Pepenele (Citrullus lanatus), fruct deosebit de apreciat de oameni, mai ales pe timpul verii, atunci cand o felie de pepene tine de sete si foame, este originar din Africa. Este cultivat in intreaga lume, iar in Romania, in general, este cultivat pe mai mult de 20.000 ha.
Pepenii verzi (o baca mare, sferica sau alungita, carnoasa si zemoasa, cu circa 90% apa) se cultiva in traditional la Dabuleni (locul de care probabil a auzit toata lumea), dar si in Arad, Braila, Galati, Buzau, Timis, Teleorman, insa avantajul dabulenilor consta in solul nisipos (“Sahara Olteniei”, ca un triunghi intre Craiova, Calafat si Corabia) si in temperaturi mai ridicate decat in celelalte zone, conditii ce coc mai repede pepenii si fac ca acestia sa fie dulci. Cu un sistem de irigatii productia atinge 40-80 tone/ha.
Poate este de mirare, dar pepenele si castravetii au boli si daunatori comuni, agentii patogeni cel mai des intalniti fiind alternarioza (Alternaria cucumerina), antracnoza (Colletotrichum lagenarium), fainarea (Spheroteca lagenarium) si ofilirea sau fusarioza (Fusarium oxysporum), iar dintre daunatori, in primele faze de vegetatie mai periculosi sunt viermii sarma, coropisnita si afidele, probleme pentru care sunt recomandate tratamente preventive sau curative la aparitia problemei.
De la inceput trebuie sa precizam ca utilizarea rasadurilor altoite (pe portaltoi de Lagenaria sau intraspecific) poate asigura adaptabilitatea plantelor la sol si toleranta la frig, caldura, salinitate, dar chiar si controlul bolilor de sol si al virusurilor. Este drept, acest sistem creste cheltuielile de productie.
Subliniem ca la cultura de pepeni, principalele probleme fitosanitare sunt datorate bolilor produse atat de bacterii, cat si de ciuperci.
Produse de bacterii:
- patarea unghiulara (Pseudomonas syringae Lachrymans) – pe frunze apar pete mici, brune, umede, circulare neregulate (Fig. 1). Ulterior petele se usuca si frunzele apar perforate, iar pe fructe apar pete mici, circulare, umede, ce au centrul albicios.
- ofilirea bacteriana a cucurbitaceelor (Erwinia tracheiphila) – frunzele plantelor atacate se ofilesc si atarna ca o umbrela (Fig. 2).
Produse de ciuperci:
- fainarea cucurbitaceelor (Sphaerotheca fuliginea) – nelipsita in cultura, produce pagube deosebite in lipsa tratamentelor. Pe frunze apar pete mari, albe, ce devin prafoase cand ciuiperca face spori (Fig. 3), frunzele se brunifica, se usuca si cad. Boala este favorizata de temperaturi de peste 24ºC si vreme uscata.
- mana cucurbitaceelor (Pseudoperonospora cubensis) – pe frunze apar numeroase pete poligonale, limitate de nervure, verzi-galbui, ce devin galbene apoi brun-deschise, pe dosul frunzei apare un puf cenusiu-violaceu, fructificatiile patogenului, ciupercii, frunzele atacate se usuca si cad (Fig. 4).
- putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) – apare mai ales in anii cu precipitatii deosebite, cand tesuturile moi se ofilesc, iar pe fructe apar pete mai mari sau mai mici, neregulate, adancite, umede, brune.
- antracnoza cucurbitaceelor (Colletotrichum lagenarium) – raspandita in cultura de vant si ploaie. Pe frunze apar leziuni cu margine galbena, unghiulare, maro inchis sau negre (Fig. 5), iar pe fructe leziuni alungite cu centre scufundate (Fig. 6).
- alternarioza (Alternaria cucumerina) – boala predominanta in zonele unde temperaturile sunt ridicate si precipitatiile sunt frecvente. Atacul se manifesta prin aparitia unor pete mici, galbene-maronii, cu un halou galben sau verde, ce apar initial pe frunze vechi. Ulterior, leziunile se extind si se unesc in zone mari necrotice, deseori cu model concentric (Fig. 7), frunzele se onduleaza si se usuca.
- putregaiul tulpinilor (Didymella Stagonosporopsis bryoniae. Mycosphaerella melonis, sin. Cercospora cucurbitae – forma anamorfaPhoma cucurbitacearum) – aparitia bolii este favorizata de temperaturile cuprinse intre 20-250C. Patogenul patrunde in vasele conducatoare si apare ofilirea plantei. Atacul e vizibil pe tulpina initial ca leziuni umede, apoi un putregai maro. Aceleasi simptome apar pe frunze si pe fructe.
