Despre pesticide se vorbeste frecvent, iar parerile sunt impartite. Adevarul este ca majoritatea oamenilor se multumesc sa reproduca opiniile altora, mai vocali, chiar daca nu detin argumente viabile.
Desi avem tendinta sa ne gandim la pesticide ca fiind caracteristice perioadei moderne, realitatea este ca acesti compusi chimici au o istorie indelungata in zonele agrare.
Pesticidele – cunoscute si ca substante chimice agricole – sunt folosite pentru protectia plantelor impotriva daunatorilor. Cuprind erbicidele utilizate pentru combaterea buruienilor, fungicidele folosite impotriva bolilor si insecticidele pentru combaterea daunatorilor.
Tot in categoria pesticidelor intra si biocidele care cuprind dezinfectantii, produsele pentru combaterea daunatorilor asa cum sunt: rodenticidele, repelentii si atractantii. Astfel, pesticidele pot avea aplicatii rezidentiale, de gradinarit sau agricole.
Prima documentare a utilizarii pesticidelor este legata de popoarele sumeriene din Irakul modern. In jurul anului 2500 i.Hr., sumerienii au folosit compusi de sulf pentru a respinge si a ucide insectele. Cam in aceeasi perioada, fermierii egipteni si cei chinezi combinau ierburi si uleiuri pentru a obtine acelasi efect. Pana in 300 i.Hr., chinezii plantau culturi in momente specifice pentru a evita daunatorii si foloseau dusmanii naturali ai daunatorilor pentru a-i respinge.
Pana in anii 1600, fermierii foloseau infuzii de tutun, utilizand nicotina ca agent de respingere a daunatorilor, dar si alte ierburi. La sfarsitul anilor 1930, pesticidele sintetice erau dezvoltate din petrol, gudron din carbune si alti compusi anorganici.
Este esential pentru consumatori sa tina cont de faptul ca substantele organice, chiar daca provin din surse naturale si nu sunt sintetice, nu inseamna ca nu pot fi letale daca sunt utilizate necorespunzator. Un produs de protectia plantelor, fie ca este conventional sau ecologic, are ca unic scop combaterea bolilor, daunatorilor si a buruienilor.
Atata timp cat exista agricultura si productia de alimente la scara larga, producatorii se vor lupta mereu cu daunatorii. Standardele si masurile de siguranta de astazi sunt in vigoare datorita muncii anterioare a cercetatorilor care au cautat in permanenta produse si modalitati de intrebuintare mai bune si mai sigure. Cei care folosesc aceste produse chimice trebuie sa actioneze mereu responsabil, sa tina cont de siguranta lor proprie si a celor din jur si sa respecte intocmai instructiunile de pe eticheta produsului pe care urmeaza sa il aplice.
Fara produse de protectia plantelor, agricultura, asa cum o stim noi astazi, ar fi pur si simplu imposibila. Cu o populatie a lumii ce atinge aproape 8 miliarde, sararea pamantului, asa cum procedau romanii in antichitate nu mai este o optiune.
Mituri referitoare la prezenta reziduurilor de pesticide in mancarea ta
Produsele de protectia plantelor ii ajuta pe fermieri sa utilizeze mai eficient pamantul si apa si le permite consumatorilor sa se bucure de o varietate mai mare de alimente accesibile, in cantitatile si la calitatea dorita. Alimentele pot prezenta reziduuri de pesticide, iar informatiile alarmante cu privire la acest subiect aduc ingrijorare in randul consumatorilor. Mai jos, gasiti raspunsul pentru unele dintre cele mai importante ingrijorari ale consumatorilor.
Mit #1: pesticidele sunt toxice. Nu exista un nivel sigur in alimente.
Adevar: In primul rand, daca cineva iti spune ca un aliment este „toxic” sau „otravitor” fara sa-ti spuna la ce substanta chimica se refera, doza toxica si concentratia in care se regaseste in aliment, ori nu are habar despre ce vorbeste, ori incearca sa-ti vanda ceva si/sau incearca sa te insele. Totul poate fi toxic intr-o doza suficient de mare, chiar si apa sau sarea de bucatarie. Astfel, „doza este cea care face otrava”.
Mit #2: pesticidele nu sunt testate pentru siguranta. Nu avem nici o idee care sunt nivelurile de siguranta sau ce cantitate de pesticide se regaseste in alimentele noastre.
Adevar: In Uniunea Europeana, inainte ca un pesticid sa fi dezvoltat si introdus pe piata europeana, substanta activa trebuie sa fie aprobata in Uniunea Europeana. Numai dupa aprobarea unei substante active, poate incepe in fiecare stat membru procedura de autorizare a unui produs fitosanitar (PPP). In cazul autorizarii, exista un program de monitorizare pentru a se asigura ca reziduurile de pesticide din alimente sunt sub limitele stabilite de Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (EFSA).
Prezenta reziduurilor de pesticide nu echivaleaza cu riscul. In mod realist, o persoana ar trebui sa consume o cantitate uriasa de fructe sau legume intr-o singura zi pentru a ajunge aproape de depasirea limitei de siguranta.
Mit #3: agricultura ecologica nu foloseste pesticide si exista mai putine reziduuri de pesticide in alimentele organice.
Adevar: agricultura ecologica foloseste pesticide si pot exista cantitati similare de reziduuri de pesticide in alimentele produse organic. Agricultura ecologica foloseste in principal produse de protectie a plantelor aprobate pentru astfel de culturi, iar faptul ca o substanta este naturala sau sintetica nu ofera nici o informatie despre siguranta acesteia.
In realitate, metoda de cultivare a plantelor: conventionala sau organica, nu reprezinta un indicator cu privire la utilizarea sau nu a pesticidelor sau a prezentei reziduurilor de pesticide in astfel de produse.
Curios sa afli mai multe informatii despre acest subiect?
Sursa: Buletin informativ lunar AIPROM, nr. 5, iulie 2021
