
Plosnita verde a tomantelor (Nezara viridula) este un daunator invaziv, originar din Africa (Etiopia), aparut de cativa ani si in peisajul autothon. In prezent, aceasta specie s-a raspandit in multe zone tropicale si subtropicale din Asia, Africa, Australia, America de Sud, America de Nord, dar si in zone mai calde din Europa. Interesant este ca aceste plosnite, desi provin din zone mai calde, s-au adaptat si in zone cu climat temperat, unde exista ierni mai blande sau mai grele, cum este si cazul tarii noastre.
Problema cu acest daunator invaziv este una foarte serioasa si a tot fost dezbatuta la congresele internationale ce au avut ca tematica protectia plantelor sau entomologia agricola. Cercetatorii considera plosnita verde a tomatelor un daunator invaziv fara frontiere, ce poate fi extrem de periculos in arealele nou invadate. Din pacate, de acest lucru s-au convins si cultivatorii de legume din tara noastra, atat cei profesionisti, care detin suprafete mari in camp si spatii protejate (sere, solarii), cat si simplii pasionati de gradinarit.
Acest daunator invaziv a inceput sa fie din ce in ce mai prezent si pe retelele de socializare
Daca ne uitam putin pe Facebook, pe grupurile destinate producatorilor de legume sau pe grupurile destinate amatorilor de gradinarit, putem observa, din ce in ce mai des, postari referitoare la acesti „gandaci verzi”, „urat mirositori”, urmate de intrebarea „cum putem scapa de ei?”.
Din pacate, raspunsul nu ii va multumi pe cutivatorii de legume. Odata patruns in tara noasta, foarte greu vom mai scapa de acest daunator invaziv. De ce? Sunt mai multe motive.
In primul rand, in arealele noi, in care acest daunator a patruns pentru prima oara, nu exista dusmani naturali. Parazitii oofagi ai speciilor locale de plosnite vegetale nu prea au succes in a parazita ouale plosnitelor verzi ale tomatelor.
In al doilea rand, acest daunator invaziv are o prolificitate foarte ridicata, o femela poate sa depuna pana la 260 de oua!
In al treilea rand, aceasta specie este foarte adaptata la conditiile de mediu, plosnitele verzi se gasesc atat in zonele cu climat tropical si subtropical, cat si in zonele cu climat temperat. Numai faptul ca locul de origine al plosnitelor verzi este din zona Etiopiei (Africa) si faptul ca aceste insecte sunt adaptate si in zonele unde exista ierni, spune multe despre adaptabilitatea plosnitelor verzi ale tomatelor.
Nu in ultimul rand, plosnitele verzi sunt polifage, pe langa tomate fiind semnalate la peste alte 180 de specii de plante gazda, cum ar fi vinetele, cartofii, ardeii, varzoasele, dovleceii, castravetii, piersicul, zmeurul, coacazul, etc. De asemenea, insectele au fost semnalate si pe multe specii de cereale cum ar fi orez, sorg, porumb sau leguminoase pentru boabe cum ar fi soia sau fasole.
Cum ataca?

Ca orice specie de plosnita vegetala, adultii si nimfele de Nezara viridula au un aparat bucal adaptat pentru intepat si supt, injectand in organele atacate saliva cu rol de a lichefia tesuturile acestor organe, pentru a fi apoi consumate de catre plosnite (prin canalul alimentar). Locul unde legumele sau fructele au fost intepate se pot identifica cu usurinta, aparand ca niste zone de decolorare (con salivar). In literatura de specialitate se mentioneaza ca atacul are loc atat la tomatele verzi, cat si la cele aproape coapte, fapt confirmat si in urma observatiilor proprii. Analizand probele de tomate si ardei din zona localitatii Fundulea, am constatat ca acestea prezinta zeci de locuri unde au fost intepate. Tomatele atacate devin improprii consumului, sunt depreciate si nu se pot folosi pentru obtinerea de conserve. Situatia este similara si in cazul ardeilor atacati.
Nezara viridula sau, cum o gasim pe Facebook, „plosnita verde care miroase urat”
Revenind la Facebook, in ultimul an s-au inmultit postarile despre acest daunator sau, in limbaj popular, „plosnitele verzi” care „miros urat”. Ba mai mult, am gasit un grup pe Facebook dedicat special lui Nezara viridula. De aici putem afla informatii interesante despre cand apar plosnitele sau, mai bine spus, cand incep cultivatorii de legume sa aiba probleme cu ele. In grupul de pe Facebook dedicat plosnitelor verzi ale tomatelor am aflat ca, in vestul tarii, acesti daunatori apar in gradini, inca din luna iulie. In gradinile oamenilor din sud-estul tarii, cum ar fi judetul Calarasi, de obicei, plosnitele verzi apar in luna august. Anul trecut a fost o mica intarziere, plosnitele verzi aparand in gradinile oamenilor in prima decada a lunii septembrie. Tot pe Facebook am putut vedea o multitudine de poze cu tomate atacate, dar si cu ardei capia, cu bamele sau cu fasole atacate, lucru normal, avand in vedere ca daunatorul invaziv este polifag.
