Atunci cand dorim sa infiintam o plantatie viticola, trebuie sa acordam o atentie ridicata in primul rand la locul de amplasare a acesteia. Astfel, pentru a evita aplicarea unor lucrari suplimentare ce ar spori cheltuielile de infiintare, locatia trebuie sa se incadreze in conditiile climatice si de sol ce satisfac cerintele soiurilor cultivate.
Acolo unde temparatura medie anuala este mai mica de 9°C, cultivarea vitei de vie este total neindicata, stiut fiind faptul ca aceasta planta este o foarte mare iubitoare de caldura. Pentru declansarea infloritului este necesar ca vita de vie sa fie plantata in zonele unde temperatura medie zilnica in prima decada a lunii iunie este peste 15°C. Insuficienta luminii determina reducerea fotosintezei si sporeste sensibilitatea butucilor la atacul bolilor si daunatorilor, precum si slaba diferentiere a mugurilor. Amplasarea plantatiilor pe terenurile cu expunere nordica, nord-estica, nord-vestica si pe cele situate la altitudini mai mari de 500 m constituie erori, deoarece aici sursele de lumina si caldura sunt mult mai scazute. Cultura vitei de vie acolo unde precipitatiile anuale sunt mai mici de 250 mm in cursul perioadei de vegetatie, ori mai mici de 500 mm pe parcursul intregului an, constituie un alt aspect important de care ar fi bine sa se tina cont, deoarece vitele vor suferi de seceta, mugurii nu se vor dezvolta corect, lemnul nu se va maturiza, iar productia de struguri va fi una scazuta. Contrar insa, amplasarea in zonele cu umiditate excesiva, constituie o alta greseala, atacul bolilor fiind foarte mare, acumularea zaharurilor deficitara, boabele crapa si creeaza “porti de intrare” a putregaiurilor. In zonele cu accidente climatice (bruma, ingheturi tarzii de primavara sau timpurii de toamna, grindina, seceta prelungita) este contraindicata infiintarea plantatiilor.
Alegerea terenului are un rol extrem de important, si anume ca se vor evita cele cu un continut ridicat de argila, deoarece acest tip de sol, in anii ploiosi, determina un regim de aeratie deficitar si implicit o limitare a cresterii sistemului radicular. In zonele unde profunzimea solului este mai mica de 50 cm pana la roca mama este contraindicata plantarea vitei de vie, aceasta formand un sistem radicular mic si superficial, determinand o nutritie dezechilibrata si o fructificare slaba. Panta terenului nu trebuie sa depaseasca 35%, intrucat se produce erozinea solului.
Pe langa toate aceste aspecte de care ar fi bine sa se tina cont, pentru a avea productii bune calitativ si cantitativ, apar erori si in ceea ce priveste alegerea portaltoiului si a soiurilor. Portaltoiul intotdeana trebuie sa fie compatibil cu soiul altoit. Pozitionarea unor soiuri sensibile la anumite conditii nefavorabile, determina totodata greseli majore.
Toate acestea pot fi evitate si eliminate printr-o documentare atenta si o analiza in detaliu a fiecarui element si a tot ceea ce este legat de pretentiile culturii vitei de vie.
Ing. Lorena Gurau
ICDPP Bucuresti
