Unele organizatii au inceput sa recunoasca faptul ca amprenta de carbon in agricultura are atat un aspect negativ, cat si un aspect pozitiv si ca acesta din urma il depaseste cu mult pe primul.
Nu exista o zi in care zeci de oameni din mass-media sa nu ne spuna dur despre amenintarea incalzirii globale, presupusa din cauza prezentei si activitatii umane. De parca ar fi subventionati pentru utilizarea cuvintelor „incalzire globala”! Pentru a raspunde la angoasa populatiei, autoritatile publice iau masuri care ar trebui sa ofere solutii.
Astfel, in incercarea de a limita consumul de energie fosila, rezultat din milioane de ani de stocare a carbonului, s-a decis crearea unei taxe pe carbon, bazata pe CO2 emis de consumul de combustibili fosili. In mod ciudat, anumite consumuri (combustibil greu pentru navele de marfa si kerosen pentru avioane) sunt in prezent scutite.
Cu toate acestea, unele organizatii incep sa recunoasca faptul ca amprenta de carbon in agricultura are atat un aspect negativ, cat si un aspect pozitiv si ca acesta din urma il depaseste cu mult pe primul.
Conform studiilor, agricultura este cel mai mic consumator de energie si absoarbe aproape dublul gazelor cu efect de sera pe care le emite (ADEME Bretagne).
Urmatorul grafic, intocmit dintr-un tabel de „Controlul energiei si autonomia fermelor franceze: perspective de actiune pentru autoritatile publice, SOLAGRO 31/01/2006 pagina 16/85” evidentiaza bilantul energetic al diferitelor categorii de produse: lapte provenit de la animale crescute in sistem clasic si intensiv, plante de talie mica si talie mare cultivate in sistem clasic si sistem intensiv.
Cu toate acestea, ecologistii vorbesc doar de carbonul stocat in sol, in special de paduri sau pajisti. Acestia sustin ca: „Sechestrarea carbonului in productia agricola (vegetala sau animala) nu reprezinta stocarea carbonului.”
Cel mai important lucru in lupta impotriva efectului de sera, din care contribuie partial CO2, nu este stocarea in sol. Daca padurile elibereaza CO2 mai lent (in timpul exploatarii la fiecare 50 pana la 200 de ani), trebuie recunoscut faptul ca stocarea in productia agricola este mult mai importanta si esentiala, deoarece este disponibila anual pentru a hrani populatia.
Sa facem o comparatie intre un hectar de padure si un hectar de cultura, de exemplu porumb:
Un hectar de padure produce in medie 6,6 m3 de lemn anual sau 5 tone de lemn uscat sub forma de carbohidrati.
- Conform formulei: 500 kg de carbohidrati = 250 kg de carbon = 915 kg de CO2 (coef 3,66)
- 1 ha de padure capteaza anual 5 tone/2 x 3,66 = 9,15 tone CO2
Un hectar de porumb neirigat produce anual aproximativ 8,3 tone de boabe, la 30% umiditate, care, atunci cand este redus la standard, este echivalent cu 6,83 tone. In plus, depoziteaza in sol intre 6 si 10 tone de tulpini si radacini.
- Conform formulei anterioare, 1 ha de porumb capteaza anual aproximativ 15 tone /2 x 3,66 = 27,46 tone CO2.
Emisia medie a unei ferme este de aproximativ 2 tone de CO2 pe hectar.
Rezultatul net al captarii de CO2 obtinut prin munca fermierului este: 27,46 – 9,15 – 2 = 16,31 tone CO2.
In timp ce prin reglementarile PAC se incearca sa se distribuie prime, in conformitate cu criteriile agro-ecologice, ar fi simplu sa platim fermierilor serviciul oferit comunitatii pe baza CO2 captat la ratele impozitului pe carbon.
Sursa: https://www.contrepoints.org/2019/07/15/349007-le-vrai-bilan-carbone-de-lagriculture
