Fertilizarea organica a culturilor legumicole

Publicat de

Culturile legumicole se infiinteaza pe terenuri cu fertilitate naturala ridicata, dar, din cauza gradului ridicat de intensivitate, se impune suplimentarea nutrientilor prin aplicarea de ingrasaminte. Calitatea recoltei este influentata de elementele fertilizante si echilibrul dintre acestea si factorii de vegetatie. In legumicultura se folosesc 2 tipuri de ingrasaminte: organice (de origine vegetala, animala si combinate), respectiv chimice (cu macro si microelemente).

Ca ingrasaminte organice, se folosesc gunoiul de grajd, mranita, composturile, turba, gunoiul de pasari, mustul de gunoi de grajd, ingrasamintele verzi.

Gunoiul de grajd este cel mai utilizat ingrasamant organic pe toate tipurile de sol si provine din asternutul animalelor, in amestec cu urina si materii fecale. Cantitatea de gunoi de grajd necesara depinde de tipul de sol, de locul culturii (camp, spatii protejate), de gradul de fertilitate al solului, de specie, de productia planificata, etc. Cel mai bun gunoi este cel de pasari, care contine 50% substanta uscata, 0,6 – 3% azot, 1 – 1,8% fosfor, 0,8 – 1% potasiu si 2,25% calciu, apoi cel de ovine, care contine 35 – 40% substanta uscata si 0,7 – 1,6% azot, 0,2 – 0,4% fosfor, 0,7 – 0,9% potasiu, 0,6 – 1% calciu si cel de cabaline, cu 30 – 35% substanta uscata, 0,5 – 0,7% azot, 0,2 – 0,4% fosfor, 0,5 – 0,7% potasiu si 0,6 – 1% calciu. Gunoiul de bovine are un continut mai scazut in elemente nutritive decat cel de cabaline, dar in plus contine magneziu 0,1 – 0,2% .

Mranita reprezinta un gunoi de grajd foarte bine descompus, aceasta obtinandu-se in 2 – 3 ani. Se caracterizeaza printr-un continut foarte ridicat in elemente nutritive (0,7 – 2% azot, 0,3 – 1,2% fosfor, 0,8 – 0,9% potasiu si 0,35% calciu). Se foloseste in principal la pregatirea amestecurilor destinate producerii rasadurilor, carora le creste permeabilitatea, capacitatea de retinere a apei si gradul de afanare. Se mai foloseste si la fertilizarea locala, odata cu semanatul sau plantatul, in cantitati de circa 10 – 15 t/ha.

Composturile sunt materiale organice obtinute din fermentarea resturilor menajere, a resturilor vegetale, in special de la plantele bogate in elemente nutritive (leguminoase), sau substraturile epuizate din cultura ciupercilor, de tescovina, coarde de vita-de-vie, de paie etc.

Turba reprezinta un material organic obtinut pe cale naturala, in urma descompunerii resturilor de vegetatie ierboasa sau lemnoasa din zone umede. Turba are un pH cuprins intre 3,8 si 5,0 si un continut in elemente nutritive scazut (0,8 – 1,3% azot, 0,06 – 1,15% fosfor si 0,02 – 0,1% potasiu). Este nelipsita la pregatirea amestecurilor de pamanturi pentru producerea rasadurilor, dar se foloseste si ca ingrasamant la fertilizarea de baza a culturilor legumicole si floricole, dupa o perioada de compostare.

Gunoiul de pasari este cel mai bogat in substante minerale, fiind folosit cu rezultate foarte bune in culturile legumicole. Se administreaza la fertilizarea de baza, la plantare, in cursul perioadei de vegetatie, uscat sau diluat cu apa. De asemenea, este un component de baza la pregatirea compostului sintetic pentru cultura ciupercilor in sistem intensiv (industrial).

