Pe langa bolile specifice, in timpul depozitarii sau tranzitarii, la cartofi apar si o categorie de boli neparazitare, denumite boli fiziologice, produse sub influenta unor cauze tehnologice, de mediu sau pur si simplu naturale.
Bolile fiziologice, constituie o principala cauza a declasarii si chiar a pierderii valorii comerciale a tuberculilor din spatiile de pastrare. Trebuie mentionat, in acest sens, ca normele comerciale de calitate exclud cartofii cu brunificari interne de orice natura.
Brunificarea interna de vatamare apare la cartofii de toamna, de obicei dupa 2-3 luni de pastrare, pe fondul unor lovituri produse in timpul recoltarii, manipularii, sortarii sau depozitarii. Aceste agresari, fara strapungerea cojii, afecteaza tesuturile de sub cortex. In zonele respective pulpa se brunifica treptat, iar in final devine de culoare cenusie si capata o textura pasloasa. Brunifiarile apar, in general, pana la adancimea de cca. 1 cm sub coaja, iar numarul si profunzimea zonelor afectate depind de gradul de vatamare al cartofilor.
Masuri de prevenire: Cea mai eficace masura recomandata, consta in reducerea la minimum posibil a vatamarii cartofilor in timpul recoltarii si dupa recoltare. Este vorba, in principal, de acele lovituri care nu sunt vizibile pe tuberculi si care sunt responsabile de aparitia brunificarilor interne. Trebuie evitata aruncarea sacilor cu cartofi pe suprafete dure si de la inaltime. Se recomanda captusirea utilajelor si mijloacelor de transport cu materiale elastice, in paralel cu reducerea inaltimii de cadere a tuberculilor la incarcare-descarcare sau la trecerea pe benzile si masinile de sortare-calibrare, la cel mult 30 de cm. Se cere asigurarea temperaturii si umiditatii optime in spatiul de depozitare, pentru evitarea incoltirii si zbarcirii accentuate a tuberculilor. Controlul permanent al starii de pastrare a cartofilor depozitati, permite identificarea in forma incipienta a brunificarii interne, cu posibilitatea comercializarii sau consumarii cartofilor inainte de producerea unor pierderi insemnate.
Brunificarea interna de imbatranire (senescenta) se produce la cartofii care depasesc durata normala de pastrare (4-5 luni) pentru conditii nefrigorifice, si 6-7 luni, pentru spatii frigorifice. Imbatranirea tuberculilor este un fenomen natural, care consta in consumarea treptata a rezervei biologice a acestora, determinata de incoltirea puternica, pierderea apei din tesuturi si modificarea continutului unor componente chimice. Cartofii, in aparenta normali in raport cu cele cateva luni de pastrare, prezinta in interiorul lor, de-a lungul inelului vascular tesuturi brunificate. S-a constatat ca, in general, cartofii din soiurile cu coaja alba prezinta brunificari interne de imbatranire in proportie mai mare decat cei cu coaja rosie. Pe langa scaderea valorii comerciale si de consum, brunificarea interna afecteaza si potentialul germinativ si de productie al cartofilor de samanta, care devin improprii acestui scop.
Masuri de prevenire: A se evita pastrarea prea indelungata a cartofilor, tinandu-se cont si de conditiile asigurate la locul de depozitare in perioada respectiva. Astfel, durata de stocare nu trebuie sa depaseasca 4-5 luni in spatii cu ventilatie naturala, 5-6 luni in cele cu ventilatie mecanica si 6-7 luni in depozitele frigorifice. Este important sa se reduca incoltirea si zbarcirea, care favorizeaza aparitia brunificarii interne. In acest scop se recomanda mentinerea unei temperaturi constante de 3-4°C, unei umiditati relative de 85-90% si aplicarea inhibitorilor chimici la cartofii de consum si pentru prelucrare industriala, care sunt depozitati pe perioade mai mari de 3 luni.
Brunificarea interna de frig se produce frecvent, in timpul sezonului rece datorita unor accidente de pastrare. Nu este vorba de inghetarea sau degerarea lor, care ii depreciaza complet, ci de afectarea partiala a celor surprinsi de scaderile bruste de temperatura pe perioade scurte, in special cand se afla in cantitati reduse sau sunt asezati in strat subtire. Cartofii respectivi, in aparenta normali, sufera in timp modificari interne specifice care constau, in principal, din schimbari graduale ale culorii pulpei. Brunificarea apare sub forma unor contururi care marcheaza zonele, mai mult sau mai putin profunde, afectate de frig. Cartofii nu pot fi consumati datorita aspectului neplacut al pulpei, dar si faptului ca eventualele portiuni sanatoase ale acestora se inchid si ele la culoare prin fierbere sau prajire.
Masuri de prevenire: Fiind mult mai sensibili la frig decat alte produse care se depoziteaza peste iarna, cartofii trebuie feriti de temperaturi negative pe toata durata pastrarii lor.
In afara masurilor obisnuite de stocare, in spatii bine izolate, cu posibilitati de inchidere sau obturare, la nevoie, a gurilor sau ferestrelor de aerisire si de acoperire cu materiale de protectie, de mare importanta este supravegherea permanenta a conditiilor externe si interne de temperatura si circulatie a aerului. Cele mai periculoase perioade sunt cele in care zile mai calduroase alterneaza cu nopti geroase, sau atunci cand frigul este insotit de vant puternic. Astfel, in magazii sau depozite nu trebuie sa se uite clapete sau usi deschise, iar in general, este bine sa pastram cartofii grupati sau in strat mai gros si in spatii cu temperaturi sigure de 3-5°C, sau chiar mai ridicate (camari, beciuri, subsoluri etc.) si sa-i tratam cu inhibitori contra incoltirii.
ing. Lorena- Roxana Gurau, ICDPP Bucuresti
