Daunatorii de lemn si scoarta (Ord. Coleoptera), cunoscuti sub numele de cari, constituie un grup de daunatori care produc pagube insemnate atat pomilor fructiferi, cat si arbustilor ornamentali si forestieri. In functie de starea de sanatate a plantelor-gazda atacate, ei pot fi impartiti in:
- specii care ataca lemnul sanatos, fiind considerate daunatori principali;
- specii care infesteaza pomii si arborii slabiti fiziologic, desemnate drept daunatori secundari;
- specii care traiesc in arbori doborati, cunoscute ca daunatori tertiari.
Cea mai mare importanta pentru pomicultura o au speciile din familia Scolytidae, care ataca scoarta sau lemnul pomilor sanatosi, acestia devenind un real pericol pentru speciile pomicole.
CARII DE SCOARTA
Scoarta pomilor fructiferi este atacata de doua specii diferite si anume: cariul mic si cariul mare.
Cariul mic al scoartei Scolytus rugulosus (Muller, 1818) (Fig.1) este raspandit in Europa, Africa de Nord si America, iar la noi se intalneste in toate zonele tarii, mai ales in silvostepa si in regiunile padurilor de stejar si fag. Adultul are corpul mic de 2-2.5 mm, negru-mat, acoperit cu perisori fini. Antenele, picioarele si elitrele sunt brune-castanii. Larva, de 2-3 mm lungime, este apoda, albicioasa si cu capul brun. Ierneaza in stadiul de larve adapostite in galerii sapate in scoarta. Primavara, larvele se transforma in pupe intr-o casuta pupala, de obicei sapata la capatul galeriei in lemn. In aprilie sau mai tarziu, apar adultii care parasesc galeriile prin niste orificii rotunde, pe care le fac in scoarta. Apoi, intre scoarta si lemn, ei sapa galerii materne de 1.5-3 cm lungime si de 1-2 mm latime, in care are loc imperecherea.Galeriile sunt indreptate in sensul fibrelor, de-a lungul tulpinii, mai rar fiind sinuoase sau sub forma de carlige. Dupa imperechere, femelele sapa, pe marginile galeriei longitudinale, in dreapa si in stanga, loje in care depun pana la 30-50 oua. Dupa 6-7 zile, apar larvele care sapa in lemn galerii larvare, lungi, sinuase si dispuse perpendicular pe galeria maternala.
La inceput, acestea sunt paralele intre ele, apoi se indeparteaza sau se intretaie, terminandu-se in scoarta sau in lemn (Fig. 2). Insecta are, in mod obisnuit, o generatie pe an, insa – in regiunile din sudul tarii – poate evolua si cea de-a doua generatie, adultii facandu-si aparitia in lunile iulie-august.Cariul mic ataca atat pomi fructiferi, cat si arbori ornamentali si forestieri. Aceasta specie infesteaza trunchiul si ramurile pomilor a caror grosime nu depaseste aproximativ 6 cm in diametru. Pomii atacati se recunosc usor datorita frunzisului ingalbenit, cat si dupa orificiile si galeriile prezente pe ramuri si tulpini. Din cauza galeriilor sapate in scoarta si in lemn, functiile normale sunt stanjenite, pomii sufera in crestere, se debiliteaza, dau recolte scazute si, cu timpul, se usuca. La exemplarele atacate, scorta este exfoliata de ciocanitori, care distrug larvele si gandacii. Este extrem de important de stiut ca Scolytus rugulosus ataca atat arborii sanatosi, deseori puietii din pepiniera (mai ales ciresul), cat si pe cei sensibilizati datorita altor daunatori, boli sau factori climatici (grindina), fiind deci un parazit xilofag principal si secundar.
Cariul mare al scoartei sau cariul mare al marului, Scolytus mali, (Bechstein, 1805) (Fig.3) este prezent in toate tarile cu climat temperat si mediteranean ale Europei, iar la noi este intalnit frecvent in asociatie cu cariul mic. Adultul are corpul de 3.5-4.5 mm lungime, de culoare negricioasa, iar elitrele sunt brun inchis. Larva, apoda si eucefala, are corpul de 3-4 mm, usor indoit, este de culoare albicioasa si cu capsula cefalica bruna. Insecta are, de obicei, o generatie pe an si ierneaza ca larva in galeriile roase sub scoarta trunchiului si a ramurilor. In primavara, larvele se transforma in pupe si in aprilie-mai apar adultii care zboara pe vreme insorita.
Femelele rod in scoarta cate o galerie perpendiculara pe lemn, apoi in regiunea subcorticala si de-a lungul zonei cambiale, sapa o galerie maternala, lunga de 5-12 cm (Fig.4). De o parte si de alta a galeriei, in mici cavitati, femela depune cate un ou. Dupa eclozare, larvele rod in regiunea cambiala galerii inguste, perpendiculare pe galeria maternala. Galeriile larvare isi schimba apoi directia si ajung paralele cu cea maternala.Pe masura ce larvele evoueaza, dimensiunile galeriilor cresc, iar la completa dezvoltare, fiecare larva isi construieste o mica loja sub forma de sac, numita „leagan pupal”, in care se impupeaza. Trasformarea in pupa poate avea loc in primavara urmatoare, sau – numai in anumite zone ale tarii – prin luna iulie. In cazul acesta, dupa 15-20 de zile, apar adultii care rod orificii circulare in scorta si, din august, formeaza generatia a doua, ale carei larve raman in diapauza. Insecta infesteaza atat pomii fructiferi (fiind preferate speciile de mar si prun), cat si arborii forestieri, in special esentele foioase. Adultii se hranesc cu mugurii pomilor sau gauresc lastarii, cauzandu-le uscarea, acest atac fiind uneori mai pagubitor decat cel al larvelor.Galeriile sapate de larve si de femele intrerup circulatia sevei, pomii fiind debilitati, iar infestarile puternice le cauzeaza pieirea. In comparatie cu cariul mic, Scolytus mali ataca ramurile si trunchiurile mai groase, al caror diametru poate atinge 20 cm.
CARII DE LEMN
Lemnul pomilor fructiferi este atacat de doua specii de cari: cariul mare si cariul mic.
Cariul mare al lemnului, Xyleborus dispar, (Fabricius, 1972) este raspandit in toata regiunea palearctica, de la Atlantic pana la Pacific, in Siberia, in zona mediteraneana, in Nordul Africii, in Orientul apropiat si Mijlociu (Fig. 5). In tara noastra se intalneste frecvent in toate bazinele pomicole. Femela are corpul de culoare bruna-negricioasa, acoperit cu peri galbui, are picioarele si antenele brune-deschis si masoara 3.0-3.5 mm lungime. Masculii, mai mici decat femelele, avand 1.5-2.0 mm lungime, sunt bruni-negriciosi si au toracele relativ mic si abdomenul scurt. Adultii se gasesc pe trunchiul pomilor fiind foarte activi mai ales pe vreme insorita.
Dupa imperechere, femelele patrund sub scoarta prin crapaturile acesteia, apoi sapa o galerie descendenta in lemn de la care, in dreapta si in stanga, in directia inelelelor de crestere anuala, formeaza galerii primare, simple sau bifurcatii, care pot inconjura in totalitate tulpina sau ramura. Din galeriile primare, adultii sapa in continuare galerii secundare, de 1-2 cm, orientate de-a lungul lemnului, pe care femelele le infesteaza cu sporii ciupercii Ambrosia atenuata. In galeriile secundare, fiecare femela depune, in 5-8 grupe, circa 40-50 oua. Dupa 5-10 zile de incubatie, apar larvele care nu rod galerii, ci se hranesc numai cu miceliul ciupercii A. atenuata. Aparitia adultilor, avand loc pe o perioada de aproape trei luni, determina si o esalonare a pontei pe un interval destul de mare, astfel ca oricand, in fiecare colonie, se intalnesc toate stadiile daunatorului.
Ca urmare, adultii pot fi gasiti in galerii in tot timpul anului, fiind grupati strans, unii langa altii, in special inainte de emergenta. Ei sunt insa mai numerosi de la jumatatea iernii si pana la inceputul primaverii, cand parasesc galeriile. Masculii sunt mai rari decat femelele, indeosebi in lunile de vara, ei formand de obicei doar 20% din populatiile insectei. Xyleborus dispar (Fabricius, 1972) este o specie monovoltina, insa in regiunile calduroase poate dezvolta doua generatii pe an.
Cariul mare al lemnului ataca o gama mare de specii pomicole, preferand insa marul, ciresul, prunul si castanul comestibil. De asemenea, se poate intalni si pe arbori forestieri ca mesteacanul, alunul, plopul, atacul sau fiind rar pe fag, stejar si frasin. Daunele insectei sunt frecvent semnalate atat la pomii sensibilizati din cauza excesului de umezeala din sol, cat si la cei sanatosi si relativ tineri. Gandacii infesteaza in egala masura trunchiul, iar lemnul atacat prezinta in sectiune galerii circulare si longitudinale, care intrerup circulatia sevei, provocand astefel uscarea pomilor. Cariul mic al lemnului Xyleborus saxeseni (Ratzeburg, 1837) este raspandit in toata Europa, atacul sau intalnindu-se asociat cu cele de X.dispar. Adultii, mai mici decat ai speciei precedente, avand 2.0-2.5 mm lungime, sunt brun-inchis si prezinta peri galbui pe corp (Fig. 6).
MASURI DE COMBATERE A SCOLYTIDELOR
Scolytidele duc un mod de viata „camuflat”, deoarece dezvoltarea lor (ou, larva, pupa si adult) are loc in interiorul galeriilor din scoarta sau lemn. Datorita acestei particularitati biologice, nu se poate interveni direct impotriva carilor, metodele curative de combatere fiind practic imposibile. Prin urmare, mijlocele de lupta impotriva acestor daunatori o constituie o serie de masuri, mai ales preventive, si anume:- la infiintarea plantatiilor tinere cat si a pepinierelor, este obligatorie nivelarea terenului pentru a se impiedica baltirea apei, evitandu-se totodata parcelele cu exces de umezeala in sol; se acorda atentie deosebita starii de sanatate a pomilor folositi la plantare, eliminandu-se exemplarele care prezinta leziuni si mai ales orificii de patrundere a gandacilor in scoarta; – in livezile pe rod, se vor aplica masurile agrotehnice si de igiena fitosanitara (taieri de rarire a coroanei, aplicarea ingrasamintelor, eliminarea ramurilor uscate, razuirea scortei pomilor batrani, identificarea pomilor puternic infestati, scoaterea si arderea acestora etc.); – se recomanda ca tratamentele cu produse de protectia plantelor aplicate in lunile aprilie-mai, perioada aparitiei in masa a gandacilor din galerii, sa asigure imbaierea ramurilor si trunchiului pomilor. Se va folosi un insecticid cu remanenta mai mare, garantandu-se astfel distrugerea adultilor.
Andrei PALADE – CHIRILOAIE
Cercetator Stiintific ICDPP Bucuresti
