„Agricultura verticala” a castigat popularitate in ultimii ani, mai ales in tarile dezvoltate. O astfel de agricultura se desfasoara in interior si se bazeaza fie pe lumina artificiala, fie pe lumina naturala.
Perspectiva acestui tip de agricultura
Multe tari cauta modalitati de abordare si asigurare a securitatii alimentare, mai ales in contextul pandemiei de COVID-19. In timpul blocarii mondiale din 2020, rafturile magazinelor au fost pe jumatate goale si multi oameni au intrat in panica. Intreruperile din lantul de aprovizionare cauzate de pandemie au pus si mai multa presiune asupra cererilor viitoare de alimente. Aceasta presiune suplimentara se adauga presiunii cauzate de schimbarile climatice, problemele privind utilizarea terenurilor si cresterea populatiei.
Acest tip de agricultura verticala ar putea fi o solutie, dar este viabila din punct de vedere comercial? Sa analizam avantajele, constrangerile si modul in care investitiile in agricultura verticala se pot realiza in viitorul apropiat.
Avantaje
Agricultura verticala are ca rezultat, evident, o productie foarte mare per unitate de suprafata, economisind semnificativ resurse de teren si apa.
De asemenea, producerea de alimente in mediul urban inseamna a fi mult mai aproape de consumatori, deci reducere distantei de la ferma la consumator, ceea ce ajuta la reducerea amprentei de carbon.
Abilitatea de a produce alimente in tarile cu deficit de suprafata arabila prin astfel de mijloace va permite acoperirea unui anumit grad de insecuritate alimentara, dar nu fara costuri. Din pacate, agricultura verticala este costisitoare, rezultand un cost unitar de productie mai mare in comparatie cu agricultura conventionala, iar cineva trebuie sa plateasca pentru asta. Acest cineva ar putea fi fie producatorul, fie subventiile, fie consumatorii care platesc preturi mai mari la alimente.
Un alt beneficiu este ca productia si randamentul culturilor nu sunt supuse conditiilor meteorologice, iar rezultatul este mult mai previzibil in acest mediu controlat.
In acest moment, prin agricultura verticala se produc in principal legume, culturi pentru care se pot utiliza mai putine produse pentru protectia plantelor, abordand intr-o oarecare masura preocuparile consumatorilor cu privire la siguranta alimentelor. Realitatea este ca pot fi utilizate cantitati mai mici de produse pentru protectie, dar plantele nu sunt „netratate”, asa cum se pretinde in aproape toate aceste operatiuni agricole interioare.
Constrangeri si probleme
Cultivarea legumelor si fructelor in astfel de medii controlate va avea nevoie de polenizatori si echipamente specializate.
In plus, cresterea culturilor intr-un mediu protejat presupune utilizarea iluminarii artificiale, care implica un cost energetic foarte ridicat. De asemenea, necesitatea racirii datorita caldurii generate de lumini se adauga la costul energiei.
Agricultura interioara pe scara larga necesita o investitie ridicata in avans.
Insa cea mai semnificativa constrangere este, intr-adevar, costul de productie mai ridicat pe kilogram, in comparatie cu agricultura traditionala. Toate unitatile agricole de productie pe verticala actuale prezinta foarte multe avantaje, insa niciuna nu poate pretinde ca are si un cost de productie mai mic comparativ cu cele de productie in aer liber.
Avand in vedere cantitatea mare de investitii din acest sector, numarul acestor ferme va continua sa creasca. Tehnologiile vor continua sa evolueze, vor fi necesare eforturi de colaborare intre fermieri si furnizori de inputuri.
De ce este nevoie pentru ca agricultura verticala sa fie cu adevarat o solutie pentru insecuritatea alimentara, satisfacand viitoarele cereri alimentare intr-un mod durabil?
Reducerea spatiului si a terenurilor nu este suficienta pentru a compensa costurile ridicate. Urmatorul pas logic ar fi cresterea densitatii de plantare, dar acest lucru necesita un grad mai mare de automatizare si asigurarea ca exista o modalitate de a trata orice parti ale culturii care sunt infestate cu boli si daunatori.
Crearea unui mediu liber de daunatori si boli va necesita spatii de productie curate, ca cele utilizate in industria farmaceutica. Astfel de medii fara daunatori ar implica costuri de instalare si intretinere si mai mari. In spatiile de productie actuale, daunatorii si bolile sunt inevitabili, deoarece pot trece prin sistemele de ventilatie si usi, pe langa contaminarea accidentala creata de lucratori sau prin seminte. Sporii bacterieni si fungici, precum si daunatorii mici, cum ar fi acarienii, pot patrunde chiar si in cel mai bine intretinut si controlat mediu. In plus, aerul care circula, precum si conditiile de umiditate favorizeaza raspandirea sporilor fungici si izbucnirea infestarilor cu acarieni.
Aceste probleme trebuie abordate eficient impreuna cu consultantii din domeniul controlului daunatorilor.
Intr-adevar, in viitor, cei care au strans sute de milioane de dolari in fonduri de investitii, ar putea aborda in mod eficient insecuritatea alimentara si ar putea satisface cererile alimentare intr-un mod durabil.
sursa: https://www.agribusinessglobal.com/markets/will-indoor-vertical-farming-address-food-insecurity-and-help-meet-future-food-demand/?fbclid=IwAR33LgS_U3Q_vUasjLFgTsAntvkiAXN5DW_XMEnDN_YkUoAYmHZsbzP6dls