Desigur, mai exista probleme legate de atacul patogenilor proveniti din sol:
- ofilirea fuzariana (Fusarium oxysporum) – boala se recunoaste prin ingalbenirea frunzelor si ofilirea acestora treptat, spre varful plantei. Sectionand tulpina apare tesutul vascular brunificat. Simptomele nu sunt evidente daca temperaturile sunt sub 20ºC sau peste 340
- ofilirea verticilara (Verticillium dahliae) – simptomele bolii apar dupa formarea fructelor si se manifesta prin frunze clorotice cu zone necrotice, care determina caderea frunzelor numai intr-o anumita parte a plantei, iar in sectiune tesutul vascular al radacinilor este decolorat. Vremea racoroasa in primavara favorizeaza aparitia bolii.
- caderea si putrezirea plantulelor (Phythium spp.) – este importanta pentru producerea rasadurilor. Apare de la rasarire pana la 2-3 frunze, atacul se recunoaste prin tulpinile inegrite care putrezesc.
Pentru controlul problemelor ce pot aparea in culturile de pepeni ar fi de dorit ca cultivatorii sa-si ia propriile masuri de prevenire si control: rotatia culturilor; strangerea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare; dezinfectarea substratului din rasadinta; utilizarea soiurilor rezistente; folosirea de samanta sanatoasa certificata; tratarea semintelor inainte de semanat; utilizarea rasadurilor altoite; combaterea buruienilor; fertilizarea rationala; evitarea irigarii prin aspersiune, a excesului de umiditate; plantarea la distantele recomandate, iar la aparitia primelor simptome ale unei boli, efectuarea de tratamente cu fungicide specifice.
O serie de probleme pot apare in culturile de pepeni din cauza daunatoilor speciei de nematozi, insecte (omizi, acarieni, tripsi, ciori si soareci) si pot cauza daune plantelor, dar sunt usor controlate folosind pesticidele inregistrate.
Este poate firesc sa avem daunatori in sol, unii importanti (nematozii) sau musca plantulelor, coropisnita, altii ocazionali (viermii sarma, viermii albi si viermii cenusii, mai putin frecventi in solurile nisipoase).
Nematodul galicol al radacinilor (Meloidogyne incognita) infesteaza radacinile plantelor imediat dupa plantarea rasadurilor, iar aparitia galelor pe radacini (Fig. 8) poate fi observata dupa 3-4 saptamani. Simtomele atacului sunt ofilirea frunzelor si stagnarea in crestere, uscarea plantei de la varf spre baza. Principala problema a atacului daunatorului este ca este favorizata infectia cu Fusariun spp. si Verticillium spp. Controlul problemei se poate face prin rasaduri altoite sau prin aplicarea tratamentului cu Nemathorin.
Larvele (fara picioare si de culoare galbuie) de musca plantutelor (Delia platura) fac galerii in seminte, tulpini si cotiledoane, cauzand pieirea rasadurilor, iar un atac puternic duce la compromiterea culturii.
Coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa) ataca semintele, radacina si coletul plantei, sectionand organele subterane si determinand ofilirea si moartea plantei.
Afidele (Aphis gossypii, Myzus piersicae, Macroshiphum euphorbiae) pot fi foarte daunatoare, deoarece sunt vectorul pentru virusul mozaicului. Virusul se transmite prin intermediul speciilor de Cuscuta, seminte infecte si mai ales afide (paduchii plantelor). Mozaicul cucurbitaceelor produs de Cucumber mosaic virus se recunoaste prin aparitia pe frunze a unor pete de decolorare, mozaic, apar fructe mici, deformate, cu pete mozaicate (Fig. 9). Larvele si adultii afidelor colonizeaza partea inferioara a frunzelor si chiar butonii florali si florile, unde formeaza colonii (Fig. 10). Organele atacate se ingalbenesc, se rasucesc si se usuca.
Tripsii (tripsul comun – Thrips tabaci si tripsul californian – Frankliniella occidentalis) ataca frecvent in anii secetosi si caldurosi, fiind localizati pe partea inferioara a frunzelor, unde larvele si adultii se hranesc prin inteparea si sugerea tesuturilor, iar in urma atacului frunzele se necrozeaza in zona atacului, dar nervurile si tesuturile neatacate sunt intacte, fara sa-si schmbe culoarea. Cand atacul are loc inainte de inflorit, bobocii nu se mai deschid, florile avorteaza, intepaturile pot transmite viroze.