In gradinile locuitorilor din Fundulea, pe langa tomate sau ardei, plosnita verde mai ataca florile, cum ar fi Creasta cocosului. Tot din comentariile de pe Facebook putem observa ca la mijlocul lunii octombrie, in anul 2019, in urma temperaturilor negative inregistrate dimineata „tomatele, ardeii, castravetii, fasolea pentru pastai sunt istorie. Din pacate, in ruinele gradinii, Nezara viridula rezista”, fapt ce denota inca o data capacitatea ridicata de adaptare a acestor insecte.
Cum arata?

De asemenea, am vazut ca exista confuzii legate de adultii si larvele de Nezara viridula. Fiind o specie de plosnita vegetala, nimfele sunt asemanatoare ca forma cu adultii, dar de dimensiuni mai mici. Unii horticultori mi-au spus ca pe langa plosnitele verzi au vazut niste plosnite mai mici, unele erau mai negricioase, cu puncte albe, verzi sau rosii pe partea dorsala. Nu erau alte specii de plosnite, ci larvele plosnitelor verzi ale tomatelor, aflate in diferite stadii de dezvoltare! Teoretic, in conditiile tarii noaste, Nezara viridula prezinta doua generatii pe an, iernand in stadiul de adult, fie sub fruzarul lizierelor de padure, fie sub resturile vegetale, fie in crapaturile scoartei copacilor (in cazul livezilor), dar si in interiorul constructiilor facute de catre oameni, cum ar fi case, magazii, alte tipuri de adaposturi, la fel ca si plosnita marmorata asiatica (Halyomorpha halys), alt daunator invaziv, prezent, din pacate, si la noi in tara. De fapt, plosnita verde a tomatelor coexista cu plosnita marmorata asiatica. Un ciclu complet de dezvoltare al plosnitei verde a tomatelor dureaza 60-70 de zile. Inainte de venirea sezonului rece, culoarea plosnitelor vireaza de la verde mat la brun-verzui. Multi au fost tentati sa spuna ca sunt doua specii diferite, la fel cum s-a facut confuzia intre nimfele si adultii acestei specii. Nu sunt doua specii, este una si aceeasi specie. Unii gradinari au declarat ca le-au adunat cu matura si farasul iar apoi le-au pus intr-o galeata cu apa cu otet. Eficacitatea masurii este egala cu zero, deoarece vin alte plosnite verzi, din vecini.
O putem combate?
Acum… partea referitoare la combatere.
Citind pe Facebook comentariile gradinarilor, am observat ca multi ar vrea sa aiba solutii cat mai Eco. Din pacate, nici masurile de combatere chimica nu sunt prea eficace, daca nu le aplica toti legumiculturii dintr-o anumita zona. Tot de pe Facebook am citit ca multi gradinari folosesc insecticidele de contact, metoda care asigura o eficacitate satisfacatoare in combaterea acestor daunatori invazivi. Succesul este, insa, de scurta durata, alte insecte vor sosi din vecini, dupa cum tot gradinarii s-au plans pe Facebook.
La Congresul International de Entomologie, din Orlando (SUA), ce a avut loc in toamna anului 2016, am asistat la mai multe prezentari legate de acest daunator invaziv. Intr-una dintre prezentari am vazut ca cele mai eficace solutii de combatere chimica au fost cand s-au aplicat impreuna un insecticid sistemic si unul de contact, avand grija sa se respecte timpii de pauza. Dar se specifica faptul ca daca nu toti cultivatorii de legume si gradinarii aplica, in acelasi timp, masurile de combatere, succesul acestei metode este limitat. Avand in vedere ca acesti daunatori nu sunt „iubiti” de parazitii oofagi sau pradatorii locali, nici metodele de combatere biologica nu prea au succes.
Tot citind comentariile de pe Facebook, ne putem da seama ca acesta problema este din ce in ce mai serioasa. De asemenea, accesand literatura de specialitate, putem observa ca plosnitele verzi pun probleme si pe alte continete, cum ar fi Africa, America de Sud, America de Nord sau sudul Europei (Italia). Numai in SUA s-au cheltuit zeci de milioane de dolari pentru stoparea acestui daunator. Au lucrat in proiecte de cercetare pentru studierea si combaterea plosnitei verde a tomatelor zeci de cercetatori. Din pacate, plosnitele verzi nu au reusit sa fie stopate in SUA.
Daca intr-o tara cu agricultura dezvoltata si care dispune de resurse financiare si umane mari pentru cercetarea agricola nu s-a reusit stoparea acestui daunator invaziv extrem de periculos, atunci in Romania, care momentan nu are resurse financiare si umane satisfacatoare in domeniul cercetarii agricole, la ce ne putem astepta in anii care urmeaza? Din pacate, legumicultorii si gradinarii nu sunt pregatiti sa faca fata acestei probleme. Spre deosebire de marea majoritate a daunatorilor cu care s-au confruntat in trecut sau se confrunta in zilele noaste, plosnitele verzi sunt mult mai greu de combatut si mult mai imprevizibile. Iar, colac peste pupaza, schimbarile climatice le vin in ajutor.
Asistam, asadar, la o lupta inegala, dar putem sa apelam la ajutorul retelelor de socializare, cum este Facebook-ul, pentru o mai buna informare intre legumicultori. Trebuie sa avem grija, insa, sa nu propagam informatiile eronate si, de asemenea, sa putem filtra aceste informatii.
Dr. ing. Georgescu Emil, INCDA Fundulea