Probabil ca va mai aduceti aminte de seria de filme de actiune americane, in care juca cunoscutul si indragitul actor Bruce Willis, intitulate „Greu de ucis” (Die Hard).
Cam asa stau lucrurile si in cazul ratisoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis Gyll). Aceste insecte sunt „greu de ucis”, dupa cum constata an de an, pe propria piele, fermierii. Cineva m-a intrebat cum de aceasta specie este asa de „potenta”? Sa vedem, pe scurt, de ce.
In primul rand trebuie sa intelegem ca ratisoara porumbului nu are absolut nicio treaba cu noi. Este adevarat, ne poate compromite culturile, ne poate da o gaura mare in bugetul fermei (si asa secatuit dupa seceta din anul 2020), dar noi suntem cei care oferim acestor insecte, „pe tava”, o masa foarte bogata. Sa aruncam un ochi asupra biologiei acestei specii. Desi cel mai periculos stadiu este cel de adult, iar perioada de sensibilitate maxima a plantelor de porumb sau floarea soarelui fata de atacul acestui daunator este de la rasarit pana in faza de patru frunze, cea mai mare parte din viata insectelor se desfasoara in sol. Mai mult de trei sferturi din an, ratisoara porumbului isi traieste viata departe de privirile noastre. Femelele depun oua in stratul superficial al solului (pana la 15 cm adancime) in grupe de cate 10. O femela poate depune pana la 100 de oua. Durata de eclozare variaza in functie de conditiile climatice de la una pana la patru saptamani. De obicei, larvele ratisoarei porumbului apar in luna iunie, au trei stadii de dezvoltare si se hranesc cu radacinile plantelor de porumb, la fel ca si „verisorii” lor, larvele de Diabrotica virgifera.
De ce larvele speciei Tanymecus dilaticollis produc daune insignifiante sistemului radicular al porumbului in timp ce larvele speciei Diabrotica virgifera pot produce pagube foarte ridicate? Simplu: larvele de Diabrotica apar inaintea celor de Tanymecus, cand radacinile porumbului sunt mai putin dezvoltate. Prin urmare, in cazul viermelui vestic al radacinilor porumbului, cel mai pagubitor stadiu este cel de larva (in unele cazuri pot produce daune mari, asa cum se intampla in nord-vestul tarii), in timp ce in cazul ratisoarei porumbului, larvele sunt „invzibile”. Pentru noi insa, larvele unui gandac, daca nu produc pagube, nu ne mai intereseaza. Dar ele pun bazele noii generatii, care in primavara anului urmator ne poate termina cultura abia rasarita. Pe masura ce se hranesc, larvele ratisoarei porumbului coboara in sol, pana la o adancime de 40-60 cm. Exista si cazuri cand acestea pot ajunge si la o adancime de 100 cm. Inainte de a se impupa, larvele contruiesc din particulele de sol o loja pupala. Acestea din urma apar, de obicei, la inceputul lunii august, in timp ce adultii noii generatii apar la sfarsitul lui august sau la inceput de septembrie, ramanand in diapauza pana in primavara anului urmator. La sfarsitul lunii februarie sau in prima parte a lui martie, cand temperatura solului la adancimea unde adultii aceastei specii ierneaza ajunge la +4°C, insectele ies din hibernare si incepe migratia pe verticala spre suprafata solului. Acestia vor aparea la suprafata cand temperatura solului va depasi +9°C.
Dupa aparitie, va incepe o noua etapa in viata acestora, cea de la suprafata solului. Chiar si asa, insectele sunt „scumpe la vedere”, gasindu-se fie in crapaturile solului, fie sub bulgarii de pamant, fie pe buruieni (palamida, etc.), fie se pot concentra la marginea solelor cu grau sau orz, hranindu-se pe acestea (dar fara sa produca daune semnificative acestor culturi). Dupa ce plantele de porumb sau floarea soarelui au rasarit, acestea emit compusi volatili care atrag „ca un magnet” masculii si femelele de Tanymecus dilaticollis. Insectele acestei specii isi vad de viata lor obisnuita, se hranesc, se inmultesc apoi femelele depun ponta, punand bazele unei noi generatii. Ratisoara porumbului are o singura generatie pe an. Durata medie de viata a unui adult, dupa ce acesta a aparut la suprafata solului, este de 80 de zile. Specia este polifaga, in Romania semnalandu-se la 34 de plante gazda, atat cele de cultura (porumb, floarea soarelui, grau, orz, sorg, soia, fasole, dar nu mazare), cat si pe cele din flora spontana (palamida, mohor, etc.).
