantelor si a animalelor cu sange rece. Folosind informatii despre clima si cunostinte despre biologia si distributia unei anumite specii in habitatul sau initial, CLIMEX permite o evaluare rapida si fiabila a riscurilor pe care le prezinta introducerea diferitelor organisme si poate fi utilizata pentru a prezice locatiile catre care s-ar putea raspandi. CLIMEX este folosit in prezent de numeroase guverne, agentii, universitati si scoli din intreaga lume pentru a examina si distributia agentilor daunatori pentru o varietate de scopuri, inclusiv carantina. Acest program a fost dezvoltat de CSIRO Entomology in 1985 si a avut numeroase aplicatii de succes in conditii practice.
Prof. Univ. Dr. Ioan Rosca
Director general ICDPP Bucuresti
