In ultimii ani, in presa agricola romaneasca sau pe paginile web destinate agriculturii, au aparut multe articole referitoare la cioara de semanatura (Corvus frugilegus). In manualele de entomologie agricola, cioara de semanatura este prezentata ca o specie cu impact neutru asupra agriculturii, avand un regim de hrana omnivor. Pe de o parte, pasarile consuma o cantitate mare de larve de insecte, cum ar fi cele de Zabrus tenebrioides (gandacul ghebos) sau cele ale diferitelor specii de carabusei, pe de alta parte, pot consuma semintele de porumb dupa semanat, in unii ani producand pagube de recolta (in literatura de specialitate se mentiona ca aceste pagube pot ajunge la 10%). De asemenea, ciorile de semanatura mai pot pune probleme cultivatorilor de pepeni, in special in verile secetoase. In acest caz, pentru a-si satisface nevoia de apa, pasarile produceau daune pepenilor, acestia devenind improprii consumului.
Punand in balanta posibilele pagube produse agriculturii si horticulturii cu avantajele datorate consumului larvelor insectelor sau a puilor de rozatoare, ciorile de semanatura nu erau considerate organisme daunatoare.
In ultimii ani, situatia s-a mai schimbat, iar fermierii din sudul, estul si vestul tarii au raporat pagube din ce in ce mai mari produse la semanaturile de primavara, asa cum s-a intamplat anul trecut. Acest fapt l-am constatat si eu, intr-o experienta cu porumb din cadrul proiectului ADER 2.2.1. La variantele la care semintele de porumb nu au fost tratate cu un insecticid (pentru combaterea daunatorilor de sol, inclusiv Tanymecus dilaticollis), ciorile au distrus plantele in proportie mai mare de 85%, prin consumarea boabelor de porumb fie imediat (sau in primele zile) dupa semanat, fie dupa ce au rasarit plantele (ciorile nu au consumat plantele, ci bobul de porumb ramas dupa germinarea semintei si rasarirea plantelor). Imaginile din drona sunt sugestive, la variantele experimentele fara tratamentul semintelor ciorile au mancat aproape tot. Nu a fost intamplarea doar anul trecut, in campul experimental. Din ce in ce mai multi fermieri au declarat ca au semanat din nou solele cu porumb care au fost „vizitate” in prealabil de ciorile de semanatura.
De ce s-a inclinat balanta? Ce s-a intamplat cu neutralitatea ciorilor de semanatura pentru agricultura? Cel mai probabil, omul este principalul vinovat. Iar primii care platesc „factura” sunt fermierii.
In primul rand, ciorile sunt foarte inteligente. Acest lucru inseamna ca sunt foarte adaptabile, inclusiv la mediile unde interventia omului (interventie atropica) este evidenta. De exemplu, toti fermierii vad cum ciorile se aduna dupa trecerea utilajelor de prelucrat solul, pentru a se hrani cu larve de insecte sau alte vertebrate mici care au fost deranjate de trecerea utilajelor agricole. Prezenta ciorilor de semanatura pe camp este asa de comuna in zilele noastre, suntem asa de obisnuiti cu ele, ca ar fi ceva foarte ciudat (si in neregula) daca nu le-am mai vedea pe camp. Pe site-ul https://pasaridinromania.sor.ro/Cioara-de-semanatura se mentioneaza ca in Romania exista o populatie de 200 de mii de perechi de ciori. In toata Europa se estimeaza ca este o populatie cuprinsa intre 8,17 si 14,2 milioane de perechi. Nu am cunostinta cand s-au facut ultima oara determinari statistice ale populatiei de ciori de semanatura din tara noastra. Cert este ca pe campurile patriei, aceste pasari frumoase si inteligente sunt din ce in ce mai prezente.
In Romania, ciorile de semanatura au si dusmani naturali, capabili sa mai reduca din efectivele lor, cele mai importante specii fiind ulii porumbari, soimii calatori, soimii dunareni, bufnitele sau acvilele. Daca ne uitam putin pe internet, putem vedea ca soimii dunareni, de exemplu, sunt amenintati cu disparitia. Nici celelalte specii nu au o situatie mai buna. Aici intervine o logica simpla. Daca exista probleme cu efectivele principalilor dusmani naturali ai ciorilor de semanatura, atunci acestea se pot hrani nestingherit iar populatia lor poate sa creasca de la un an la altul. Pentru fermieri nu este o veste prea buna.
Vanatoarea irationala si lipsa habitatelor sunt principalele motive pentru declinul speciilor de pasari pradatoare, categorie din care fac parte si dusmanii naturali ai ciorilor de semanatura enumerati anterior. La categoria lipsa habitatelor, putem adauga si lipsa perdelelor forestiere. Este un subiect arhicunoscut de catre toti, cu avantaje incontestabile pentru agricultura, s-au scris multe articole pe aceasta tema, au fost multe emisiuni la TV si… cam atat.
