Protectia plantelor si opinia publica

Publicat de

Traim niste vremuri foarte ciudate. Desi tehnologia a avansat foarte mult in ultimele decenii, se pare ca intelepciunea societatii moderne a scazut, parca direct proportional cu progresul tehnologiei. In urma cu un secol, cei mai respectati in societate erau medicii, dascalii, preotii si fauritorii de hrana, adica fermierii.

In prezent majoritatea medicilor sunt huliti, o mare parte din profesori au ajuns de batjocura elevilor si a parintilor, de asemenea multi si-au pierdut credinta, in timp ce fermierii au ajuns sa fie priviti ca niste criminali care “otravesc lumea”.

Plata de porumb distrusa in urma atacului ratisoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis) (foto Cristina Radu, APPR).

In schimb, cei care incalca legea, “smecherii”, au ajuns sa fie priviti cu admiratie, toti viseaza sa faca bani repede, toti viseaza sa fie “bossi”, sa apara pe Tik-Tok, sa aiba milioane de urmaritori. Cati mai viseaza azi sa ajunga profesori sau crescatori de animale? Traim vremuri in care unii fermieri au ajuns sa se sinucida, din cauza falimentului, traim vremuri in care un cocos din Franta a fost dat in judecata fiindca canta dimineata sau turistii revoltati le cereau propietarilor hotelurilor din sudul Frantei sa faca ceva cu cicadele prea galagioase!

Revenind la fermieri, acestia au ajuns sa fie acuzati de toate relele de pe acest Pamant, de faptul ca ne otravesc, ca din cauza lor mancam “cancer pe paine” si multe alte asemenea prostii si aberatii. Daca am folosi telefoanele mobile (asa-zis) inteligente pe care le avem la dispozitie pentru a mai accesa din cand in cand internetul, pentru a ne documenta, probabil ca aceasta conceptie la adresa fermierilor ar fi total diferita. E drept, majoritatea folosesc telefoanele inteligente ca sa vada ce mai este pe Facebook, Twiter, Instagram, Tik-tok sau sa isi faca selfie-uri pe care sa le posteze apoi repejor pe retelele de socializare mai sus amintite.

Cultura de floarea soarelui imburuienata

Pana la urma, sa ne gandim putin, ce este fermierul?

Ce este truditorul pamantului sau crescatorul de animale?

Simplu, ei sunt cei care ne hranesc pe noi. Datorita muncii lor, noi avem burta plina si nu avem probleme cu foametea, asa cum se mai intampla si astazi in multe zone din Africa sau Asia, unele macinate de razboaie interminabile. In tarile Uniunii Europene exista un numitor comun. Cand mergem la supermarket, la hipermarket, la magazinele de cartier sau la piata, gasim o oferta foarte bogata de hrana, la diverse preturi, provenite fie din productia interna, fie din alte tari ale UE, fie din tari terte. Avem diverse optiuni, fie sa cumpram hrana provenita din agricultura conventionala, fie sa cumparam hrana provenita din agricultura ecologica, evident la un pret mai mare. Fiecare alege ce sa cumpere, dupa care mergem acasa, mancam si avem burta plina. Ne uitam apoi la stirile alarmiste, multe dintre ele gen “Fake News”, ne alarmam, raspandim stirile mai departe (Share) apoi mai scapam o injuratura la adresa “criminalilor de fermieri”, care ne “otravesc” planeta cu pesticidele lor.

Cultura de grau, atacata de rugina galbena

Cand lumea se duce la raionul de mancare dintr-un magazin sau merge la piata, uita un lucru esential. Faptul ca exista un sortiment variat de hrana, este rezultatul cercetarii agricole. Sunt roadele muncii geneticienilor, amelioratorilor, agrotehnicienilor, protectionistilor, economistilor agrari, roade pe care le-au pus in practica fermierii pentru a avea randamente de productie din ce in ce mai mari, pentru a avea plante sau animale sanatoase, de asemenea progresele tehnologice au fost adoptate de catre fermieri, rezultatul fiind cresterea preciziei agriculturii, scaderea cantitatilor de pesticide la hectar, protejarea solului etc.. Este adevarat, de-a lungul timpului s-au facut greseli, a fost poluat mediul inconjurator, au fost stricate echilibrele naturale, dar din aceste greseli s-a invatat si se invata in continuare, iar cercetarea agricola a facut noi descoperiri, care au ajuns in slujba fermierilor si in final, marele beneficiar a fost si este consumatorul final.

Cultura de porumb distrusa in urma atacului ratisoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis)

Acum referitor la protectia plantelor, chiar daca nu suntem experti in domeniu, ar trebui sa ne intrebam de ce fermeirii folosesc erbicide, fungicide sau insecticide, mai ales in conditiile in care pretul acestora creste de la un an la altul? Le folosesc asa, ca un moft? Nu cumva fermierii sunt primii care au vazut ce se intampla daca nu isi protejeaza culturile? Nu oare ei sunt primii care au vazut cum le dispar, la propriu, culturile, daca nu iau toate masurile pentru a le proteja? Protectia plantelor a facut progrese mari in ultimele decenii, acest lucru datorandu-se tot muncii cercetatorilor din domeniu. De la produsele cloroderivate, un adevarat dezastru pentru mediu (fermierii mai in varsta, cu mare experienta in domeniu, mai tin minte si acum campurile “albite”, in urma aplicarii acestor substante) la tratamentul semintelor cu produse pe baza de carbofuran (foarte eficace impotriva daunatorilor, dar foarte toxice pentru om si animale) s-a ajuns la produse de protectia plantelor care se aplica in doze scazute la hectar si care au un impact minim asupra mediului inconjurator.

