Crizantemele, reginele toamnelor noastre, necesita multa atentie si protectie impotriva multor patogeni care le ataca in tot cursul vegetatiei, din stadiu de butasi pana la recoltare si care le pot lua frumusetea si le pot provoca chiar moartea. Printre acestia se numara si doua ciuperci care produc rugini – Puccinia horiana si Puccinia chrysanthemi.
Puccinia horiana produce rugina alba a crizantemelor, precum si a altor specii de Chrysanthemum, boala ce se manifesta mai ales in culturile din spatiile protejate, unde patogenul poate supravietui pe plante intreg ciclul vegetativ. Simptomele se manifesta pe frunze, incepand cu cele bazale, in prima faza sub forma unor pete de decolorare, galben-verzui pe fata superioara, mai mult sau mai putin rotunde, de marimi diferite, distribuite neuniform pe limbul foliar, inclusiv pe nervurile acestuia. Petele devin ulterior concave, deoarece in dreptul lor, pe fata inferioara, se dezvolta formatiunile sporifere ale ciupercii – teleutosorii, sub forma unor pustule, cu aspect fainos, de marimea petelor de decolorare; acestia sunt compacti, tari, la inceput de culoare galben-deschisa spre roz, apoi albi si in final bruni. Teleutosorii ciupercii, sunt initial hialini, apoi brun-deschisi, mari. Prin germinare, direct in teleutosori, se formeaza bazidii cu bazidiospori, sursa pentru noi infectii si deci pentru raspandirea parazitului, acestia putand fi usor transportati de curentii de aer (Fig. 1).
Frunzele atacate se gofreaza, se deformeaza si in final se usuca determinand, in cazul butasilor, moartea acestora si deprecierea totala a plantelor mature. In spatiile inchise, dar si in camp, in perioadele umede si mai racoroase, plantele care au scapat de primele infectii sunt infectate de noii bazidiospori si dupa 2-4 saptamani, in functie de conditiile climatice (apa libera si temperatura), apare o noua generatie de teleutosori iar ciclul se poate relua pana cand cultura este distrusa in intregime. Nu toate culturile de crizanteme pot ajunge insa in aceasta situatie, deoarece soiurile au o comportare foarte variata fata de acest parazit. Majoritatea sunt susceptibile si ajung in situatia descrisa, dar sunt si soiuri rezistente la atac, chiar si in conditiile cele mai propice pentru dezvoltarea acestuia. Si acestea trebuie totusi cultivate cu grija, departe de soiurile sensibile, pentru a nu se stimula crearea de noi tulpini ale patogenului care sa le atace.
Celalalt patogen, Puccinia chrysanthemi, produce rugina bruna a crizantemelor, boala la fel de daunatoare, dar in prezent mai putin raspandita in Europa. Ca si rugina alba, boala se manifesta atat pe butasi cat si pe plantele mature, tot pe frunzele acestora si, initial, sub forma acelorasi pete de decolorare, galbui, pe fata superioara. Ulterior, apar si formatiunile sporifere ale ciupercii uredosori si, mai rar, teleutosori mai mult pe fata inferioara a frunzelor, sub forma unor pustule brune, pulverulente, adesea dispuse in cercuri concentrice (Fig.2). Ca urmare, frunzele se deformeaza, se hipertrofiaza si apoi se usuca, oprind dezvoltarea plantelor si impiedicand inflorirea. In caz de atac puternic, frunzele se acopera in intregime de pete, se zbarcesc si cad, putand duce la moartea plantelor. Boala este favorizata de aceleasi conditii climatice ca si rugina alba (temperaturi moderate si umiditate a aerului crescuta, fara oscilatii mari), fiind deci prezenta mai ales in culturile din spatiile protejate (solarii si sere).
Pentru evitarea pagubelor pe care ruginile le pot provoca culturilor de crizanteme, cel mai simplu este sa se cultive soiuri rezistente. Este necesar sa se ia toate masurile in vederea prevenirii instalari ruginilor in culturi: pentru producerea de butasi se va recolta material de la plante mama libere de acesti patogeni, provenite numai din culturi fara urme de atac; infiintarea culturilor se va face cu butasi perfect sanatosi, cu provenienta cunoscuta; in timpul vegetatiei se vor lua toate masurile pentru crearea unui climat cat mai nefavorabil dezvoltarii ciupercilor, umiditatea aerului cat mai scazuta, fara apa libera pe plante, si o temperatura de peste 25° C; in acest scop, se va iriga numai la nivelul solului, pe rigole, iar spatiile protejate vor fi permanent aerisite. Pentru reducea sursei de infectie, la incheierea vegetatiei, culturile atacate se vor distruge prin ardere.
In caz de atac, plantele vor fi protejate preventiv pe cale chimica cu fungicide cu eficacitate impotriva ruginilor (CHAMANE/AFFIX 250 SC, AMISTAR/MIRADOR 250 SC, etc.).
ing. Lorena-Roxana Gurau
ICDPP Bucuresti
