La grau sunt cunoscute peste 150 de boli parazitare. Unele dintre acestea, ca malura, fainarea, ruginile, fuzariozele, septoriozele, taciunele zburator se manifesta cu frecventa ridicata an de an, iar in conditii de mediu favorabile, cumulate cu sensibilitatea soiurilor, determina limitarea productiei graului sub nivelul tehnologiei aplicate acestei culturi.
Patogenii graului se raspandesc prin seminte, prin resturile ramase de la recoltare, prin buruienile care ierneaza, iar unii se pastreaza timp indelungat in sol unde se dezvolta ca saprofiti. Din aceste considerente, complexul masurilor de protectie a graului impotriva bolilor, ca si in cazul altor culturi, trebuie corelat cu tehnologia productiilor ridicate si cu legile dezvoltarii agentilor fitopatogeni.
O serie de factori, cum sunt natura diferita a agentilor patogeni, suprafata mare cultivata cu grau la noi in tara, conditiile edafico-climatice deosebite din zonele de cultura etc., fac dificila elaborarea unui sistem unitar, complex, de prevenire si combatere a bolilor la aceasta planta, conform cerintelor luptei integrate. Totusi, exista posibilitatea ca prin imbinarea rationala in tehnologia culturii graului a mijloacelor organizatorice, agrofitotehnice si chimice, sa fie create plantelor conditii pentru obtinerea unor productii mari si de calitate.
Masuri culturale
Alegerea terenului si alcatuirea unor asolamente rationale se recomanda pentru limitarea dezvoltarii unor boli ca: putregaiul radicular, malura pitica, fuzarioza graului etc. In general, se vor evita terenurile reci, joase, compacte, cele de lunca, umede, care sunt improprii culturii graului si care favorizeaza dezvoltarea unor ciuperci parazite (Erysiphe graminis, Puccinia sp., Fusarium sp.). O deosebita importanta se va acorda evitarii terenurilor infestate cu Tilletia controversa, ai carei spori isi pastreaza timp indelungat viabilitatea in sol. Pentru a preveni raspandirea acestei boli atat de periculoase, se recomanda ca graul sa nu fie semanat dupa el insusi cel putin 3 ani.
Rotatia graului aplicata judicios, cu alegerea celei mai bune plante premergatoare, contribuie la diminuarea rezervei unor agenti patogeni (Fusarium sp., Helminthosporium gramineum, Cercosporella herpotrichoides, Ophiobolus graminis, Septoria sp., Tilletia controversa). Cultivarea graului in monocultura cativa ani, asociata cu sensibilitatea soiurilor si cu conditii climatice favorabile, in special umiditate ridicata, contribuie la aparitia fuzariozei graului (Fusarium sp.). Prin rotatia culturilor, in absenta plantei-gazda, populatiile parazitului, in decursul catorva ani, se micsoreaza pana la un anumit nivel. Deci, o rotatie corespunzatoare da posibilitate solului sa se autosterilizeze biologic.
In tara noastra, o buna premergatoare pentru graul de toamna este porumbul, insa este si el gazda comuna pentru o serie de ciuperci parazite (de exemplu Fusarium spp.). In astfel de situatii, prevenirea patogenilor se rezolva prin alegerea unui material rezistent si prin dirijarea altor factori care sa nu permita dezvoltarea acestora.
Distantarea culturilor-semincere la cel putin 1 km de culturile de consum, cat si a graului de toamna fata de cel de primavara, are rol in limitarea raspindirii in timpul vegetatiei a unor paraziti (Ustilago tritici, Erysiphe graminis, Puccinia sp., diferite bacterii si virusuri).
Cultivarea de soiuri rezistente, ameliorarea si introducerea in productie a unor soiuri de grau rezistente la rugini, fainare, septorioze, viroze reprezinta unul din dezideratele majore ale luptei integrate la aceasta cultura. Soiurile raspandite in prezent in cultura sunt mai rezistente la boli comparativ cu cele vechi, dar exista pericolul aparitiei unor rase noi, virulente ale agentilor fitopatogeni, care le pot ataca. Pentru prevenirea infectiilor cu Puccinia graminis-tritici au importanta soiurile timpurii, deoarece perioada de sensibilitate a plantei nu coincide cu aceea de dezvoltare in masa a parazitului. In procesul ameliorarii graului se are in vedere, in primul rand, obtinerea unor soiuri cu rezistenta complexa sau rezistente la boli, care nu pot fi combatute usor prin mijloace chimice cum sunt Fusarium sp., Erysiphe graminis, Puccinia sp.
