
Pentru infiintarea culturilor extratimpurii, semanatul incepe la sfarsitul lunii decembrie, iar la sfarsitul lunii februarie se declanseaza plantarea rasadurilor in tunele. S-a constatat ca varza extratimpurie, crescuta sub tunele de plastic, este puternic atacata de musca verzei – Delia brassicae (Wiedemann, 1817). Astfel, pagubele inregistrate pot depasi valoarea de 50%, un procent de atac ridicat pentru conditii climatice externe (Fig. 1). Pentru a intelege mai bine ce se intampla cu varza extratimpurie crescuta in tunele de plastic este necesar a fi cunoscuta biologia acestui daunator.
Dupa cum se stie, musca verzei are in conditiile climatice ale tarii noastre 2-3 generatii anuale. In camp, ierneaza in stadiul de pupa, in orizonturile de suprafata ale solului si uneori in cotoarele de varza ramase dupa recoltare. Din pupele hibernante, adultii apar primavara, la sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai, cand temperaturile medii atmosferice se incadreaza in valori de 9 – 10°C.

Copulatia are loc la 7 – 8 zile de la aparitia adultilor, femelele depunand ouale izolat sau in grupe de cate 2 – 3 exemplare, in zona coletului. Dupa cca. 24 de ore de la eclozare, larvele patrund prin zona coletului in interiorul radacinilor, unde distrug in totalitate tesuturile. Accesul larvelor in radacina se poate face atata timp cat tesuturile sunt tinere si nelignificate, fapt pentru care infestarea plantelor are loc in faza de rasad si imediat dupa plantare. Primele simptome de atac apar dupa 26 – 30 zile de la infestare si se evidentiaza in zilele insorite si calduroase, printr-o ofilire spectaculoasa a plantelor. Dupa 2 – 3 zile de la semnalarea atacului, plantele afectate se usuca si mor. Pe tesuturile lezate se instaleaza secundar bacterii si ciuperci saprofite, fapt care amplifica procesul de degradare biologica. Din cauza conditiilor de umiditate prea ridicate existente in tunele, varza extratimpurie isi lignifica cu greutate tesuturile, care raman vreme indelungata apte pentru infestare (Fig. 2). Dintre factorii favorizanti mai amintim ca atat in serele de producere a rasadurilor, cat si in tunelele de cultura, temperatura de 9 – 10°C – la care incepe aparitia adultilor din pupele hibernante – este consecvent depasita, prezenta acestora fiind semnalata inca de la inceputul infiintarii culturilor. Pentru a favoriza dezvoltarea rapida a plantelor, terenurile de cultura sunt frecvent ingrasate cu gunoi de grajd, un mediu preferat de musca verzei pentru iernare, dar care indirect constituie o sursa suplimentara de infestare, alaturi de adultii aparuti din sol, de pe locurile de plantare. Desi, in zilele insorite si calduroase, micii producatori isi deschid tunelurile pentru aerisire si diminuarea excesului de umiditate, adultii nu parasesc plantele gazda. Dezvoltandu-se intr-un spatiu inchis, musca verzei este dirijata permanent (prin existenta tunelurilor) in toata masa culturii, cauzand atacuri cu caracter generalizat
Combatere.
Dintre masurile preventive si curative care se utilizeaza in limitarea atacurilor, mentionam:
- araturile de toamna, pentru introducerea sub brazda a pupelor aflate la iernat in orizonturile de suprafata ale solului;
- rotatia culturilor;
- distribuirea gunoiului de grajd folosit la ingrasarea terenurilor, inainte de construirea tunelelor, pentru ca pupele existente sa fie distruse prin ger;
- cultivarea de soiuri mai rezistente la atac;
- utilizarea capcanelor galbene cu lipici pentru depistarea momentului zborului femelelor si a depunerii oualelor;
- tratamente foliare, efectuate imediat dupa transplantarea rasadurilor cat si in spatiile de producerea rasadurilor.
Andrei Chiriloaie-Palade