Mustul de gunoi de grajd reprezinta un ingrasamant foarte bun pentru culturile legumicole cand este aplicat in timpul perioadei de vegetatie, diluat cu 2 – 3 parti de apa. Se colecteaza in bazine special amenajate in incinta grajdurilor de animale sau de la platformele de fermentare a gunoiului. Contine 0,2 – 0,4% azot, 0,03% fosfor si 0,4 – 0,6% potasiu. Se aplica cu masini speciale si pe vreme mai rece, pentru a reduce pierderile de azot. Aplicarea unei fertilizari organice cu 50 t/ha asigura in sol 30 – 40 kg azot, 20 – 25 kg fosfor si 70 – 100 kg potasiu.

Ingrasamintele verzi se recomanda in general pe solurile usoare, cu capacitate mica de retinere a apei si fertilitate scazuta. Ingrasamintele verzi sunt culturi de plante leguminoase (lupin, mazariche, trifoi, bob) care, la un anumit stadiu, se toaca, se lasa pe teren 3 – 4 saptamani, se incorporeaza superficial prin discuire la 10 – 12 cm adancime. Avantajele aplicarii ingrasamintelor verzi sunt urmatoarele: imbogatirea solului in elemente nutritive, in special in azot asimilabil, evitarea sau impiedicarea eroziunii solului, incetinirea procesului de levigare a elementelor nutritive, intensificarea activitatii microorganismelor, reducerea gradului de imburuienare, ameliorarea unor insusiri fizice ale solului etc. In medie, ingrasamintele verzi contin: 15 – 30% substanta uscata, 0,5 – 0,6% azot, 0,1 – 0,2% fosfor, 0,2 – 0,6% potasiu, 0,4 – 0,6% calciu, etc.

In culturile legumicole, ingrasamintele se aplica dupa 3 metode: fertilizarea de baza, fertilizarea odata cu infiintarea culturii (de pornire sau starter), respectiv fertilizarea faziala (din cursul perioadei de vegetatie).

Fertilizarea de baza se executa toamna, la pregatirea terenului, cu ingrasaminte organice semidescompuse (gunoi de grajd), in cantitati diferite in functie de sol, cultura, grad de fertilitate, etc.

Fertilizarea odata cu infiintarea culturii (faziala) are scopul de a asigura elementele nutritive usor asimilabile in vecinatatea plantelor, inca de la inceput si pe o perioada de circa o luna de zile. Se executa cu ingrasaminte organice bine descompuse (mranita), cate 200 – 300 g/cuib la tomate, ardei, vinete si peste 500 g la cuib la castraveti. Cand fertilizarea se face la cuib, ingrasamintele organice se amesteca cu pamant pentru ca prin descompunere sa nu se realizeze o concentratie mare care sa dauneze plantelor. Pe nisipuri, s-a constatat ca aplicarea ingrasamintelor organice contribuie la o mai buna asimilare a ingrasamintelor chimice, reactia speciilor fiind diferita in functie de selectivitatea sistemului radicular si de consumul specific.

Fertilizarea faziala se executa cu scopul completarii necesarului de hrana pe perioada de vegetatie a culturilor. Fetilizarea faziala poate fi: radiculara sau extraradiculara (foliara). Fertilizarea radiculara consta in aplicarea ingrasamintelor organice pe sol si incorporarea acestora prin lucrari superficiale. Fertilizarea extraradiculara (foliara) se aplica pe frunze si se bazeaza pe capacitatea acestora de a absorbi elementele nutritive din solutia de ingrasaminte, insa aceasta se poate face doar pe cale chimica.

In culturile ecologice, fertilizarea organica se efectueaza cu gunoi de grajd, composturi din resturi vegetale si ingrasaminte verzi. Se apreciaza ca azotul fixat de leguminoasele anuale si perene se elibereaza lent, pe masura mineralizarii materiei organice, rezultate din corpul microorganismelor fixatoare de azot.

Prin aplicarea fertilizarilor organice, se asigura o aprovizionare echilibrata a plantelor cu elementele necesare pentru crestere si fructificare, iar in fructe se acumuleaza mai multa substanta uscata, glucide, acid ascorbic, substante pectice, proteine, pigmenti clorofilieni, globuline, carotenoizi, etc.

 

Tane Maria-Cristina

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor

S-ar putea să te intereseze

Hot News