Lucrarile solului, executate la timp si corect conform tehnologiei de cultivare a graului, sunt indicate si din punct de vedere fitopatologic. Prin araturi se distruge samulastra si miristea, care asigura continuitatea unor boli pe semanaturile de toamna. Totodata, araturile adanci favorizeaza diminuarea rezervei biologice a numerosi agenti patogeni (Septoria sp., Ophiobolus graminis, Erysiphe graminis, Puccinia sp.), prin ingroparea resturilor vegetale.
Calitatea semintei este o conditie de prim ordin pentru obtinerea de plante viguroase, care sa poata rezista inca din primele faze de crestere la infectiile posibile cu diferiti agenti patogeni. Selectarea semintei de grau are drept scop indepartarea impuritatilor dar si a boabelor mici, usoare, sistave care adesea sunt infectate cu (Tilletia sp., Fusarium sp., Septoria norodum, Helminthosporium sp.).
Respectarea datelor optime de semanat la grau se impune si din motive de ordin fitopatologic. De exemplu, malura (Tilletia controversa) este defavorizata in semanaturile timpurii pe cand atacul de Puccinia recondita, Erysiphe graminis, se intensifica in cazul insamantarii prea timpurii (in septembrie). Graul scapa de rugina neagra, cauzata de Puccinia graminis-tritici, cand semanatul se executa mai devreme. In raport cu malura comuna (Tilletia sp.) influenta datei semanatului trebuie corelata cu complexul de factori, in special cu temperatura solului, care determina intensitatea infectiilor. In general se recomanda sa se evite datele tarzii de semanat pentru graul de toamna si cele prea timpurii pentru graul de primavara, deoarece temperatura scazuta prelungeste faza de sensibilitate a plantulelor in special la o serie de ciuperci din sol (Fusarium, Helminthosporium, Rhizoctonia etc.).
Adancimea de semanat si desimea culturii trebuie sa fie, de asemenea, riguros respectate. La o adancime prea mare se favorizeaza infectiile cu Tilletia sp. care produce malura comuna. In zonele unde malura pitica reprezinta un pericol pentru grau, se va semana mai adanc, deoarece adancimea mica de semanat conditioneaza o frecventa mai ridicata a bolii, ca urmare a acumularii clamidosporilor ciupercii in stratul superficial al solului. Desimea plantelor trebuie sa fie cea optima. Un numar de plante prea mare sau prea mic la unitatea de suprafata poate favoriza sau defavoriza infectiile cu unii agenti patogeni. De exemplu, desimea culturii influenteaza putin atacul de Erysiphe graminis-tritici, care se adapteaza usor atat la lumina cat si la o umiditate ridicata. In lanurile de grau prea rare se intensifica atacurile de Puccinia graminis, iar in culturile prea dese este favorizat atacul de Ophiobolus graminis, Cercosporella herpotrichoides etc..
Fertilizarea culturilor de grau influenteaza diferit raporturile plantelor cu parazitii ce le populeaza, in functie de compozitie, doze si raportul dintre elementele nutritive. In general, se recomanda pentru sporirea rezistentei graului la diferite boli aplicarea ingrasamintelor chimice in complex, in doze echilibrate. Prin fertilizarea cu azot in exces sau fara a se introduce in sol si fosfor, graul este predispus la infectiile cu Erysiphe graminis, Septoria sp., Puccinia sp., Cercosporella herpotrichoides, Fusariurn sp. Se recomanda aplicarea din toamna a ingrasamintelor cu fosfor si potasiu, ceea ce contribuie la o mai buna infratire si dezvoltare a sistemului radicular si, indirect, la sporirea rezistentei graului la atacurile de Cercosporella herpotrichoides, Puccinia recondita. In raport cu atacul unor paraziti are importanta si forma sub care se administreaza elementul nutritiv. Astfel, azotul organic favorizeaza dezvoltarea ciupercii Ophiobolus graminis. In cazul fertilizarii plantelor cu azot amoniacal atacul acestei ciuperci este mai putin grav.
Distrugerea buruienilor constituie, de asemenea, un mijloc important de prevenire a unor boli la grau. O atentie deosebita trebuie acordata combaterii gramineelor spontane (Hordeum, Bromus, Lolium etc.) care sunt gazde comune pentru unii paraziti ai graului, ca: Fusarium sp., Erysiphe graminis, Puccinia sp., Septoria sp., Ophiobolus graminis) cat si a dracilei, gazda intermediara pentru Puccinia graminis-tritici.
