Plantele modificate genetic pot fi cea mai mare speranta a planetei.
ONU estimeaza ca, populatia lumii va creste cu 2 miliarde de indivizi in urmatorii 30 de ani, de la 7,7 miliarde in prezent la 9,7 miliarde in 2050 si ar putea atinge un varf de aproape 11 miliarde in jurul anului 2100.
Pentru ca fiecare dintre acestia sa se poata hrani corect, este nevoie ca productia mondiala de hrana sa se dubleze sau chiar sa se tripleze. Ori, chiar daca s-ar putea produce mai multa hrana aplicand, in continuare, doar tehnologiile conventionale lucru de care, de altfel, expertii se indoiesc, cresterile implicite ale consumurilor de pesticide, ingrasaminte si alte produse chimice pot genera riscuri semnificative pentru mediu.
Cea mai mare provocare a urmatoarelor patru sau cinci decenii nu consta insa in a hrani corespunzator o populatie umana in crestere cu trei miliarde de indivizi, ci in a o face fara a converti habitatele naturale in terenuri agricole. Si in aceasta privinta, biotehnologia poate fi de mare ajutor. De exemplu, a fost obtinut prin transgeneza un soi de tomate care creste si se dezvolta foarte bine pe soluri cu o salinitate de 50 de ori mai mare decat suporta soIurile conventionale ale aceleiasi specii. Pentru a intui utilitatea acestui soi transgenic, este suficient sa fie avute in vedere terenurile saraturate prin irigare pana la niveluri care le scot din circuitul agricol. Anual, agricultura pierde in acest fel peste 10 milioane de hectare. 40% din terenurile irigate pe plan mondial si 25% din terenurile irigate in SUA sunt afectate de salinitate in diferite grade.
Conform opiniei lui Alex Avery, specialist in fiziologie vegetala, plantele tolerante la saruri pot reintroduce in circuitul agricol milioane de hectare de teren devenit infertil.
In cadrul programelor de ameliorare prin metode conventionale, s-a incercat obtinerea unor asemenea plante prin selectie in decursul mai multor decenii, fara rezultate remarcabile. Prin biotehnologie moderna, au fost create insa, intr-un timp scurt, plante care pot absorbi sodiu in cantitati echivalente cu 6-7% din greutatea lor totala. Teoretic, spune Avery, “un teren saraturat va putea fi ameliorat prin cultivarea unor plante care extrag sarurile din sol”.
Un alt exemplu de aplicatie benefica a biotehnologiei moderne sunt plantele transgenice rezistente la insecte. Cultivand un soi de bumbac transgenic rezistent la viermele capsulelor Pectinophora gossypiella (Saunders, 1844) (Fig.1-2), fermierii americani au redus consumul de pesticide cu cca. un milion de kilograme in intervalul 1996-2000. In China, acelasi soi transgenic american a facut posibila reducerea cantitatilor de pesticide aplicate in culturile de bumbac la mai putin de jumatate.
Iar cultivarea porumbului transgenic rezistent la atacul sfredelitorului tulpinilor Cossus cossus (Linnaeus, 1758) (Fig. 3-4), poate duce la scaderea consumului anual de pesticide in SUA cu mai mult de 6,5 milioane de kilograme. Desigur, toate aceste reduceri ale consumului de pesticide in culturi se traduc prin diminuari semnificative ale ratei mortalitati entomofaunei utile, ale poluarii recoltelor si apelor, ale consumurilor de carburanti si cheltuielilor de productie, ale frecventei accidentelor de munca prin intoxicare. Cele de mai sus constituie doar un inceput. De exemplu, se apropie de lansare plantele transgenice rezistente la aluminiu. Si acestea deosebit de utile, din cauza ponderil mari a solurilor acide in suprafata agricola globala.
Prin reintroducerea unui hectar de teren in circuitul agricol sau prin dublarea productiei obtinute pe unitatea de supratata, devine posibila renuntarea la defrisarea unui hectar de padure virgina pentru extinderea arabilului. Si acesta poate fi cel mai important beneficiu al cultivari plantelor transgenice.
Drd. Andrei Palade Chiriloaie
ICDPP Bucuresti
