Padurile de cvercinee (subarboret) preferate de daunatorul Tortrix Viridana, Linnaeus, 1758 (Lepidoplera, Tortricidae) (Fig. 1) sunt situate in dealurile subcarpatice ale Munteniei si Olteniei (36%), in Campia Romana (30%), in dealurile si Podisul Moldovei (17-20%), mult mai putin in dealurile si Podisul Transilvaniel (6-8%), in Dobrogea (4-6%) si in Campia de vest (pana la 1%).
Procentul de participare al acestei specii, raportat la totalul suprafetelor infestate de defoliatori este in medie de 40%, cu variatii intre 16 si 48,4%.
Specia se inmulteste in masa pe suprafete mari, producand defolieri mai ales pe stejarul pedunculat, stejarul brumariu, stejarui pufos, garnita si gorun.
Majoritatea atacurilor au loc in treimea superioara a coroanei arborilor, deseori infestarile fiind asociate cu cele de cotari (Cotarul verde (Operophtera brumata, L.) sau Cotarul brun (Erannis defoliaria, Clerck, 1759) (Fig. 2-3), alteori cu Lymantria dispar (Linnaeus, 1758) omida paroasa a stejarului (Fig. 4) sau cu alte specii.
Femela, dupa imperechere, depune cate unul – doua oua mici, galbene, pe ramurile de 2 – 3 ani. Larva este de culoare verde, cu capul negru si se misca repede (Fig. 5-6). Stadiul de larva dureaza 18 – 25 zile si are cinci varste. Pupa are culoare brun-roscata – brun-inchisa si lungimea de 8-13 mm. Impuparea se face in frunza rasucita si, mai rar, in crapaturile scoartei, pe tulpina sau pe ramuri. Adultul este un fluture mic, cu anvergura de 18-25 mm. Abdomenul si aripile posterior sunt cenusiu – argintii.
Zborul fluturilor se produce obisnuit, la starsitul lunii mai – prima jumatate a lunii iunie, uneori pana la inceputul lunii iulie, in functie de evolutia vremii (temperatura, precipitatii) din primavara respectiva, dar si de altitudinea si expozitia terenului.Intensitatea maxima a zborului se inregistreaza dupa 6-8 zile de la declansare, dupa care descreste.
Majoritatea atacurilor au loc in treimea superioara a arborilor, fiind usor recunoscute prin frunzele rasucite in care se gasesc larvele, pupele sau exuviilepupale. La stejar, in urma atacului, se pierde si fructificatia.
In ultimii ani s-a extins, pe scara larga, aplicarea metodelor biologice – tratamente cu preparate bacteriene sau virale – care protejeaza populatiile de entomofagi (parazitoizi, paraziti, pradatori), neafectand alte specii de artropode sau animale si nici sanatatea oamenior.
In strategia protectiei plantelor, pentru perioada actuala se urmareste nu numai implementarea componentelor combaterii integrate, ci si intelegerea faptului ca in cadrul acesteia trebuie sa aiba loc o deplasare semnificativa a centrului de greutate catre metodele nepoluante, indeosebi cele biologice.
In acest sens, se considera necesar:
- continuarea efectuarii lucrarilor preventive si curative, pentru mentinerea unei stari fitosanitare corespunzatoare, mai ales in arborete si in plantatii tinere, in concordanta cu principiile acceptate la nivel european si mondial, ce converg spre obtinerea de foloase economice maxime, fara a neglija echilibrul ecologic pe care padurea trebuie sa-l genereze si sa-l mentina;
- promovarea pe scara larga a metodelor biologice de combatere, prin stimularea inmultirii speciilor de pasari insectivore; elaborarea unor metode de populare a padurilor cu specii de paraziti si pradatori zoofagi, in perioada in care daunatorii forestieri sunt in faza de latenta sau in fazele I-II de crestere;
- testarea si omologarea unor biopreparate selective, cu impact redus asupra mediului.
Numarul de insecticide disponibile pentru agricultori este in scadere. Cele care raman au adesea restrictii tot mai stricte in ceea ce priveste numarul de aplicari.
Produsele mai noi sunt adesea mai specifice, fie in ceea ce priveste insectele daunatoare pe care le controleaza, fie in ceea ce priveste stadiul de viata al insectelor impotriva carora pot fi utilizate.
De asemenea, aceste substante chimice sintetice mai noi sunt adesea mai scumpe.
Capcanele cu feromoni utilizeaza analogi sintetici (fabricati artificial, dar identici din punct de vedere structural) ai moleculelor produse in mod natural de insectele daunatoare specifice.
Feromonul este incarcat intr-o unitate de distribuire (de exemplu, capacel de cauciuc) de unde se evapora treptat pe durata de viata a momelei. Insectarul-tinta detecteaza feromonul eliberat de distribuitor si este atras de acesta, unde ramane captiv.
O gama de capcane pentru molia verde a stejarului poate fi gasita pe urmatorul site https://www.ecocenter.md/en/item/tortrix-viridana-delta-paper-trap-kit.
Intelegerea daunatorilor prezenti este esentiala pentru planificarea unei strategii ecologice de combatere integrata a daunatorilor.
Drd. Chiriloaie-Palade Andrei