Insectele adulte pot rezista fara sa se hraneasca, in medie, 70 de zile. Adica primaverile reci, cu precipitatii bogate, au un impact foarte scazut asupra insectelor. Cand vremea se incalzeste, insectele isi reiau hranirea. Aceasta este viata obisnuita a ratisoarei porumbului, care, din pacare, intra in „coleziune frontala” cu nevoile fermierilor, motiv pentru care specia este considerata principalul daunator al porumbului si al florii soarelui in sudul, estul si sud-estul Romaniei (in unii ani si in zona de vest), cand plantele sunt la inceput de drum. De fapt, principalul areal mondial de daunare al ratisoarei porumbului este in tara noastra, in fiecare an fiind atacate, cu diferite intensitati, peste un milion de hectare cultivate cu porumb si peste 500 de mii de hectare cultivate cu floarea soarelui.
Este greu de facut o estimare privind cum va fi atacul pentru anul in curs. De ce? Din simplul motiv ca este aproape imposibil sa facem sondaje sa apreciem care este densitatea larvelor intr-o anumita sola. Ar trebui sa fie multe puncte de determinare (cateva mii), sa sapam, sa numaram larvele din zona radacinilor porumbului. Pentru asta ar fi nevoie de multi oameni cu experienta in teren, la nivelul fiecarui judet, ceea ce, din pacate, nu prea mai sunt. De asemenea, si pentru a face sondaje in camp, in perioada primaverii, in vederea evaluarii densitatii adultilor, este o operatiune foarte dificila, fiind nevoie de multi oameni cu experienta in teren, care sa mai fi lucrat cu aceasta specie timp de 5-10 ani. Insectele adulte sunt „scumpe la vedere”, pot sa aiba activitate intensa la suprafata solului, dar pot sa fie si ascunse sub bulgarii de pamant, in crapaturile solului sau sa se gaseasca la baza plantelor de porumb sau pe acestea. De asemenea, coloritul insectelor este camuflaj aproape perfect pentru acestea, fiind greu de observat pentru un ochi mai putin avizat. Insectele sunt mai vizibile daca a venit o ploaie, solul este inca umed, dar afara este cald si acestea sunt active. Atunci exista o diferenta de culoare intre solul umed si insecte, acestea pot sa fie mai vizibile, in timp ce se deplaseaza. Dar cand solul este uscat, lumina este puternica (la pranz), greu pot sa fie observate insectele, oricat de mare ar fi entuziasmul nostru, mai ales daca nu avem experienta necesara.
Si atunci cum se poate elabora o prognoza privind atacul acestei specii pentru primavara in curs? In avans, aceasta prognoza nu prea se poate face. Cei mai importanti factori sunt cei meteorologici, precum si cei tehnologici (daca s-a respectat rotatia culturilor sau nu, daca s-au tratat semintele sau nu). Insectele sunt iubitoare de caldura si uscaciune. Prin urmare, daca stim ca perioada cuprinsa intre rasaritul plantelor si faza de patru frunze este cea de sensibilitate maxima a acestora la atacul ratisoarei porumbului, va fi importanta evolutia vremii in acest scurt ragaz de timp. Daca este cald, temperatura maxima diurna a aerului este mai ridicata de 20°C, iar temperatura de la suprafata solului este de 18°C (sau mai ridicata) si nu avem ploi (sau acestea sunt reduse), atunci activitatea insectelor la suprafata solului va fi intensa (vor cauta hrana), deci presiunea pe tinerele plantute va fi una foarte ridicata. De asemenea, zilele fara nebulozitate favorizeaza activitatea ratisoarei porumbului de la suprafata solului. In aceasta scurta perioada cuprinsa intre rasarit si faza de patru frunze, insectele pot compromite cultura, iar fermierii trebuie sa semene din nou.