Cultura de rapita atacata

Lumea a uitat ca in Europa au existat perioade cu foamete. Numai daca am introduce in motorul de cautare (Google) doua cuvinte cheie “foamete” si “Irlanda”, am putea vedea multe pagini cu referiri despre “Marea Foamete Irlandeza” din perioada 1845-1849. Care au fost efectele acestei foamete? Cel putin un milion de morti (dupa alte estimari, 1,5 milioane), populatia Irlandei a scazut cu 20%, multi locuitori au emigrat in America, numarul locuitorilor acestei tari fiind in scadere timp de 70 de ani. Cauzele Marei Foamete din Irlanda au fost multiple, dar principalul declansator a fost o boala a cartofului, foarte cunoscuta in zilele noaste. Este vorba de mana cartofului (Phytophora infestans), originara din America de Sud. La mijlocul secolului al XIX-lea, mana cartofului ajunge in Europa, raspandindu-se rapid in Belgia, Olanda, nordul Frantei si Anglia. Repeziciunea cu care s-a raspandit aceasta maladie a cartofului, lasand multi locuitori fara principala sursa de hrana, a fost ilustrata in “Cronica gradinaritului si Gazeta de horticultura” care, pe data de 16 august 1845, raporta aparitia unei mane de un caracter neobisnuit in Isle Wight, iar in data de 23 august 1845 vorbea despre o maladie de temut care a pustiit campiile din Belgia. Cultura cartofului a fost puternic afectata in 1845 in Irlanda, iar asta s-a reflectat in corespondenta primita de Comitatul Casei din Dublin de la populatia alarmata. Pe data de 19 noiembrie 1845 s-a raportat faptul ca mai mult de o treime din recolta de cartofi a fost distrusa. Catrastofa s-a amplificat, doi ani mai tarziu, astfel ca anul 1847 este cunoscut si ca „Black 47” („Negrul an 47”). Efectele acestei foamete au schinbat peisajul politic, cultural si mai ales demografia Irlandei. Fara aceasta foamete, este foarte posibil ca istoria Irlandei sa fi aratat cu totul altfel. La fel ca si istoria SUA.

Stiuleti de porumb atacati de larvele omizii fructificatiilor (Helicoverpa armigera)

Prin urmare, protectia plantelor nu este nu simplu moft, este foarte importanta pentru asigurarea securitatii alimentare. Sa lasam un pic telefonul mobil si retelele de socializare, macar pentru 5 minute si sa incercam sa facem un mic exercitiu de imaginatie. De exemplu, sa ne gandim ca apare o noua boala la culturile de cereale, la cartof sau un nou daunator invaziv, cu efecte catastrofale, care ar avea drept consecinte disparitia a cel putin 75% din hrana care se gaseste in prezent la magazine sau la piata. Cum ar reactiona lumea atunci? Cand hrana ar fi de patru ori mai putina si de patru ori mai scumpa? Cand hrana nu ar ajunge pentru toti? Ar mai fi asa vehementi la adresa fermierilor? I-ar mai injura, asa cum se intampla acum? Probabil ca nu.

Raioane goale de la sectorul alimentar, la magazine, in SUA, pe timpul pandemiei Covid19

Tocmai de aceea ar trebui sa ii pretuim pe fermieri, practic datorita muncii lor avem ce manca, iar datorita progreselor facute de cercetarea agricola in ultima suta de ani, Europa a scapat de foamete, iar raioanele de hrana ale magazinelor sau pietele agro-alimentare sunt pline. Inainte sa ne isterizam la toate pseudo-stirile de pe net, multe dintre ele pure aberatii, ar trebui sa ne gandim ca nu stim ce este aceea foamete, ca nu am trait acele vremuri cumplite in care nu aveai ce manca zile intregi si sper ca nu le vom trai niciodata. Trebuie sa ii respectam pe cei care fauresc mancarea si acolo unde exista probleme, toate partile implicate trebuie sa se aseze la masa dialogului si sa aiba discutii constructive. In caz contrar, peste ani si ani, cei care lucreza in agricultura vor fi din ce in ce mai putini, cu posibile consecinte negative asupra securitatii alimentare, adica nu va mai avea cine sa “faureasca” hrana, ceea ce inseamna ca nu vom mai gasi raioanele de mancare pline si la preturi accesibile.

Sa nu uitam ca agricultura se va confrunta cu foarte mari provocari in anii ce vor urma, cred ca cea mai mare provocare fiind cea de ordin climatic (dovada ce se intampla in luna ianuarie, 2023). Ne asteapta vremuri grele, tocmai de aceea ar trebui sa fim uniti si sa ii privim cu mai mult respect pe “fauritorii de mancare”.

Poti sa fii cel mai mare „smecher” sa ai cati bani vrei, dar daca nu ai de unde sa faci rost de hrana, toti banii din lume nu te ajuta la nimic.

Asa ca tot respectul pentru fermieri si pentru truda lor zilnica, de care, din pacate, majoritatea celor care alcaturiesc aceasta societate moderna si super-tehnologizata, nu o constientizeza!

Dr. ing. Georgescu Emil

INCDA Fundulea

S-ar putea să te intereseze

Hot News