Varza de toamna si daunatorii ei

Publicat de

Varza de toamna este o leguma mult solicitata de populatia tarii noastre. Dintre cele trei cicluri de vegetatie care se succed pe parcursul anului, varza de toamna (Brassica oleracea) ocupa cele mai mari suprafete, fiind confruntata cu populatii abundente de daunatori, care s-au format, succesiv, pe varza de vara si pe cea de primavara. Daunatorii care ataca varza de toamna – cca. 20 – au un impact economic evident asupra productiei. Marea lor majoritate sunt cunoscuti de legumicultori sub denumirile populare de buha verzei (Mamestra brassicae – L.), fluturele alb al verzei (Pieris brassicae – L.), molia verzei (Plutella xylostella – L.), paduchele cenusiu al verzei (Brevicoryne brassicae – L.), musca verzei (Delia brassicae – Meig.), puricii verzei (Phyllotreta spp.), melcul fara cochilie (Deroceras laeve). Acesti daunatori afecteaza toate culturile de legume crucifere (varza, conopida, ridichi, gulii, mustar), dar se dezvolta preferential pe varza de consum.

Fig. 1
Fig. 2

Buha verzei produce pagube in stadiul de larva (Fig. 1). Femelele depun ponta comasat, pe partea inferioara a frunzelor. Ponta este formata din 40-200 oua (Fig. 2). Aproximativ trei sferturi din totalul oualor sunt depuse din momentul plantarii si pana la inceputul perioadei de formare a capatanii – interval considerat optim pentru aplicarea tratamentelor. Fecunditatea femelelor variaza intre 600 si 800 oua. Larvele patrund in interiorul capatanilor, unde sapa galerii si lasa numeroase dejectii, varza devenind necomerciala. In conditiile tarii noastre, buha verzei are doua generatii de adulti pe an (mai-iunie, august-mai). Larvele mature sunt maronii, lungi de 40-50 mm si se recunosc dupa faptul ca, atunci cand sunt in pericol, se strang in spirala. Forma nocturna, larvele tinere sunt mai sensibile la produsele de protectie a plantelor, in aceasta etapa, coeficientul de eficacitate al tratamentelor aplicate depaseste 90%. Atacul este frecvent, an de an, producand pagube deosebite in conditii de vreme calda si secetoasa.

Fig. 3

Fluturele alb al verzei afecteaza culturile prin distrugerea tesuturilor dintre nervurile frunzelor, fara ca larvele sa patrunda in interiorul capatanii. Iubitoare de lumina, larvele pot fi observate pe plante in timpul zilei. Ele sunt de culoare galbena, cu puncte negre si dungi albastrui, atingand la maturitate lungimea de 40-45 mm (Fig. 3). In conditiile tarii noastre, atacul cauzat de fluturele alb al verzei s-a redus in ultimele decenii, din cauza parazitarii in masa a larvelor si a unei maladii care se manifesta la stadiul de ou. Locul lui Pieris brassicae a fost preluat insa de fluturele alb al rapitei (Pieris rapae – L.), ale carui larve sunt de dimensiuni mai reduse (20-25 mm) fusiforme, cu tegumentul vernil, acoperit de peri rari, sidefii (Fig. 4). Spre deosebire de fluturele alb al verzei care depune ponta comasat 30-40 de oua galbene, de forma tronconica – fluturele alb al rapitei depune oul (fusiform) izolat. Atacul fluturelui alb al rapitei atinge in culturile de varza de toamna frecventa de 8-10%, la o densitate de 1-2 larve pe planta.

Fig. 4
Fig. 5

Molia verzei si-a extins in ultimii ani arealul, prezentand in conditiile unor veri calde si secetoase4-5 generatii de adulti/an. Atacul se manifesta pe aparatul foliar, prin distrugerea tesuturilor de pepartea inferioara a frunzelor pana in vecinatatea epidermei de pe partea superioara, care ramaneintacta si usor transparenta. Culturile atacate se opresc din crestere si au o tenta plumburie, productia putand fi diminuata pana la compromiterea totala. In conditii normale de mediu, pe o planta se dezvolta intre 3 si 8 larve. Acestea sunt fusiforme, de culoare verde, cu peri maronii rari si rigizi, foarte sensibile si nervoase cand sunt deranjate, moment in care se desprind de pe frunze si se lasa sa cada pe sol atarnand de un fir matasos (Fig. 5). Larvele impupeaza pe partea inferioara a frunzelor intr-un invelis matasos, iar in timpul iernii in straturile superficiale ale solului.Plantele atacate au frunzele cu numeroase leziuni, care dau un aspect de ciuruit. Larvele sunt rezistente la actiunea produselor de protectia plantelor.

