
Nucul comun sau Juglans regia L. (Figura 1) este un arbore originar din zona Muntilor Balcani si din tarile Asiei Centrale, precum Afghanistan, Irak, Iran, Kirghizstan, Kazahstan, sudul Rusiei si Turkmenistan. A fost introdus in cultura inaintea erei noastre, mai intai in China, India, Japonia si abia mai tarziu in Europa, unde se crede ca a fost raspandit de catre romani.
In prezent, plantatiile de nuc pot fi gasite in toate zonele cu climat temperat din lume. Conform scienceagri.com, principalii 10 cultivatori de nuci la nivel mondial in 2020 au fost: China (1.100.000 t), Statele Unite ale Americii (707.604 t), Iran (356.666 t), Turcia (286.706 t), Mexic (164.652 t), Chile (158.000 t), Ucraina (113.320 t), Romania (48.350 t), Uzbekistan (47.374 t) si Grecia (36.400 t).
Conform datelor Eurostat, in 2021 productia de nuci in Romania a crescut la 60.820 de tone, tara noastra aflandu-se de ani buni in fruntea clasamentului de producatori din Uniunea Europeana. Pe langa livezi, in tara se mai gasesc si nuci salbatici, atat in paduri din Transilvania, Banat, Oltenia, cat si raspanditi la marginea culturilor, localitatilor sau in alte zone nelocuite.
Nucul este un arbore strans legat de traditiile romanilor, avand o importanta deosebita in alimentatie, industria farmaceutica, industria lemnului si mobilei, fiind prezent in numeroase obiceiuri populare, mituri, legende, proverbe si zicatori locale. Fructele acestui arbore sunt grupe indehiscente numite nuci. Desi nucile verzi se pot consuma in dulceata sau lichior, miezul nucilor mature este cel mai valoros din punct de vedere alimentar, continand intre 50-75% substante grase, in principal acizi grasi nesaturati, 12-25% proteine, 5-25% carbohidrati si 1-2,5% substante minerale, precum si vitaminele A, B, C. Acestea sunt cele mai bogate fructe in cupru si zinc, continand cantitati considerabile de potasiu, magneziu, fosfor, sulf, fier si calciu. In medicina traditionala, din frunze si fructele verzi bogate in iod se obtin extracte utilizate pentru combaterea unor afectiuni precum dispepsii, avitaminoze, rahitism sau probleme digestive. Nucul este de asemenea recunoscut pentru lemnul deosebit de valoros folosit la fabricarea mobilelor de calitate, uneltelor si instrumentelor muzicale sau in sculptura. Nu in ultimul rand, nucul este folosit ca planta decorativa, fiind apreciat pentru dimensiunile si forma coroanei, pentru umbra densa si linistitoare, dar si a mirosului placut specific emanat de frunze.
Deseori, in cultura populara nucul este asociat cu unele forte malefice, deoarece sub umbra nucului nu cresc alte plante, iar copiii sunt invatati de mici ca nu este bine sa adormi sub acest arbore. In realitate, radacinile puternice ale nucului (precum si frunzele, pericarpul si epicarpul fructelor, lemnul) secreta o substanta versatila denumita juglona, cu proprietati alelopatice inhibitoare pentru majoritatea plantelor competitoare. Acest compus poate fi folosit ca erbicid natural sau drept colorant pentru tesaturi, cosmetice sau produse alimentare.
Cu toate acestea, in agrosilvicultura si permacultura, se cunosc o multime de specii lemnoase si erbacee care suporta juglona si pot fi plantate in apropierea nucilor precum: artarii (Acer spp.), banana nordului (Asimina triloba), coacazele si agrisele (Ribes spp.), murele (Rubus spp), lamaita (Philadelphus spp.), hortensiile (Hydrangea spp.), ciresii, nectarinele, prunii (Prunus spp.), gutuii (Cydonia oblinga), ceapa, sfecla, dovleacul, pepenii, morcovii, pastarnacul, fasolea, porumbul si multe altele.
In luna August 2022, un nou daunator al nucului a fost descoperit in Romania. Este vorba de specia invaziva denumita Coptodisca lucifluella sau popular molia miniera americana a nucului (Figura 3) din familia Heliozelidae, ordinul Lepidoptera, originara din estul Americii de Nord. In anul 2010, molia a fost semnalata pe continentul european, in Italia, regiunea Campania de catre entomologul italian Bernardo U. si colaboratorii sai. Este o specie cu o mobilitate foarte buna si o capacitate de dispersie ridicata, dar modul sau de atac poate trece neobservat. Asa se explica faptul ca urmatoarele semnalari au fost dupa sapte ani de la patrunderea sa in Europa, in 2017 in Ungaria, in 2019 in Ucraina (2019), in 2020 in Bulgaria si in 2022 in Romania.