Perdelele forestiere sunt cam absente din peisajul agricol autohton, asa cum sunt prezente in Bulgaria, de exemplu. Acestea ar fi un bun habitat atat pentru ciorile de semanatura, cat si pentru dusmanii naturali ai acestora. In lipsa perdelelor forestiere, ciorile se descurca, pot sa cuibareasca si in interiorul localitatilor, in parcuri, de asemenea se pot hrani la gropile de gunoi. Din pacate, speciile de pasari pradatoare nu se adapteaza asa de usor schimbarilor mediului produse de catre oameni, la fel ca si ciorile. Rezultateul il vedem la camp, primavara.
Ca si metoda de protejare a culturilor de primavara, este folosirea tunurilor antipasari, dar, in timp, ciorile se obisnuiesc cu ele. Am vazut ciori asezate pe acele tunuri, nemaifiind deranjate de zgomotul puternic produs de acestea (care avea ca si scop alungarea pasarilor).
Ce ar fi de facut? In primul rand, tratamentul semintelor de porumb cu substante care au efect repelent pentru ciorile de semanatura, fara sa afecteze calitatea semintelor.
Insecticidele de contact sau sistemice folosite la tratamentul semintelor se pare ca aveau si efect repelent pentru ciori, acestea nevizitand culturile in curs de rasarire. Pe termen mediu si lung ar fi refacerea habitatelor pentru speciile de pasari pradatoare, care ar putea limita populatia ciorilor de semanatura. Adica sa avem mai multe perdele forestiere. Din pacate, putinii fermieri care au avut curajul sa planteze perdele forestiere, mai degraba au fost „pedepsiti” de hatisul birocratic absurd. Cu birocratie si limbaj de lemn la TV, efectele sunt egale cu zero. De asemenea, ar trebui sa se opreasca vanatoarea irationala. Exista reguli stricte pentru acest sector de activitate, dar trebuie sa ne asiguram ca aceste reguli sunt respectate. In vizitele mele pe campurile patriei, in ultimii ani, am vazut din ce in ce mai multe urme ale trecerii vanatorilor (prezenta cartuselor pe camp).
Tehnologia moderna ar putea sa dea o mana de ajutor fermierilor in acest caz. Folosirea dronelor sau a robotilor agricoli pentru a speria si alunga ciorile de semanatura de pe solele unde s-a semanat porumbul ar putea sa reprezinte o „gura de oxigen” pentru fermieri. Problema este legata de autonomia dronelor sau a robotilor agricoli si mai ales de pretul lor. Deocamdata aceste sisteme moderne sunt scumpe, fiind accesibile unui numar foarte mic de fermieri.
Mai exista metodele clasice, practicate in fermele mici, de subzistenta, uneori si in ferme ceva mai mari, cum ar fi folosirea unor sperietori simple de ciori (celofan agatat de un bat sau CD-uri vechi agatate pe bat, care in bataia vantului, reflecta lumina diferit si sperie ciorile). Dar aceste metode au eficacitate limitata, ciorile de semanatura fiind foarte inteligente.
Studii recente au concluzionat ca dintre toate speciile de pasari de pe Pamant, la corvide (familie din care fac parte si ciorile de semanatura) este cel mai mare volum ocupat de creier, raportat la dimenisunea corpului. Singurele vietuitoare care le depasesc pe ciori, la acest aspect, sunt cimpanzeii si omul.
Impuscarea ciorilor sau distugerea cuiburilor nu cred ca este o solutie viabila pe termen lung. Pasarile sunt foate inteligente si vor migra in alt loc. Pentru rezolvarea acestei probleme, cauzata in primul rand de oameni, ar trebui refacut echilibrul natural. Pentru aceasta este necesara o colaborare interdisciplinara intre ornitologi, agricultori, silvicultori si cercetatori in domeniul protectiei plantelor sau agrotehnicii.
Pentru a reface echilibrul intre ciori si pradatorii naturali ai acestora, trebuie refacut habitatul pradatorilor.
Acest lucru nu se va realiza maine sau poimaine, dureaza ani buni (chiar si decenii).
Pana atunci, tratamentul semintelor cu insecticide pentru care s-a dat derogare si in aceasta primavara (pentru combaterea ratisoarei pourmbului) sau insecticidele ramase omologate pentru combaterea viermilor sarma (Agriotes spp.) sau al viermelui vestic al radacinilor porumbului (Diabrotica virgifera) are ca efect secundar repelenta fata de ciorile de semanatura. Nu stiu exact motivele, dar din multiplele observatii pe care le-am efectuat in camp, acestea pur si simplu refuza sa consume semintele tratate. In schimb, daca s-au folosit la semanat seminte netratate, atunci ciorile vin in numar mare sa „serveasca masa”.
Cel mai probabil, deja ati semanat (timpuriu) porumbul. Altii sunteti in plina campanie de semanat. Tuturor va urez recolte bogate si un sezon linistit, fara furtuni, atac mare al daunatorilor sau al ciorilor de semanatura.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
