Managementul integrat al daunatorilor din culturile de zmeur si mur

Publicat de

Obtinerea unor productii in cazul arbustilor fructiferi, ca zmeurul sau murul, care sa corespunda unor parametri de calitate si cantitate cat mai ridicati, este supusa in prezent unor presiuni tot mai evidente a factorilor de natura biotica si abiotica (boli, daunatori, erbicide, mamifere, pasari, practici agricole, conditii meteorologice, etc). De asemenea, atat constrangerile cadrului europenean, cat si international, reflecta gasirea cat mai rapida a unor solutii care sa raspunda problemelor de natura socio-economica.

In consecinta au aparut mai multe abordari care aveau ca scop folosirea tuturor metodelor care sa asigure protectia si buna dezvoltare a plantelor. Una dintre ele o reprezinta abordarea in practica fitosanitara a managementului integrat al organismelor daunatoare, directie importanta, moderna si actuala in promovarea agriculturii durabile, care propune mentinerea populatiei organismului daunator sub pragul economic de daunare. Profilaxia ramane in continuare una dintre metodele cele mai eficiente, scopul acesteia fiind de a limita populatiile de organisme daunatoare astfel incat sa nu fie depasit pragul economic de daunare. Aborarea acestei metode implica o serie de factori de natura genetica sau tehnologica (alegerea soiului, cunoasterea conditiilor agropedoclimatice, utilizarea procedeelor indreptate spre pastrarea entomofagilor si antagonistilor patogenilor, fertilizarea cu ingrasaminte complexe, aplicarea corecta a taierilor, etc).

  1. Byturus tomentosus – Gandacul zmeurului
Sursa: https://www.treknature.com/

Gandacul zmeurului este un daunator serios atat pentru specia cu acelasi nume, cat si pentru mur sau pentru hibrizii dintre mur si zmeur. Femelele adulte sunt atrase de culoarea si mirosul florilor plantelor gazda. La inceputul sezonului, adultii pot consuma inflorescentele sau frunzele tinere. Larvele se hranesc cu fructele coapte, dar pot afecta de asemenea mugurii sau varfurile lastarilor. Patrund in fruct unde se hranesc cu receptaculul si adesea raman nedectate pana la recoltare. Fructele in urma atacului pot capata aspect stafidit, intarit sau distorsionat, iar numerosi patogeni se pot instala in urma atacului.

Profilaxie si combatere

Pentru localizarea florilor, gandacul zmeurului se foloseste de simturile olfactive si vizuale. O strategie de monitorizare ar trebui sa includa capcane si control regulat (la fiecare 2-3 zile) pentru adultii care se pot regasi la plantele rozacee din apropiere, dar mai ales din plantatie. Monitorizarea ar trebui sa inceapa cu cateva saptamani inainte de inflorit si sa se continue pana la jumatatea perioadei de inflorire. Frunzele de zmeur si, in special, frunzele de la varfurile lastarilor trebuie verificate pentru semne de hranire ale gandacului. Capcanele pot fi utilizate ca ghid pentru necesitatea controlului si calendarului masurilor de control chimic. Este necesar un numar de cel putin 50 de capcane/ha asezate la o inaltime de 1-1,6 m deasupra nivelului solului.

Capcane suplimentare trebuie distribuite in apropierea oricarei potentiale surse de plante gazda. Capcanele trebuie examinate saptamanal, inregistrandu-se astfel numarul de adulti capturati. In cazul in care pana la inceputul infloririi intr-o capcana s-au capturat un numar mai mare de 5 gandaci, trebuie aplicata o masura de control.

Gandacul zmeurului are o serie de dusmani naturali, in special parazitoizi care se hranesc cu larve si pasari care se hranesc cu gandacii adulti. Viespile Tetrastichus halidayi, Anthocoris nemorum si Chrysopa perla au fost raportate ca atacand larvele gandacului de zmeura.

Combatere chimica se poate face cufie cu Vertimec 1.8 EC sau alt insecticid. La invazii mari, se vor executa doua tratamente fitosanitare: primul la inceputul infloritului, iar al doilea la inceputul scuturarii petalelor.

  1. Anthonomus rubi – Gargarita neagra

Pagubele sunt provocate atat de adulti, care consuma bobocii florali, cat si de larvele care se dezvolta in interiorul lor. Atacul se manifesta primavara devreme prin roaderea mugurilor florali si foliari. Mugurii atacati se usuca si cad, fapt ce duce la diminuarea recoltei. In luna mai, dupa copulatie, femelele depun cate un ou in bobocii florali, aproximativ 100 de oua. Pentru aceasta, ea roade un orificiu pana la stamine, depune oul, apoi astupa orificiul cu un dop format din excremente, dupa care face o incizie in peduncul pentru a stopa circulatia sevei spre bobocul floral care, fiind lipsit de hrana, se ofileste.