Pe teritoriul statelor in care este nativa, molia este daunator al nucului pecan (Carya illinoinensis) care face parte din aceeasi familie, Juglandaceae, ca si nucul comun in Europa. In tarile europene invadate, molia miniera este considerata in prezent un daunator minor al nucului comun. In Romania, prezenta daunatorului a fost confirmata in 23 de localitati din 7 judete (Arad, Arges, Buzau, Giurgiu, Ilfov, Timis, Valcea, Vrancea) si consideram ca poate fi intalnit pe tot teritoriul de distributie al plantei gazda preferate, nucul comun.
Ca in cazul tuturor speciilor invazive, calea principala de raspandire se considera a fi comertul cu plante infestate si migrarea naturala a adultilor din tarile invecinate.
In afara de nucul comun, principala planta gazda in Romania, atacul moliei a fost semnalat si pe o serie de plante exotice din familia Juglandaceae native din America de Nord, precum nucul negru (J. nigra), nucul pecan si Pterocarya fraxinifolia (Figura 4), considerate plante gazda secundare. Plantele exotice sunt putine ca numar si sunt cultivate de obicei in gradinile botanice si campuri experimentale de studiu, dar pot constitui o sursa de focar pentru daunator.

Adultii moliei sunt de dimensiuni foarte mici, avand o lungime a aripilor anterioare de 1,5-1,8 mm si o anvergura a aripilor de 4,0-4,2 mm; au capul si corpul acoperit cu solzi argintii de diferite nuante. Aripile anterioare prezinta in jumatatea apicala un marcaj caracteristic genului format din pete triunghiulare albe, marginite de dungi negre, portiuni galbene-portocalii si pete negre. Aripile se termina cu peri lungii argintii iar apexul este marcat de un manunchi de peri negrii. Masculii au antene formate din 16 segmente pe cand femelele din 14. Dupa imperechere femelele fac mici incizii in frunzele plantelor gazda unde depun cate un ou in fiecare orificiu.
Larvele (Figura 5) trec prin 5 varste si sunt de dimensiuni foarte mici, de culori diferite de la galben, la ocru si maroniu, unele prezentand o capsula cefalica marita, in functie de varsta larvara.

Dupa eclozare, larvele incep sa se hraneasca cu mezofilul frunzelor plantelor gazda, lasand in urma mine vizibile intre cele doua epiderme, pline de dejectiile negricioase. Minele au aspectul unor pete bej-maronii, au o textura pergamentoasa, sunt casante si usor translucide, indreptate in lumina directa a soarelui, larvele si dejectiile acestora putand fi vizibile (Figura 6).

Primele 4 varste se hranesc in interiorul minelor pe cand larvele de varsta a 5-a, denumite si stadiul pre-pupal, se opresc din hranit si incep sa-si construiasca coconi (Figura 7A), rozand discuri ovale din cele doua epiderme ale minelor pe care le vor tese impreuna (Figura 7B, C). Dupa ce isi termina de confectionat micul adapost, larvele cu acestia in spate, incep sa se tarasca catre un loc potrivit in care se vor impupa. Coconii vor fi atasati de frunze, scoarta ramurilor sau a trunchiului, muschi sau alte resturi vegetale, printr-o formatiune tesuta din fire de matase (Figura 8). Aceasta specie are mai multe generatii pe an, in Ungaria se crede ca doua pe cand in Italia trei sau patru, probabil in functie de conditiile climatice. Molia minatoare americana a nucului ierneaza ca stadiu pre-pupal in coconi atasati de diferite suprafete.


Atacul moliei miniere americane a nucului este reprezentat de minele formate de larve in timpul hranirii. Desi nu este considerata un daunator major al nucului, suprafata foliara a arborilor este redusa iar minele reprezinta porti de intrare pentru unele microorganisme patogene periculoase, factori care contribuie in timp la declinul prematur al arborilor.

In prezent nu exista studii asupra mijloacelor de combatere dar s-a observat pe teritoriul mai multor tari ca exista specii de viespi parazitoide (Figura 9) care se hranesc cu larvele si pupele acestei molii. Se recomanda, ca in cazul tuturor speciilor invazive nou intrate pe teritoriul unei tari, atenta monitorizare atat a raspandirii speciei cat si evolutia intensitatii atacului in timp. In prezent speciile invazive au devenit un aspect caracteristic al globalizarii care aproape ca a devenit obisnuit si care poate avea consecinte importante pentru culturilor agricole mai ales in cazul schimbarilor climatice cu care ne confruntam.
Ing. Roxana-Violeta Mustatea