Din datele prezentate mai sus, putem observa de ce acest daunator al porumbului este „greu de ucis” si de ce tratamentul semintelor cu un insecticid sistemic, care se transloca rapid in plante, este una dintre cele mai eficace metode pentru a combaterea ratisoarei porumbului cand plantele sunt la inceput de drum. Tratamentul semintelor reprezenta o asigurare pentru fermieri ca vor reusi din prima si nu trebuie sa intoarca cultura. Tratamentul semintelor reprezinta una dintre cele mai importante verigi tehnologice care protejeaza plantele de cultura, in primele faze de vegetatie, de agentii de daunare. In urma cercetarilor efectuate la INCDA Fundulea, timp de mai multe decenii, s-a ajuns la concluzia ca in urma tratamentului semintelor, cantitatea de substanta activa ce revine pe hectar este mult mai scazuta comparativ cu cea care revine la un hectar, in urma tratamentele foliare, efectuate in vegetatie. De asemenea, substantele active folosite la tratamentul semintelor, se degradeaza repede in planta, drept urmare nu exista absolut niciun pericol pentru consumatori, cand plantele ajung la maturitate.
Din pacate, nici pana in ziua de astazi nu s-au gasit alternative pentru a inlocui substantele active interzise a se folosi in Uniunea Europeana, ca tratament la samanta (in cazul nostru pentru combaterea Tanymecus dilaticollis) sau ca tratamente foliare. Avand in vedere problemele cu care se confrunta tara noastra, din cauza atacului ridicat al adultilor de Tanymecus dilaticollis la porumb si floarea soarelui, in fiecare primavara s-au acordat autorizari temporare pentru tratamentul semintelor de porumb si floarea soarelui. Incepand cu primavara anului 2020, nu s-a mai acordat autorizare temporara decat pentru cultura porumbului. Ce se va intampla daca nu vom avea alternative la tratamentul semintelor pentru a ne proteja culturile de primavara in fata unor insecte „greu de ucis”? Banuiesc ca va dati seama. Gaura mare in bugetul fermelor si o rezerva din ce in ce mai ridicata a daunatorilor. Care rezerva este si asa ridicata, in prezent. Ce ar putea face fermierii? In primul rand, o rotatie ca la carte, in care sa fie incluse si leguminoase pentru boabe. Rotatia ajuta la reducerea rezervei biologice, dar acest lucru se intampla in timp, peste cativa ani, nu maine! Avand in vedere ca radacinile porumbului sau ale florii soarelui asigura cele mai bune conditii pentru dezvoltarea larvelor de T. dilaticollis, daca vom semana porumbul dupa plante a caror sistem radicular nu asigura conditii bune de „trai” pentru larvele acestei specii, atunci rezerva biologica a ratisoarei porumbului va scadea, in timp. Acum, daca fermierii ar face o rotatie ca la carte, vor avea piata pentru toate culturile din asolament si vor putea sa le valorifice? Pentru acest lucru ar trebui facute strategii de lunga durata, poate chiar in cadrul viitorului Plan National Strategic. Nu putem vorbi de Pactul Verde (Green Deal) fara a avea rotatii ca la carte, dar toate aceste culturi vor trebui sa fie atractive pentru fermieri.
Mai este o problema. Insectele por veni din parcelele vecine, semanate anii anteriori cu porumb. Exista multe cazuri cand solele semanate cu porumb (avand ca si premergatoare o planta nefavorabila pentru Tanymecus dilaticollis) au fost compormise partial sau total. De ce? Din cauza insectelor venite din solele vecine. Acest lucru se intampla deoarece in prezent se practica o rotatie scurta, in care porumbul revine pe aceeasi suprafata dupa 2 sau 3 ani. Ca sa nu mai zic de faptul ca multi fermieri cultiva porumbul in monocultura si azi. De fapt, numai daca va uitati pe grupurile de Facebook ale fermierilor, sunt multi care se si „lauda” ca fac monocultura si au venituri mari. In acest caz poate au noroc un an, doi sau chiar trei ani, dar apoi sunt invadati si nu stiu de unde a venit „inamicul”. Simplu, monocultura inmulteste insectele daunatoare, iar peste cativa ani ne putem trezi cu densitati foarte ridicate ale daunatorilor, chiar mai mult de 100 de gandaci pe metru patrat, in conditiile in care pragul economic de daunare pentru ratisoara porumbului este de 5 insecte/mp.
Prin urmare, situatia se prezinta in felul urmator: incalzirea globala, resimtita din ce in ce mai mult si in tara noastra, favorizeaza insectele iubitoare de caldura si seceta, cum ar fi Tanymecus dilaticollis. In acelasi timp, optiunile de a proteja tinerele plantute impotriva atacului insectelor daunatoare, favorizate de schimbarile climatice, sunt din ce in ce mai reduse. Mai ales ca vorbim de insecte „greu de ucis”!
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
