Leucoma salicis (Linnaeus, 1758) este o molie din familia Erebidae. Desi este raspandita pe scara larga in intreaga lume, este un daunator mai putin cunoscut. In tara noastra, este intalnita frecvent, de la litoral pana in zonele montane. Este o specie polifaga; larvele se hranesc, preferential, cu frunze de salcie si plop, dar si cu frunze de ulm si arin.
Larvele de Leucoma salicis sunt foarte vorace, incepand prin a roade marginile frunzei, pentru a continua apoi cu scheletizarea si defolierea completa a copacilor. Acest daunator este intalnit frecvent. Desi are multi dusmani naturali care ii limiteaza populatia, apare adesea in numar mare, afectand in special arborii de salcie ornamentali. Adultul, de culoare alba, are o deschidere aripilor anterioare intre 30 si 52 mm. Corpul, in special abdomenul femelelor, este ingrosat si prezinta o pubescenta evidenta la extremitate.
Aceasta specie are 1-2 generatii pe an. Larvele sau ouale se gasesc in crapaturile scoartei tulpinilor si ramurilor mai groase acolo unde si ierneaza. Zborul fluturilor din prima generatie are loc in lunile Iunie – Iulie. Masculii incep sa zboare deja inainte de lasarea serii, si adesea se aduna ca fulgii de zapada in jurul plopilor si salcamului de-a lungul drumurilor de tara. Femelele depun ouale in grupuri alungite (asemanatoare unor perinite lungi de 20-52 cm), pe tulpini si ramuri sau pe partea inferioara a frunzelor. In luna octombrie, larvele celei de-a doua generatii intra in diapauza hiemala. Larvele eclozeaza din ouale hibernante in primavara anului urmator.
Combaterea fluturelui alb al salciei se realizeaza mai ales prin indepartarea manuala a oualor si a larvelor, prin razuirea si perierea tulpinilor si ramurilor mai groase ale pomilor si prin distrugerea gramezilor de oua depuse. In cazul unui numar mare de arbori, in plantatii extinse, se pot aplica tratamente cu insecticide. Pana in prezent, nu a fost inca omologat niciun produs special pentru combaterea acestui daunator, insa se poate folosi produsele de protectie a plantelor utilizate impotriva omizii paroase a stejarului (Lymantria dispar, Linnaeus, 1758). Tratamentele trebuie sa vizeze in special omizile tinere, cand acestea sunt inca vulnerabile si daunele sunt minime.
Drd. Chiriloaie-Palade Andrei
