Despre ciorile de semanatura (Corvus frugilegus) s-au scris multe articole in ultimii ani. Pasarile, in general considerate cu impact neutru asupra agriculturii, au inceput sa „incline” balanta in defavoarea fermierilor.
In primavara acestui an, au existat situatii cand fermierii au fost nevoiti sa semene din nou porumbul, ca urmare a atacului ridicat inregistrat, imediat dupa semanat, dar si dupa ce plantele au rasarit (pana cand acestea au ajuns in faza de patru frunze – BBCH 14). Ei bine, la sfarsitul lunii iulie si in luna august, fermierii sperau ca au scapat de atacul inaripatelor la aceste culturi si asa greu incercate de seceta din acest an. La floarea soarelui, an de an, sunt prezente vrabia de camp (Passer montanus) sau alte specii de pasari din zonele unde se cultiva aceasta cultura.
In general, vrabiile se hraneau cu semintele de floarea soarelui, aflate in diferite stadii de maturitate, dar pagubele erau, in general, nesemnificative. Anul acesta insa, fermierii din sudul, sud-estul sau vestul tarii s-au trezit cu o alta problema. Ciorile de semanatura (Corvus frugilegus) au dat iama in lanurile de floarea soarelui sau cele de porumb. Au existat situatii cand in lanuri erau prezente mii si mii de pasari! Cele mai mari pagube s-au inregistrat la floarea soarelui. Ciorile de semanatura s-au hranit cu semintele din calatidiu. In urma vizitelor din camp am vazut multe plante de floarea soarelui cu calatidiile pe jumatate fara seminte, in urma vizitelor pasarilor. Acestea nu consumau decat miezul, cojile semintelor gasindu-se pe partea superioara a calatidiului. Aproape fiecare planta atacata prezenta gainat, fie pe frunzele din etajele superioare, fie pe partea superioara a calatidiului. Am vazut unele sole care aveau majoritatea plantelor cu calatidii din care lipseau jumatate dintre seminte, semn ca in zona au fost prezente un numar mare de pasari.
Nici porumbul nu a scapat de inaripate. Am vizitat mai multe lanuri de porumb si am vazut stiuletii de porumb atacati, mai ales in treimea superioara, panusile avand un aspect ca si cand ar fi fost sfasiate. In zona atacata, ciorile au consumat toate boabele (uneori se mai gaseau boabele sparte, pe stiulete). La inceput sunt atacati stiuletii de la marginea solei de porumb, ulterior atacul se poate extinde si in interiorul solei. Interesant este faptul ca ciorile de semanatura (Corvus frugilegus) erau prezente in lan la primele ore ale diminetii sau dupa masa, dupa ce fermierii nu mai erau prezenti in zona.
Care sunt cauzele atacului ridicat inregistrat in aceasta perioada? Nefiind specialist in ornitologie nu pot sa fac decat unele supozitii. Cel mai probabil, seceta este unul dintre factorii care au dus la acest atac. Din cauza secetei, posibilitatile pentru hrana a ciorilor de semanatura s-au redus, asa ca cea mai buna si la indemana varianta pentru aceste pasari a fost in lanurile de floarea soarelui sau de porumb ale fermierilor.
Ciorile de semanatura sunt niste pasari foarte destepte, prin urmare daca s-au invatat cu o sursa de hrana, vor reveni in acelasi loc sa se hraneasca. De asemenea, ciorile de semanatura sunt omnivore, consuma atat seminte si plante aflate in primele faze de vegetatie, dar pot ataca si pepenii aflati in diferite faze de maturitate. Pe langa vegetale, se hranesc cu larvele diferitelor specii de insecte, care sa gasesc in sol (multe dintre acestea sunt daunatoare agriculturii), cu pui de rozatoare (de asemenea si ele daunatoare agriculturii) sau pui de iepuri.
Cioara de semanatura este o prezenta constanta in peisajul agricol autohton, dar ceva s-a intamplat in ultimii ani, din moment ce au inceput sa produca pagube ridicate culturilor agricole (dar si horticole).
Ce ar putea face fermierii pentru a-si securiza recolta de floarea soarelui si de porumb in aceasta perioada? In primul rand, vizitarea lanurilor de porumb sau floarea soarelui de mai multe ori pe zi, pentru alungarea pasarilor, daca acestea sunt prezente.
Amplasarea in lan a sperietorilor simple de ciori (banda de celofan, agatata pe un bat) nu prea are efect in alungarea ciorilor de semanatura, mai ales ca acestea sunt destepte si se prind repede ca nu sunt amenintate. Amplasarea papusilor din paie ar putea speria pasarile la inceput, dar ulterior acestea se obisnuiesc si pot sta pe ele.
O solutie mai buna ar fi amplasarea in lanurile de porumb sau floarea soarelui de tunuri antipasari (acestea sunt amplasate si in apropierea aeroporturilor). Dar si in acest caz, ciorile se pot obisnui cu suntele periodice ale tunurilor antipasari, moment in care eficacitatea acestora scade.
Ce s-ar putea face pe termen lung? Protejarea mai buna a dusmanilor naturali ai ciorilor de semanatura (diferitelor specii de pasari rapitoare). Fara dusmani naturai, populatiile ciorilor de semanatura vor creste si mai mult in urmatorii ani, cu consecinte negative pentru fermieri. Asa cum ciorile de semanatura sunt protejate de lege, tot asa ar trebui protejate si speciile de pasari rapitoare, care pot tine sub control populatia ciorilor. Orice dezechilibru care apare intr-un ecosistem poate avea un impact negativ asupra agriculturii. Pentru a avea pasari rapitoare, avem nevoie de refugii pentru acestea. Care este cel mai bun refugiu? Perdelele forestiere. Despre acestea s-au scris multe articole, s-au facut multe reportaje la TV, dar, in prezent, situatia este cam aceeasi. Suprafetele ocupate cu perdele forestiere nu a crescut spectaculos, desi, in mod paradoxal, toti cunosc avantajele acestora pentru agricultura si pentru ecosistem.
Prin urmare, fiti cu ochii pe lanurile de porumb si floarea soarelui, interveniti punctual acolo unde este necesar, iar dupa ce valorificam recolta si avem un moment in care ne putem trage sufletul, ar trebui sa ne gandim si la viitor. Cum putem avea din nou perdele forestiere?
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
