Sistemele automate de monitorizare constituie un important pas inainte, in realizarea unei combateri de precizie a daunatorilor culturilor agricole si horticole. In aceasta categorie intra si sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilallis), din ce in ce mai prezent in solele cu porumb ale fermierilor, dar, mai ales, din ce in ce mai pagubitor. Pe vremuri, in sudul si sud-estul tarii, doar o data la trei ani (in medie) acest daunator punea probleme cultivatorilor de porumb. In prezent, sfredelitorul porumbului este prezent an de an si cu greu putem sa evitam atacul.
Pe langa pagubele cantitative de productie, exista un pericol si mai mare. Pe leziunile produse de atacul larvelor se pot instala ciupercile din genurile Fusarium si Aspergillus.
Aceste ciuperci pot sa vina „la pachet” cu micotoxinele (substante produse de ciuperci). Cele mai periculoase micotoxine pentru om si animale sunt deoxynivalenol, zearalenone, fumonisine sau aflatoxine. In ultimul timp sunt foarte mari probleme cu aflatoxinele (produse ale metabolismului ciupercilor din genul Aspergillus). Chiar recent, a fost o stire cu produse din porumb, retrase de la supermarketuri din cauza depasirii limitelor maxime admise la aflatoxine. Daca aceste limite sunt depasite, fermierii nu isi vor putea valorifica productia cu consecinte negative asupra profitabilitatii lor, in contextul incertitudinilor economice recente. De aceea este foarte important ca porumbul sa fie protejat de atacul acestui daunator. Daca sfredelitorul porumbului este tinut departe avem toate sansele sa avem o productie fara micotoxine.
Cauzele pentru care Ostrinia nubilallis s-a inmultit le-am dezbatut in articolele din anii trecuti, pe care le puteti consulta pe pagina web a revistei.
Cum putem sa protejam plantele de porumb de atacul larvelor sfredelitorulului?
Exista doua solutii, fie folosirea la semanat de hibrizi de porumb toleranti la atacul acestui daunator, fie tratamentul in vegetatie cu un insecticid. Fereastra de aplicare a tratamentului este una foarte scurta, tocmai de aceea monitorizarea zborului sfredelitorului porumbului cu ajutorul capcanelor feromonale este esentiala pentru a sti care este momentul cel mai exact cand putem sa realizam tratamentele. Capcanele se amplaseaza in lanul de porumb. Numarul acestroa variaza in functie de suprafata solei.
In principiu, la o suprafata de cateva hectare se pot amplasa trei capcane, la distanta egale intre ele (de obicei in triunghi, una fata de cealalta). Acestea se verifica de cel putin doua ori pe saptamana. In acest fel se stie cu precizie momentul aparitiei primilor fluturi si apoi a cresterii numarului de capturi.
Dar aici intervin alte probleme. Cine citeste capcanele? Cine are rabdare sa numere fluturii prinsi in capcane? In timpul curbei maxime de zbor, pot sa fie si de la cateva zeci pana la sute fluturi capturati. Va dati seama cat timp ia sa numeri atatia fluturi? Feromonii actuali pentru monitorizarea sfredeliotrului porumbului nu sunt 100% selectivi pentru aceasta specie. Pe langa specia tinta, in capcane se mai prind fluturi apartinand altor specii, cum ar fi omida fructifiatiilor (Helicoverpa armigera), buha semanaturilor (Agrotis segetum), buha gamma (Agrotis ipsilon). Dupa cum stim, fermierii nu sunt entomologi. Sa spunem ca fluturii din speciile mentionate anterior se deosebesc relativ usor de Ostrinia nubilallis. Dar in capcane mai pot fi prinsi fluturi apartinand unor specii asemanatoare cu daunatorul tinta. De exemplu fluturii speciei omida de stepa (Loxostege sticticalis) se deosebesc mai greu de cei ai sfredelitorul porumbului, daca nu esti specialist. Referitor la specialistii in protectia plantelor, din pacate acestia sunt din ce in ce mai putini, fata de perioada de glorie a acestui domeniu de activitate, de acum 30-50 de ani.
O alternativa la capcanele clasice sunt sistemele automate de monitorizare. In ce constau acestea? Dintr-o capcana entomologica (de obicei in forma Delta) la care atasam o camera foto, care transmite imaginile cu capturile direct pe telefonul mobil sau calculatorul fermierului. In prezent exista o varietate de capcane entomologice automate, unele mai complexe, altele mai simple, dar toate fac acelasi lucru, sunt „ochiul din camp” al fermierului. Acesta nu mai trebuie sa se deplaseze zilnic in camp pentru a verifica capcanele, pur si simplu se uita pe telefonul mobil pentru a vedea capturile. Pentru unele tipuri de capcane exista si aplicatii cu program de numarare a fluturilor si elaborare a avertizarii pentru efectuarea tratamentului, in functie de parametrii zborului insectelor, pentru fiecare specie daunatoare in parte.