Avand acelasi mod de hranire si daunare (larvele si adultii se hranesc cu sucul celular pe care il absorb din tesuturile intepate), dar stiind ca atacul are ca urmare aparitia de secretii zaharate ce determina dezvoltarea fumaginei (pasla cenusie a miceliului), musculita alba de sera (Trialieurodes vaporariorum) este o problema mai ales pentru producatorii de rasaduri.
Musculita miniera (Liriomyza sp.) este mai putin importanta pentru cultura pepenilor in camp, atacul se recunoaste initial prin aparitia unor pete albe (aproximativ 0,15 mm diametru) pe suprafata superioara a frunzelor, provocate de femele in timp ce strapung frunza sa-si depuna ouale si, de asemenea, sa se hraneasca cu seva plantelor. Galeriile sapate de larve (minele) sunt albe sau verzui, asemanatoare cu un sarpe, crescand in latime pe masura ce larvele se dezvolta in galerii. Excerementele larvelor lasa urme negre, caracteristice, pe ambele parti ale minei, pe frunzele mai mari, minele au forma neregulata in forma de U (Fig. 11). In cazul unui atac puternic, rasadurile se pot ofili din cauza minarii frunzelor.
Poate unul dintre cei mai importanti daunatori in perioada de vegetatie a culturilor de pepeni, paianjenul rosu (Tetranychus urticae), in special in lunile iulie si august, deoarece colonizeaza masiv partile inferioare ale frunzelor, sugand seva din planta. Acarienii pot fi detectati observand decolorarea galbuie, intre nervuri, pe partea superioara a frunzelor sau folosind o lupa si cautandu-i pe partea inferioara a frunzei sau pe o foaie alba de hartie se scutura frunzele si se pot vedea acarienii rosietici miscandu-se pe hartia alba. In general, in cazul unui atac puternic, cultura de pepeni capata o nuanta rosiatica din cauza simptomelor frunzelor atacate (Fig. 12). Deoarece acarienii migreaza adesea in camp din zona inconjuratoare, depistarea atacului incepe la marginea campului, astfel incat tratamentul se poate face numai pe o zona infestata si 100 de metri in jurul focarului, scazand costurile tratamentului. Atacul daunatorului determina uscarea tesuturilor dintre nervure, tesuturi ce devin pergamentoase, iar ca urmare a atacului frunzele se usuca si cad, apare o stagnare a cresterii lastarilor si o coacere prematura a fructelor.
Desigur, nu trebuie sa uitam ca soarecii afecteaza culturile de pepeni numai inainte de rasarirea plantelor deoarece, in camp, primavara, acestia cauta seminte, dar in general se pun rasaduri de pepeni deci nu ridica probleme deosebite. Si ciorile, inainte de recoltare, pot reduce productia de pepeni prin gaurile pe care le fac in pepeni cu ciocul (de cele mai multe ori gauresc nu numai un pepene, pot distruge o cultura in cateva zile). Gonirea lor se face prin descurajare cu sunete, arme de foc sau alarme, folosind eventual fasii e plastic sau staniol ce flutura in bataia vantului.
In loc de incheiere trebuie sa subliniem ca din cauza interesului scazut al producatorilor de Produse de Protectia Plantelor, desi pepenii sunt pe lista de culturi majore in conformitate cu “document de orientare ghidare privind comparabilitatea, extrapolarea, tolerantele grupului si cerintele de date pentru stabilirea LMR” SANCO 7525/VI/95 – rev.9 Martie 2011, in Romania sunt omologate numai 2 fungicide (unul pe baza de dimetomorf si mancozeb si unul pe baza de miclobutanil) si 4 insecticide (doua pe baza de metomil, unul pe baza de zeta-cipermetrin si unul pe baza de lambda-cihalotrin). Din pacate, omologarea altor pesticide necesare acestei culturi se poate face destul de greu si atunci, pentru controlul problemelor ce pot aparea in culturile de pepeni, ar fi de dorit, asa cum am spus mai sus, ca cultivatorii sa-si ia propriile masuri de prevenire si control pentu limitarea pierderilor cauzate de bolilor si daunatorilor.
Prof. Univ. Dr. Ioan Rosca
Director general ICDPP Bucuresti
