In ultimii ani, clima nu se mai incadreaza in tiparele istorice. Toate aceste schimbari (cresterea temperaturilor, modificarea regimului de precipitatii, evenimente extreme) perturba echilibrul natural dintre plante, patogeni si daunatori. Astfel, fermierii trebuie sa se astepte la aparitia unor noi probleme sau la intensificarea celor existente, necesitand adaptarea strategiilor de protectie.
Cresterea temperaturii medii si iernile mai blande permit daunatorilor si patogenilor (in special ciupercile, bacteriile si virusii purtati de vectori) sa supravietuiasca iarna in zone unde anterior erau limitati de frig, cum ar fi aparitia si stabilirea unor daunatori specifici zonelor mediteraneene in Europa Centrala (ex. anumiti daunatori ai maslinului sau vitei-de-vie). Sezonul de crestere mai lung si temperaturile optime extinse duc totodata si la accelerarea ciclului de viata al insectelor, iar daunatorii pot avea 3-4 generatii pe an, fata de 2 anterior. Acest lucru inseamna o presiune de infestare mult mai mare si un timp mai scurt pentru interventie.
Ploile abundente creeaza un risc major de boli fungice si bacteriene prin prezenta perioadelor lungi de umiditate crescuta si a apei pe frunze, unde se creeaza conditii ideale pentru germinarea sporilor si raspandirea rapida a bolilor fungice (ex. mana, rugina) si bacteriene. Acest lucru este totodata accentuat si de spalarea frecventa a produselor fitosanitare de catre ploi. La polul opus, seceta si stresul hidric determina o vulnerabilitate crescuta. Plantele stresate de seceta devin mai vulnerabile la anumite boli si daunatori, deoarece mecanismele lor naturale de aparare sunt compromise (exemplu: atacuri mai severe ale paianjenului rosu, care este favorizat de caldura si uscaciune, sau ale anumitor agenti patogeni oportunisti). Extinderea rutelor comerciale, combinata cu conditiile climatice favorabile, faciliteaza introducerea si stabilirea unor specii carantinate noi si agresive (specii alogene invazive), cum ar fi plosnita marmorata asiatica (Halyomorpha halys) (Fig.1) care este un daunator polifag cu extindere rapida, sau mana cartofului si tomatelor (Phytophthora infestans), care, desi nu e noua, frecventa si agresivitatea au crescut.
Presiunea crescuta a daunatorilor si numarul mai mare de generatii forteaza fermierii sa aplice mai multe tratamente, crescand riscul de a dezvolta rezistenta la substantele active. Cu toate aceste schimbari, modelele de prognoza a bolilor si daunatorilor bazate pe date istorice devin mai putin precise.
In concluzie, fermierii trebuie sa tina „pasul” cu tehnologia, sa fie deschisi si sa se adapteze la toate schimbarile care vor urma. Cateva solutii propuse ar fi: instalarea de capcane si statii meteo pentru date in timp real, alegerea de hibrizi si soiuri mai tolerante la stres termic si hidric, si la noile boli, respectarea rotatiei culturilor, o practica esentiala pentru a rupe ciclurile daunatorilor care ierneaza in sol si utilizarea agriculturii de precizie (drone, senzori) pentru detectarea timpurie a focarelor de infectie.
Dr.ing. Lorena Gurau, ICDPP Bucuresti
