Afidele cerealelor paioase (grau, orz, ovaz, secara)

Afidele sunt recunoscute printre speciile ce pot cauza probeleme importante cerealelor paiose, cu precadere in sezonul de toamna, care, lung si calduros, favorizeaza raspandirea insectelor si odata cu ele, a virurusilor transmise de acestea, fiind cunoscut faptul ca virozele transmise din toamna produc pagube semnificative comparativ cu cele din vara.

Printre cele mai importante specii se regasesc: paduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum), paduchele ovazului (Macrosiphum avenae), paduchele cerealelor si rozaceelor (Metopolophium dirhodum), paduchele cenusiu al gramineelor (Rhopalosiphum padi) sau paduchele dungat al porumbului (Rhopalosiphum maidis). Termenul de afidele cerealelor este folosit generic pentru a descrie complexul de afide intalnite in mod obisnuit pe culturile de cereale.

Impact economic – Aceaste afide se hranesc aproape exclusiv cu o serie de plante din familia Poaceae; genurile atacate includ Agropyron, Avena, Bromus, Dactylis, Eleusine, Festuca, Hordeum, Lolium, Oryza, Panicum, Poa, Sorghum, Triticum si Zea. Migratia afidelor cerealelor si momentul sosirii lor in culturile de cereale de iarna, toamna si primavara, sunt de o importanta deosebita pentru bolile plantelor si pierderile aferente de productie. Impactul indirect, de exemplu transmiterea virusului BYDV, ce produce ingalbenirea si piticirea cerealelor, poate provoca in anumite zone pierderi de pana la 60% la graul de toamna si 50% la orz.

Descrierea danunatorului – Ecologie – Biologie (fig.1)

– Schizaphis graminum – Formele aptere au corpuri ovale, de 1,5-2 mm lungime, de culoare verde deschis sau galbui. Formele alate (cu aripi) au corpuri lungi de 1,2-1,9 mm, cap si torace inchise la culoare si abdomen verde. Specie care hiberneaza ca ou depus toamna, in grau, ovaz, sorg, porumb sau alte plante spontane. O femela depune 1-6 oua. In Romania, specia poate dezvolta 21-23 de generatii pe an. In climatul cald sau moderat, insecta se reproduce prin partenogeneza, insectele femele producand nimfe cu o rata de pana la cinci pe zi. In climatele mai reci, femelele se imperecheaza toamna cu masculii inaripati, iar ouale rezista peste iarna pe ierburi precum Poa pratensis.

Conditiile cele mai favorabile pentru insecte sunt temperaturi de 20-21°C cu o umiditate relativa de 65-70% pentru femelele aptere si 25,8°C si 70% pentru femelele alate.

– Macrosiphum avenae – Femela aptera prezinta corp fusiform verde sau galben-brun si picioare lungi. Lungimea sa variaza de la 2,7 la 2,9 mm. Antenele sunt mai lungi decat corpul. Femela produce 6 pana la 12 oua. Iernarea are loc sub forma de ou pe cerealele de iarna, precum si pe buruienile spontane. Cele mai favorabile conditii pentru afide sunt reprezentate de temperaturi de 16-20°C si o umiditate relativa de 65-80%. Populatiile pot ajunge pana la 14-20 pe an mai ales in anii cu veri moderat calde si umede si, de asemenea, in cei cu toamne umede si calde.

– Rhopalosiphum padi – Este considerat un daunator major in culturile de cereale, in special in regiunile temperate, precum si ale altor plante gazda in diferite regiuni ale Europei de Nord. Este principalul vector al multor virusuri in culturile de camp importante din punct de vedere economic. Gazda principala, dupa cum sugereaza si numele, este Prunus padus (malin), unde ierneaza sub forma de oua. Femelele aptere au o lungime de 2,2-2,5 mm, caracterizate printr-o culoare gri-verde cu pete rosu-ruginii. Insecta prezinta grad ridicat de fecunditate, media fiind in jur de 40 larve. Pentru dezvoltarea femelelor aptere, conditiile optime sunt temperatura medie zilnica de 21-25°C si o umiditate relativa de 70%. Pragul inferior de temperatura pentru dezvoltarea insectelor este de 4-5°.

Simptome si mod de atac

Specii cunoscute ca daunatori pentru, orz, grau, culturi de secara, porumb sau buruieni din flora spontana (Avena fatua, Agropyrum repens, Dactylis glomerata, Bromus mallis sau Setaria glauca). Coloniile de afide pot fi gasite frunze, tulpini sau spice tinere. Cand se hranesc, afidele inteapa si absorb sucul celular si, din cauza metodei lor de hranire, plantele isi inceteaza cresterea, zonele atacate prezentand pete galbene sau rosii, ca reactie a toxinelor produse de afide, acestea ulerior ofilindu-se (fig. 2). La soiurile sensibile, dimensiunea plantei si implicit randamentul sunt afectate. Deoarece afidele nu transmit virusul descendentilor lor, ele dobandeasc BYDV (ingalbenirea si piticirea cerealelor) prin hranirea pe plante infectate. Timpul de la preluarea virusului pana la transmiterea acestuia plantei gazda este de 12-48 de ore. Initial, doar un mic procent de afide este probabil sa poarte virusul. Cu toate acestea, din cauza modului in care virusul se raspandeste, chiar si populatiile initiale mici pot duce la pagube economice semnificative. Mai mult, pe langa faptul ca se hranesc cu partile aeriene verzi, afidele se pot hrani si cu radacinile, mai ales in conditii calde si umede.

Management

Profilaxie – Monitorizarea tuturor etapelor de cultura incepand cu stadiille juvenile. Observati atent tecile frunzelor, tulpinile, inregistrati numarul de afide atat adulte cat si in stadii juvenile (infestari timpurii, cand 20% dintre frati au 10 afide sau mai multe sau infestari ulterioare, cand 50% dintre frati au 15 sau mai multe afide). Alungirea tulpinii pana la inflorire este etapa cea mai vulnerabila, fiind necesara monitorizarea frecventa pentru a detecta cresterile rapide ale populatiilor de afide. Numarul mediu de afide per esantioane de tulpina/franza ofera o imagine clara a densitatii acestora. Esantionarea repetata va oferi informatii daca populatia este in crestere, stabila (forme tinere in defavoarea adultilor) sau in declin (forme adulte si adulti inaripati).

Populatiile pot fi neregulate – infestarile de afide pot fi initial detectate pe marginile parcelelor. Afidele inaripate se vor dispersa pe tot campul si vor coloniza, creand astfel focare in anumite puncte ale parcelelor. Pe masura ce populatiile cresc, infestarile devin mai uniforme pe tot campul.

Metode culturale – Afidele supravietuiesc in timpul verii pe culturile de cereale sau/si buruieni perene, controlul buruienilor minimizand infestarea timpurie a culturilor. In unii ani, deplasarea afidelor poate avea loc pe distante mari, iar gestionarea locala a buruienilor va avea un impact redus.

Metode biologice – pradatori naturali (viespi parazite, buburuze etc.)

Cei mai importanti pradatori sunt Coccinella septempunctata, C. notata, C. axiridis, dar si specii apartinand genurilor Adalia, Semiadalia, Adonia (Coccinellidae). Cei mai importanti paraziti sunt reprezentanti ai familiei Braconidae (genurile Aphidius, Lysiphlebus, Ephedrus).

Metode chimice

Amanati controlul chimic daca sunt prognozate ploi abundente. Ploile abundente pot reduce populatiile de afide.
Folositi produse selective pentru a pastra insectele benefice si pentru a reduce numarul tratamentelor ulterioare.

Dintre produsele recomandate se numara: