Parul (Pyrus communis) este un pom fructifer ce face parte din familia Rosaceae, care provine din Europa Orientala si Asia Mica. Este un arbore cu frunze cazatoare care creste pana la 10–20 m inaltime, iar fructele sale, perele, sunt apreciate pentru gustul si aroma lor placuta.
Venturia pyrina este o ciuperca patogena prezenta in toate zonele de cultura a parului si unde exista conditii favorabile, iar in tara noastra este frecventa in majoritatea plantatiilor de par. Ciuperca ataca toate organele aeriene (frunze, pedunculi florali, sepale, fructe, lastari), iar primele simptome si cele mai evidente sunt pe frunze, unde pe ambele fete ale acestora se dezvolta pete neregulate, maslinii sau negricioase, de aproximativ 1-6 mm diametru. In conditii de umiditate ridicata, aceste pete cresc, fuzioneaza si pot acoperi intreaga suprafata a limbului foliar. Pe lastari si ramuri tinere, apar la inceput pete asemanatoare cu cele de pe frunze. In timp, in dreptul petelor se formeaza pustule mici care crapa in partea superioara. Lastarii atacati au scoarta crapata neregulat. Pe fructele tinere, apar la inceput pete asemanatoare celor de pe frunze, cu aspect catifelat, care in timp devin brun-ruginii, iar in conditii de umiditate ridicata, acestea se extind si cuprind intreaga suprafata a fructului (Fig.1). Astfel fructele atacate nu mai cresc, sunt deformate si depreciate calitativ.
Ciuperca Venturia pyrina ierneaza sub forma de miceliu stromatic in lastarii atacati, peritecii pe frunzele cazute (forma sexuata) ori conidii de vara ramase pe ramuri (forma asexuata). Patogenul are doua faze de evolutie: parazitara si saprofitica. Ciclul evolutiv al bolii incepe cu faza parazitara, primavara, in momentul realizarii infectiei primare. Miceliul se dezvolta in frunze, sub epiderma si este constituit din filamente septate, cu ramificare abundenta caracteristica. In ramuri hifele miceliului patrund adanc in straturile parenchimului cortical. Subcuticular, miceliul formeaza strome pe care se diferentiaza conidioforii ce ajung pana la suprafata tesutului atacat. In varful conidioforilor se formeaza conidii piriforme sau fusiforme, uni sau bicelulare. Faza saprofitica incepe toamna, cand hifele miceliene tinere patrund in interiorul tesutului, unde dezvolta un alt miceliu. Miceliul saprofitic invadeaza parenchimul frunzei unde formeaza periteciile globuloase, usor ovale sau piriforme, de culoare inchisa. Primele pete de rapan apar pe frunze frecvent in timpul infloritului sau la inceputul scuturarii petalelor.
Prevenire si combatere: pentru prevenirea atacului de rapan este esentiala aplicarea masurilor agrotehnice si igiena culturala, in special exectarea araturilor de toamna, pentru incorporarea in sol a frunzelor cazute si inlaturarea din livada a tuturor fructelor ramase dupa recoltare, precum si a lastarilor bolnavi. Se aplica tratamente chimice la avertizare si se tine cont de biologia ciupercii, fenologia soiurilor cultivate, conditiile climatice, modul de actiune si remanenta fungicidelor si de rezerva biologica a patogenlui existenta in livada.
Pentru prevenirea infectiilor primare, primele tratamente se fac la dezmugurire, la inceputul infrunzitului si inaltarea inflorescentei. Un alt tratament se recomanda la inceputul scuturarii petalelor, iar celelalte tratamente se efectueaza pentru prevenirea infectiilor secundare prin conidiile de vara. Pentru tratamentele in vegetatie se recoamanda produse pe baza de cupru: Alcupral 50 PU (3 kg/ha), Airone SC (2,5 l/ha), Astron 350 SE (0,9- 1,4 l/ha), Chorus 50 WG (0,45-0,75 kg/ha). In cazul soiurilor de par tardive, se recomanda ca ultimul tratament sa se faca cu 10-15 zile inainte de recoltare, pentru prevenirea infectiilor tarzii de toamna, care pot evolua in conditiile din depozit.
ing. Lorena Gurau, ICDPP Bucuresti
