In urma cercetarilor efectuate in tara noasta s-a demonstrat faptul ca resturile vegetale provenite de la culturile agricole (paie de la cultura cerealelor, tulpini de porumb sau floarea soarelui, radacini etc.) au un rol important in mentinerea proportiei de materie organica din sol si pot favoriza producerea humusului. In acelasi timp, resturile vegetale de la culturile premergatoare pot aduce in sol anumite cantitati de azot si alte elemente nutritive. De asemenea, acestea pot avea un rol important in atenuarea proceselor de eroziune a solului si reducerea pierderilor de humus.
Cu toate acestea, trebuie sa avem grija sa nu cadem in cealalta extrema, si anume sa lasam pe camp o cantitate mult prea mare de resturi vegetale.
In ultimii ani, la noi in tara exista o tendinta de a lasa pe camp tulpinile netocate de porumb (sau tocate cat mai putin). Dupa porumb, in multe cazuri fermierii seamana grau sau orz, dar am vazut si situatii cand dupa porumb s-a semanat mazare in primavara urmatoare. Prin renuntarea la tocarea resturilor vegetale de la cultura porumbului, fermierii fac o economie cu combustibilul si cu uzura utilajelor. In conditiile in care preturile la carburanti se scumpesc pe zi ce trece, aceasta economie pare a fi binevenita.
Dar, pe termen lung, s-ar putea ca aceasta economie sa se transforme in pagube de recolta la cultura porumbului atat pentru fermierul care nu a tocat cocenii de porumb, cat si pentru vecini. De ce? Simplu, tulpinile de porumb sunt locul unde ierneaza larvele sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilallis). Adica este „casa” acestui daunator pe timp de iarna. Netocand resturile vegetale de la cultura porumbului, practic, fara sa ne dam seama, noi oferim „oportunitati pe paine” pentru larvele sfredelitorului.
In primul rand, ii oferim un „adapost pentru iarna”. Iar daca aceasta este mai usoara, atunci sansele ca mai putine larve de Ostrinia nubilallis sa moara, in sezonul rece, sunt foarte mari. Mai multe larve de sfredelitor in primavara inseamna mai multi fluturi si, foarte posibil, mai multe oua depunse in culturile de porumb. Practic, daca nu tocam tulpinile de porumb, contribuim, fara sa vrem, la cresterea populatiei acestei specii daunatoare, in urmatorii ani. Din dorinta de a face o economie, putem sa ne batem singuri cuie in talpa, conform proverbului „drumul spre Iad este pavat cu bune intentii”.
Pentru a preintampina cresterea rezervei biologice a sfredelitorului porumbului este recomandat sa tocam tulpinile de porumb dupa recoltarea acestei culturi. Combinele moderne sunt prevazute cu tocatoare si ventilatoare care imprastie uniform resturile vegetale tocate. Apoi, daca nu intoarcem brazda, putem toca resturile vegetale printr-o trecere cu utilaje specifice acestei operatiuni. Este o cheltuiala in plus, dar, pe termen lung, putem evita posibilele pagube de recolta cauzate de atacul larvelor sfredelitorului porumbului. Este ca o asigurare de viitor, pentru o presiune mai scazuta de infestare!
O alta situatie des intalnita este cu rapita de toamna. De cele mai multe ori, premergatoare pentru aceasta cultura sunt cerealele de toamna (grau, orz, triticale). Prea multe resturi vegetale in solele cultivate cu rapita pot favoriza insectele daunatoare, cum ar fi puricii de pamant (Phyllotreta atra) sau puricii cruciferelor (Psylliodes chrysocephala). Insectele se pot ascunde sub resturile vegetale in perioadele mai reci sau pe parcursul noptii. Este situatia pe care am observat-o in toamna anului 2021, intr-o cultura de rapita rasarita tarziu, abia la finalul lunii octombrie. In primele doua decade ale lui noiembrie, speciile de purici mai sus amintite se hraneau din belsug cu plantele de rapita aflate in primele faze de vegetatie (rasarit-faza de trei frunze, BBCH 10-13). Am urmarit indeaproape sola respectiva, din curiozitate profesionala si am vazut insectele iesind de sub paiele provenite de la cultura premergatoare (orz) sa se hraneasca cu rapita, in momentele calde ale zilei (in cele mai multe cazuri, dupa ora 12).
Pe langa faptul ca rapita a rasarit cu mai mult de o luna si jumatate intarziere, atacul puricilor pare sa anuleze si sansele firave de supravietuire ale plantelor pe durata sezonului rece. In cazul de fata a fost si o situatie atipica, orzul a fost recoltat foarte tarziu. Fermierul nu a arat din cauza secetei, cantitatea de resturi vegetale ramase pe camp a fost mare. Dupa semanatul rapitei, vecinul fermierului a recoltat porumbul, iar peste o saptamana a intrat cu tocatoarea in camp. Problema este ca atunci cand a intrat tocatoarea in porumbiste, vantul a dus multe resturi vegetale in sola vecina, cultivata cu rapita. Mai multe resturi vegetale, mai multe adaposturi pentru speciile de purici daunatori rapitei.
Pe viitor, problema resturilor vegetale va fi una foarte importanta. Pe de o parte, avantajele acestora pentru sol sunt evidente si au fost demonstrate stiintific. Pe de alta parte trebuie sa evitam sa avem pe camp o cantitate mult prea mare de resturi vegetale ori sa nu le tocam (cazul tulpinilor de porumb).
In conditiile in care pretul inputurilor, inclusiv insecticidele, a crescut, iar in anii urmatori numarul de substante active disponibile pentru combaterea daunatorilor culturilor agricole va fi din ce in ce mai scazut, este important sa acordam o atentie foarte mare masurilor preventive, una dintre ele fiind managementul resturilor vegetale.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