Profilaxie si combatere

  • Strangerea si distrugerea prin ardere a bobocilor florali atacati.
  • Mugurii uscati si ofiliti trebuie adunati in mod regulat.
  • Se recomanda saparea solului, toamna, pentru distrugerea formelor hibernante.

Gargaritele pot fi combatute pe cale biologica cu ajutorul viespilor parazite din familia Ichneumonidelor, al viespii Lariophagus distinguendus si al altor insecte si animale pradatoare.

Combaterea chimica: Decis Mega 50 EW, Karate Zeon, etc.

  1. Lasioptera rubi – Musculita galicola a lastarilor
Sursa: https://bladmineerders.nl/

Larvele consuma tesutul lemnos si maduva tulpinilor ducand la aparitia unor gale globuloase sub epiderma si ca urmare circulatia sevei se intrerupe, iar extremitatile lastarilor atacati se usuca. Culoarea galelor este initial verde, dupa care devine brun deschis si se lignifica. In urma atacului cresterea si fructificarea sunt inhibate fiind afectata direct productia.

Profilaxie si combatere

Taierea si strangerea lastarilor cu gale primavara devreme este esentiala pentru reducerea rezervei biologice, urmata de tratament fitosanitar in perioada de maxim zbor al adultilor care corespunde fenologic cu stadiul de buton floral intredeschis.

Alte recomandari: primavara, plantele au nevoie de un aport de elemente nutritive care favorizeaza pornirea rapida in vegetatie, putandu-se utiliza: Cropmax, FoliMAX Active, Microfert sau alte produse existente in fitofarmacii, respectandu-se precizarile de pe eticheta produsului utilizat.

  1. Resseliella theobaldi – Musculita lastarilor de zmeur

Daunatorul ierneaza ca larva intr-un cocon, la 1-4 cm adancime. Adultii apar din aprilie pana in iunie. Larvele musculitei cauzeaza leziuni superficiale pe lastari, tesuturile in zona de hranire modificandu-si culoare in bruna-negriciosa.

Sursa: https://fruktik.guru/

Se vor efectua tratamente fitosanitare la avertizare.

  1. Quadraspidiotus perniciosus – Paduchele din San Jose
Sursa: https://dekor-ufa.ru/

Ataca atat partile lemnoase si frunzele, cat si fructele. Paduchele se fixeaza cu ajutorul rostrului in tesut, consumand continut celular. O data cu intepatura este introdusa si saliva care contine o substanta toxica sub actiunea careia se produc o serie de modificari biochimice ce determina necrozarea tesuturilor. Arbustii atacati au o vegetatie redusa, frunze etiolate mici si deformate.

Profilaxie si combatere

Inmultirea excesiva a paduchelui din San-Jose este limitata de o serie de insecte parazite si pradatoare, precum: Prospaltella perniciosi, Allotrombium fuliginosum, Cyboceohalus politus, Aphis proclia etc.

Limitarea populatiilor se realizeaza, cel mai eficient, prin tratamente chimice in repaus, atunci cand temperatura depaseste 4 ̊C. De asemenea, tratamentele pe baza de uleiuri minerale, aplicate la inceputul dezmuguritului, au o eficacitate deosebit de buna.

Tratamente chimice se pot face cu Decis Expert 100 EC, Mospilan 20 SG, etc.

  1. Aphis ruborum / Amphorophora rubi – Afide

Afidele frunzelor si lastarilor sunt daunatori larg raspanditi ai zmeurului si murului. Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta, provocand daune multor specii de plante de cultura sau spontane. Afidele formeaza colonii pe partea inferioara a frunzelor. In urma atacului frunzele se gofreaza, se rasucesc, se ingalbenesc si se usuca. Se localizeaza cu precadere pe varfurile tinere si pot ataca si florile. Plantele atacate stagneaza si devin sensibile la atacul bolilor.

Profilaxie si combatere

Din cauza modului de hranire cu seva elaborata din vasele liberiene de transport, pe fondul infectiilor secundare produse pe planta, precum si din cauza vectorilor de transport pentru numeroase viroze, afidele sunt unii dintre cei mai importanti daunatori, fiind nevoie de elaborarea si implementarea unui plan de prevenire si control foarte riguros pentru micsorarea daunelor.

Metoda cea mai eficienta in cazul combaterii paduchilor de plante este combaterea  chimica cu produse sistemice.

Insecticidele utilizate  pentru combaterea afidelor sunt: Decis Expert 100 EC, Faster 10 EC, Karate Zeon, Karis 10 CS, Mavrik 2 F, Mospilan 20 SG, Mospilan 500 SC, Movento 100 SC, etc.

Cojanu Daniel Nicolae

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor – ICDPP

S-ar putea să te intereseze

Hot News