Fig. 6

Paduchele cenusiu al verzei formeaza colonii aglomerate, de pana la cateva sute de exemplare, pe ambele suprafete ale frunzelor (Fig. 6). Cand atacul survine imediat dupa plantare, rasadurile nu se mai dezvolta, frunzele apicale se strang si capata o culoare cenusie. In final, ele se usuca si mor. Daca atacul survine pe plante mai dezvoltate, frunzele devin gofrate, uneori prezinta o tenta rosie-violacee, sunt subtiri si nerezistente. Insecte sugatoare, paduchii se hranesc cu sucul celular, pe care il absorb din tesuturi prin intepare. Ambele forme active – atat larvele cat si adultii – rezista la temperaturi scazute, fiind prezente toamna in culturi pana la caderea brumelor. Atacul se manifesta, de regula, in vetre bine delimitate, dar in lipsa unor masuri de combatere adecvate, se poate generaliza. In conditiile tarii noastre, paduchele cenusiu al verzei are intre 16 si 20 de generatii de adulti pe an. Pulberea ceroasa care-i acopera corpul face ca tratamentele aplicate sa nu ajunga intotdeauna sa elimine in totalitate coloniile din cultura.

Fig. 7

Puricii de pamant se manifesta ca daunatori in stadiile de larva si adult. Larvele se dezvolta in interiorul nervurilor principale si al tulpinilor, ajungand uneori pana la nivelul radacinii. Dupa atac, aceste parti ale plantei devin friabile, se ofilesc si se usuca. Adultii afecteaza aparatul foliar, pe care produc numeroase leziuni circular-violacee, din care cauza frunzele apar ciuruite (Fig. 7). Puricii de pamant se manifesta frecvent, provocand daune semnificative in anii cu veri calde si secetoase. Dimensiunile adultilor nu depasesc 2-3 mm, iar numarul lor pe planta poate varia intre 30 si 50. Cand atacul survine imediat dupa plantare, rasadurile isi pierd in totalitate aparatul foliar. Daca atacul apare mai tarziu, culturile se dezvolta tardiv si dau productii scazute. In conditiile tarii noastre, daunatorul este reprezentat prin patru specii diferite, care se deosebesc intre ele prin forma corpului si culoare. Adultii sunt iubitori de vreme calda si insorita. Cand vremea este umeda si racoroasa, se ascund in straturile superficiale ale solului sau la baza plantelor.

Fig. 8

Musca verzei are intre 2 si 3 generatii de adulti pe an. Daunator in stadiul de larva, ataca radacina, unde distruge tesuturile din care nu raman decat niste fibre celulozice. Infestarea culturilor are loc imediat dupa plantare si chiar in faza de rasad, cand zona coletului este inca verde, permitand accesul larvelor in interior. Atacul devine evident insa dupa 30-40 de zile de la plantare, prin ofilirea si apoi, uscarea totala a plantelor. La varza de toamna, frecventa atacului variaza intre 5 si 12%, la un numar de 4-8 larve pe planta. Tratamentele de combatere se aplica in faza de rozeta, imediat dupa plantare, corespunzator perioadei de maxima aparitie a adultilor in camp (Fig. 8) si de eclozarea larvelor din oua.

Fig. 9

Melcul de gradina produce atacuri in vetre, pe terenurile umede si usor umbrite. Afecteaza aparatul foliar, pe care produce perforatiuni de mare intindere, este daunator atat in stadiul de larva cat si in stadiul de adult (Fig. 9), ambele forme fiind nocturne. Larvele tinere patrund si printre frunzele capatanii, unde mentin un mediu umed, optim pentru dezvoltarea diferitelor ciuperci saprofite.Toti acesti daunatori pot produce pagube importante, daca nu se aplica masurile corespunzatoare de combatere. Puteti folosi atat produse de sinteza (chimice), cat si biologice, dar numai produse care sunt omologate pentru combaterea acestor daunatori.

Andrei Chiriloaie Palade

ICDPP Bucuresti

Primeste pe email zilnic cele mai noi stiri din agricultura

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

S-ar putea să te intereseze

Hot News

Primeste pe email cele mai noi stiri din agricultura!

Aboneaza-te acum la newsletter-ul nostru!