Eficacitatea insecticidelor este influentata de interactiunea dintre caracteristicile mediului, caracterisiticile insecticidului, factorii biologici, factorii agrotehnici si mecanici sau operationali.
Caracteristicile mediului. Interactiunile dintre proprietatile solului, umiditate si temperatura influenteza in mare masura bioactivitatea insecticidelor. Practic, orice proces care afecteaza concentratia si distributia insecticidului pe profilul solului are o incidenta directa asupra bioactivitatii acestuia. Cantitatea de humus din sol este corelata pozitiv cu absorbtia insecticidului. In solurile bogate in humus, degradarea insecticidelor este lenta, iar bioactivitatea lor este prelungita. Toxicitatea insecticidelor este insa corelata negativ cu continutul de humus. Activitatea insecticidului si gradul de degradare pot diferi pe profilul solului, datorita proprietatilor acestuia din urma. Primavara, temperatura este mai mare si umiditatea mai mica in primii 3 cm de la suprafata decat la adancime. Or, insecticidele se degradeaza mai repede in asemenea conditii. Mai precis, gradul de volatizare si rata degradarii chimice sporesc odata cu cresterea temperaturii si scaderea umiditatii. Cand solul este uscat in timpul ecloziunii, insecticidul este puternic absorbit de particulele de sol sau granule, nefiind disponibil pentru a fi luat de larve. Pe de alta parte, in timpul ploilor puternice, concentratia insecticidului in zona radacinilor poate fi redusa ca urmare a antrenarii sale de catre apa ce se scurge pe suprafata, sau in procesul de levigare.
Caracteristicile insecticidului. Proprietatile fizico-chimice, degradabilitatea, formularea si toxicitatea inerenta influenteaza bioactivitatea produsului insecticid. O deosebita importanta au proprietatile fizico-chimice, care afecteaza transfocarea si absorbtia de catre larve (solubilitatea in apa, coeficientul de absorbtie al solului si presiunea de vapori). Cele mai toxice in sol sunt produsele care sunt cel mai putin solubile in apa si au activitate fumiganta. Granulele sunt mai persistente decat formularile lichide. Toxicitatea inerenta a diferitelor insecticide variaza de la simplu la. aproximativ, de 10 ori, in functie de structura moleculara.
Factori biologici. O importanta notabila au momentul ecloziunii si deplasarea larvelor. Eficacitatea tratamentului este mai mica atunci cand ecloziunea are loc tarziu, dupa ce o mare parte din insecticid a disparut. Localizarea reziduurilor insecticidului in stratul de 5 cm de la suprafata solului si a larvelor sub adancimea de 7 cm explica rezultatele slabe ale actiunii de combatere. Cand densitatea populatiilor larvare este mare, competitia intre larve, pentru radacini, atinge cote inalte. In consecinta, o parte dintre larve se pot hrani in afara benzii tratate.
Lucrarile solului. Umiditatea, temperatura, continutul de substanta organica, valoarea pH, compozitia microflorei – proprietati care influentaza persistenta si bioactivitatea insecticidelor utilizabile pentru combaterea populatiilor se afla sub incidenta sistemului de lucrari ale solului.
Factorii mecanici sau operationali: doza, plasamentul, incorporarea insecticidului. S-a constatat ca dozele mai mari de insecticid nu amelioreza efectul tratametului. Produsele nefitotoxice ce pot fi aplicate deasupra randurilor, ca si brazda deschisa de semanatoare, odata cu samanta. Tratametul mai poate fi executat si concomitent cu o lucrare de intretinere a culturii, mai ales daca se seamana devreme si exista riscul degradani produsului pana la ecloziune. Aparitia unor forme ale daunatorului rezistente la diverse substante active, costul ridicat al produselor disponibile si degradarea microbiologica a unora dintre acestea par sa sugereze, totusi, ca nu se poate investi o incredere totala in asa-zisele „tratamente de asigurare” cu insecticidele de sol.
Drd. Chiriloaie-Palade Andrei