Toate bune si frumoase, dar exista multe lucruri de imbunatatit la aceste sisteme. In ultimii ani am testat diferite tipuri de capcane automate pentru monitorizarea zborului sfredelitorului porumbului, prin urmare am vazut care sunt plusurile dar si minusurile lor.
Ce mai este de imbunatatit la sistemele automate de monitorizare? In primul rand, in cazul sfredelitorului porumului nu exista un feromon foarte selectiv. Astfel, in capcane, pe langa specia tinta monitorizata, se pot prinde diferite specii de fluturi, unele asemanatoare cu sfredelitorul (asa cum am scris mai sus). Prin urmare softul de numarat si identificat fluturi poate fi „pacalit” si poate contabiliza si fluturii apartinand altor specii. Sigur, in teorie, exista softuri cu algoritmi de invatare automata, dar si in acest caz poate fi dificil daca, de exemplu, capturile din capcane se suprapun. Ideal ar fi ca feromonii folositi la capcanele automate sa fie foarte selectivi. Ori, din pacate, in cazul sfredelitorului porumbului, nu prea sunt. Pentru un fermier, care nu stie entomologie aprofundata, ar fi dificil de apreciat, pe baza imaginilor, cate capturi sunt de Ostrinia nubilallis, din totalul capturilor. Unele firme au rezolvat problema aglomerarii de capturi, avand un sistem automat de inlocuire a placilor adezive. Exista si capcane automate care, in loc de feromoni, folosesc lumina pentru capturarea fluturilor (acestia avand un zbor crepuscular sau nocturn). Dar si in acest caz, pe langa specia tinta ce face obiectul acestei monitorizari (sfredelitorul porumbului) se mai prind si fluturi din alte specii.
O alta problema pe care am constatat-o este faptul ca fluturii se pot prinde de placa adeziva cu spatele, caz in care este vizibila partea ventrala a acestora. Pentru un entomolog nu este o problema sa identifice sfredelitorul, dar pentru fermier este greu sa isi dea seama ce specie este, analizand imaginile cu fluturii care s-au prins cu „spatele”.
O alta problema pe care am identificat-o este cu amplasarea capcanelor automate. In mod normal, acestea ar fi trebuit amplasate in camp, in lanul de porumb, dar, din motive de securitate, fermierii amplaseaza aceste capcane in zone imprejmuite. Prezenta unei capcane cu cabluri si panou fotovoltaic este o buna atractie pentru hoti, prin urmare sistemul automat de monitorizare nu ar avea viata lunga in camp. Pe de alta parte, amplasarea capcanei automate intr-o incinta imprejmuita (chiar daca acea incinta se afla aproape de lanul de pourmb) nu mai poate reflecta foarte fidel curba de zbor a sfredelitorului. S-ar putea sa existe un interval de timp intre momentul sosirii primilor fluturi in lanul de porumb si cel in care apar primele capturi in capcanele automate, amplasate intr-o incinta imprejmuita, drept consecinta se poate rata momentul optim pentru efectuarea tratamentului in vegetatie.
Un alt incovenient este pretul ridicat al acestor capcane. Teoretic, pe masura trecerii timpului si a evolutiei tehnologiei, acestea se vor ieftini. Deocamdata, situatia geopolitica este incerta si odata cu aceasta si evolutia, in timp, a preturilor noilor tehnologii este la fel de incerta.
O alta problema tine de oameni. Este foarte important ca beneficiarii acestor sisteme automate de monitorizare sa fie foarte instruiti, atat in ceea ce priveste intretinerea acestui sistem precum si in ceea ce priveste folosirea aplicatiilor si softurilor care insotesc aceste capcane. Iar in acest caz, dupa cum cred ca v-ati dat seama, mai este mult pana departe. Inainte de a instrui oamenii trebuie sa avem formatori (cei care ii invata pe fermieri). Iar formatorii nu se pot gasi la tot pasul.
Sistemele automate de monitorizare reprezinta viitorul in protectia plantelor. Acestea ne pot ajuta sa detectam cat mai exact momentul aparitiei daunatorilor (inclusiv sfredelitorul porumbului) si datorita lor putem realiza o combatere cat mai tintita, conform cerintelor pactului verde european (Green Deal). Dar, in acelasi timp, mai este multa munca de facut pana ce aceste sisteme sa fie bine puse la punct, ca sa raspunda nevoilor fermierilor, mai ales in conditiile tarii noastre.
Dr. ing. Georgescu Emil
INCDA Fundulea