Irigarea culturilor trebuie facuta rational deoarece o corelare necorespunzatoare intre dinamica apei din sol, cerintele plantei si precipitatiile scazute favorizeaza infectiile cu Fusarium sp., Septoria sp., Cercosporella herpotrichoides, Ophiobolus graminis.
Recoltarea graului la timp prezinta interes pentru diminuarea rezervei biologice cu diferiti agenti patogeni. Se evita astfel scuturarea boabelor si aparitia samulastrei care constituie o punte de trecere a patogenilor pe culturile de toamna.
Indepartarea resturilor vegetale dupa recoltare se impune pentru ca sunt o sursa importanta de perpetuare a unor ciuperci parazite ca: Septoria sp., Erysiphe graminis, Cladosporium herbarum etc..
Pastrarea corespunzatoare a semintelor de grau. In perioada depozitarii semintelor de grau se produc pierderi importante daca nu se respecta anumite conditii. Boabele infectate la exterior sau in interior, aflate in procente ridicate in masa de seminte depozitate, le deterioreaza calitatea iar unele sunt toxice pentru om si animale. In unele cazuri, ele pot contamina semintele sanatoase prin contact. O serie de bacterii saprofite si ciuperci (Penicillium, Aspergillus, Rhizopus, Alternaria, Helminthosporium, Cladosporium etc.) produc mucegairea lor. Cu cat umiditatea si temperatura in depozite si in masa de boabe sunt mai ridicate, cu atat pericolul mucegairii si de incingere a semintelor este mai mare.
Tratamente chimice
Deoarece numerosi agenti fitopatogeni se transmit prin semintele de grau, fiind localizati la exterior sau in interiorul bobului, in practica este obligatorie tratarea lor cu substante chimice. Tratarea graului de samanta cu produse antimalurice constituie masura cea mai sigura si economica pentru prevenirea infectiilor cu Tilletia sp., asa cun sunt:
- RANCONA 15 ME/AMIRAL NEO
- AMIRAL PROFFY 6 FS
- KRIPTO SUPER 60 FS/VITADIN 6 FS
- RANCONA I-MIX/RANCONA ROYAL
- REDIGO PRO 170 FS
- TENAZOL 60 FS/VITADIN SEED 6 FS
- VIBRANCE DUO
- VIBRANCE GOLD, etc.
In perioada de vegetatie se pot aplica tratamente cu:
- KING 250 EW (TEBUSHA 250 EW-a doua denumire comerciala) pentru combaterea bolilor foliare si ale spicului (fainarea, rugina, septorioza, fusarioza, sfasierea frunzelor) – 0,5 l/ha.
- MATIZ (ERASMUS – a doua denumire comerciala) pentru combaterea bolilor foliare si ale spicului (fainarea, rugina, septorioza, helmintosporioza, fuzarioza) – 0,5 l/ha.
- NATIVO 300 SC (TWIST PLUS – a doua denumire comerciala) pentru combaterea bolilor foliare si ale spicului (fainarea, rugina, septorioza, helmintosporioza) – 0,8 l/ha.
- ORIUS 25 EW (SALVATOR 25 EW – a doua denumire comerciala) pentru combaterea bolilor foliare (fainarea, ruginile, septorioza, fusarioza, sfasierea frunzelor) – 0,5 l/ha.
- PHOENIX (STAVENTO – a doua denumire comerciala) pentru combaterea septoriozei – 1,5 l/ha.
- POLYVERSUM (GREEN DOCTOR – a doua denumire comerciala) pentru combaterea fuzariozei – 100 g/ha (in 300-400 l apa/ha) se aplica in toamna sau in primavara.
- PROPERTY 180 SC (PROFINITY 180 SC – a doua denumire comerciala) pentru combaterea fainarii – 0,5 l/ha.
- PROTIOSTAR 250 EC (TRACIAFIN – a doua denumire comerciala) pentru combaterea patarii brune a frunzelor, septorioza, fainarea si rugina – 0,8 l/ha.
- RIZA 200 EC (SPARTA 200 EC – a doua denumire comerciala) pentru combaterea fainarii, rugina, arsura frunzelor, septorioza si fusarioza – 1,25 l/ha, etc.
Complexitatea problemei protectiei graului si dificultatile care apar pentru rezolvarea ei practica, avand in vedere ca unele soiuri aflate in productie sunt inca foarte sensibile la boli grave, duce la necesitatea implementarii unui program complex de combatere integrata.
Ing. Luminare Maria- Cristina
ICDPP Bucuresti
