Focul bacterian este o boala extrem de periculoasa, cauzata de bacteria Erwinia amylovora. Aceasta afecteaza in principal speciile pomicole semintoase, cum ar fi marul, parul, gutuiul si mosmonul. Boala este considerata un inamic redutabil pentru pomicultori datorita vitezei mari de raspandire, capacitatii de a distruge un pom sanatos complet intr-un singur sezon de vegetatie, fara a mai putea fi salvat, impactului economic major si lipsei unui tratament curativ eficient.
Biologia bacteriei si modul de raspandire
Bacteria supravietuieste pe timpul iernii in interiorul scoartei pomilor infectati, in special in zonele cu leziuni. Cand vremea se incalzeste primavara, bacteria se inmulteste rapid si produce un lichid cleios, numit exudat bacterian. Acesta este de culoare alb-galbuie sau maronie si reprezinta sursa principala de infectie ce poate fi transportat foarte usor spre alti pomi sanatosi. Picaturile de ploaie si curentii de aer pot purta exudatul de la un pom la altul. Insectele polenizatoare sunt principalii vectori. Ele transporta bacteria de la florile bolnave la cele sanatoase, infectand astfel intreaga livada. O sursa majora de raspandire sunt totodata foarfecele si fierastraul.
Bacteria se dezvolta cel mai rapid in conditii de umiditate si caldura moderata. Boala se activeaza la temperaturi de peste 10°C, dar se dezvolta cel mai rapid la temperaturi intre 18 si 28°C. Ploile frecvente, ceata, roua sau umiditatea ridicata in timpul infloritului si al cresterii lastarilor favorizeaza patrunderea si inmultirea bacteriei.
Simptome
Pe flori este adesea primul semn vizibil. Acestea se ofilesc, se brunifica si apoi se innegresc, ca si cum ar fi fost arse de foc sau de ger. Ele raman insa prinse pe ramuri, dand un aspect de „foc” (Fig.1). Lastarii tineri se ofilesc rapid, se brunifica si apoi se innegresc. Varful lastarului se indoaie adesea. Frunzele se innegresc de la petiol spre varf, dar, la fel ca florile, raman atasate de crengi.
Pe scoarta ramurilor si a trunchiului apar leziuni adancite, cu o culoare maronie-rosiatica sau neagra. Scoarta din aceste zone devine moale si se poate desprinde usor. In conditii de umiditate, din aceste leziuni se scurge exudatul bacterian.
Fructele tinere se innegresc, se usuca si se zbarcesc (Fig.2). In multe cazuri, ele raman mumificate pe pom, reprezentand o sursa de infectie pentru anul urmator.
Strategii de prevenire si combatere
- inspectarea periodica a livezii si verificarea minutioasa a pomilor, mai ales in perioada de inflorire si crestere a lastarilor
- dezinfectarea foarfecelor si a fierastraului dupa fiecare taiere, mai ales dupa pomii afectati, pentru a nu raspandi boala.
- eliminarea materialului bolnav prin taierea si arderea ramurilor afectate cu 20-30 cm sub zona vizibila a bolii.
Se recomanda aplicarea fungicidelor pe baza de cupru in repaus vegetativ (toamna, dupa caderea frunzelor si primavara devreme), iar acestea au un efect dezinfectant. Spre deosebire de bolile fungice, focul bacterian nu are o gama larga de produse chimice de combatere, ceea ce face ca preventia sa fie esentiala.
Dr.ing. Lorena Gurau, ICDPP Bucuresti
