Soia este una dintre cele mai valoroase si cunoscute plante agricole, fiind utilizata inca din antichitate, atat in hrana umana, cat si in alimentatia animalelor si in industrie. Soia este o planta leguminoasa ce contribuie esential la cresterea gradului de fertilitate al solului conferind o serie de beneficii majore pentru sanatatea umana, boabele continand 39% proteina si 17% ulei. Dependenta de importuri cauzeaza probleme mari pentru mediu pe scara globala, in special pentru tarile mari exportatoare. Preocuparile producatorilor se axeaza pe faptul ca dezvoltarea acestei ramuri este in crestere, fiind urmata de un interes inalt pentru o productie de soia crescuta in Europa. In ceea ce priveste hrana animalelor, este de remarcat faptul ca proteina din semintele de soia este mult superioara proteinei din cereale datorita prezentei unor aminoacizi de o importanta deosebita, cum sunt: lizina, metionina, triptofanul, iar pe langa acestea, soia contine si o cantitate insemnata de substante grase, saruri minerale (fosfor, potasiu) si vitamine (complex B, C, D, F). Soia se cultiva in multe tari datorita multiplelor utilizari, menite sa rezolve deficitul mondial de proteine si, mai nou, este folosita in obtinerea de combustibil ecologic. In tara noastra, suprafetele destinate acestei culturi sunt in continua crestere, dar productiile de soia sunt diminuate in anumite situatii prin atacul unor agenti patogeni si daunatori specifici. In cazul respectarii tehnologiei de cultivare, bolile nu constituie un pericol pentru culturile de soia. La nivelul tarii noastre, cele mai raspandite boli ale soiei ce produc pagube insemnate sunt: virozele, bacteriozele si micozele.
Dintre viroze, mozaicul soiei produs de Soja virus 1, este o boala ce poate diminua productia cu pana la 70%. Simptomele caracteristice sunt: nedezvoltarea plantelor, care raman mici, avand foliolele patate si umflate din loc in loc, iar pastaile atacate au un numar redus de seminte, care in cele mai multe cazuri nu mai germineaza. Principalele mijloace de combatere a acestei viroze presupun folosirea de samanta certificata, sanatoasa si folosirea soiurilor rezistente la atacul virusului. In ceea ce priveste bacteriozele, cele mai mari pagube se produc in anii si in zonele ploioase, unde arsura bacteriana a soiei produsa de Pseudomonas glycinea se instaleaza pe tulpina, frunze, petiol, pastai, trecand uneori si la seminte. Se manifesta sub forma de pete mici, galbene, care ulterior devin brune pana la negre. Pastaile atacate contin un numar mic de seminte cu facultate germinativa mult redusa. Aceasta boala se combate prin folosirea de samanta sanatoasa, provenita de la plante neatacate, care au fost recoltate separat si prin distrugerea resturilor vegetale de la suprafata solului. Micozele specifice acestei culturi care produc pagube semnificative sunt mana soiei (Peronospora manshurica), boala petelor cenusii (Ascochyta sojaecola), arsura tulpinilor si a pastailor (Diaporthe phaseoleorum), septorioza (Septoria glycinea) si fainarea (Microsphaera diffusa).
Mana soiei a capatat importanta economica si in Romania, odata cu extinderea suprafetelor cultivate cu soia. Atacul pe frunze, in anii umezi si in culturile irigate poate diminua productia cu peste 30%, fiind frecvent semnalata in zonele sudice si sud-estice. Boala afecteaza frunzele, tulpinile, pastaile si semintele. Ca urmare a infectiei sistemice, apar pete de decolorare verzi-galbui la baza limbului foliar, apoi, pe fata inferioara, se observa un puf cenusiu de conidiofori si conidii. Pe frunze, ca urmare a infectiilor locale, apar pete cu margini muchiate, galbui, de dimensiuni reduse (2-4 mm), uneori mai mari, cu puf cenusiu pe fata inferioara, iar foliolele se usuca si cad. Boala petelor cenusii se manifesta pe frunze, tulpini si pastai, iar simptomele vizibile constau in aparitia de pete circulare sau neregulate, cenusii, bine delimitate de tesutul sanatos printr-o bordura bruna. In timp, tesuturile afectate se necrozeaza, frunzele capatand un aspect perforat. Pe toate organele atacate apar puncte negre dispuse concentric sau liniar, observabile cu ochiul liber, ce reprezinta fructificatiile ciupercii si care asigura mentinerea patogenului. Pagube importante produce si arsura tulpinilor si pastailor de soia (Diaporthe phaseoleorum), unde primele simptome apar pe frunzele din etajul inferior, pe tulpini si pastai aparand puncte negre distribuite in siruri. Sunt grupate in zona nodurilor, dar in conditii de umiditate atmosferica ridicata, se extind pe intreaga tulpina, iar miceliul ciupercii de pe pastaie infecteaza si boabele, productia fiind astfel diminuata calitativ si cantitativ. In ceea ce priveste fainarea, boala se manifesta pe toate organele plantei, unde ciuperca dezvolta pete albe, pasloase, care se extind rapid si acopera frunzele pe ambele fete. Spre toamna, pasla devine prafoasa si la suprafata sa apar puncte mici, de culoare neagra, ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Frunzele atacate puternic se ingalbenesc si se usuca, iar atacul se manifesta in vetre. Aceeasi atentie deosebita trebuie acordata si in cazul unui atac de septorioza, care de asemenea ataca toate organele plantei, in toate fenofazele. Boala debuteaza cu aparitia unor pete galbui ce devin brune si sunt inconjurate de o bordura negricioasa. Mai tarziu central petelor devine cenusiu, iar in interiorul acestora se dezvolta fructificatiile ciupercii sub forma unor puncte negre, iar in final frunzele se usuca. Astfel, pe langa masurile agrotehnice cunoscute, pentru combaterea micozelor la soia, se recomanda si tratamente in perioada de vegetatie cu fungicide.
Totodata, cultura soiei se confrunta si cu o serie de daunatori, ce produc pagube mari, mai ales in perioada formarii pastailor. Afidele (Aphis glycines) traiesc grupate in colonii usor vizibile pe fetele inferioare ale frunzelor. Acestea pot reduce semnificativ vigoarea plantelor si rata de crestere, in final diminuand numarul de pastai si seminte. Molia pastailor (Etiella zinckenella) reprezinta un pericol major pentru cultura soiei, larvele acesteia hranindu-se cu boabele in formare din pastai. Dupa distrugerea tuturor boabelor dintr-o pastaie, acestea migreaza la pastaile vecine. Un daunator polifag care se intalneste de asemenea in toate zonele tarii noastre si produce pagube mari leguminoaselor, este buha gamma (Autographa gamma). Omizile acestui fluture rod frunzele partial sau in intregime, dar pot ataca si bobocii florali, cauzand pierderi in productie. Pentru prevenirea si combaterea daunatorilor din culturile de soia, se recomanda tratamente cu insecticide (Faster 10 CE, Dipel DF).
In conditiile actuale, cand se resimte acut lipsa de proteine in alimentatia populatiei si in ratiile animalelor, cand are loc o reducere a posibilitatilor de cumparare a ingrasamintelor minerale, a pesticidelor si a altor preparate, o insemnatate tot mai mare le revine culturilor de leguminoase, inclusiv soia – cultura eficienta in plan economico-financiar si ecologic, deoarece este greu de gasit o alta planta agricola, care in decurs de 3-4 luni de zile sa sintetizeze o cantitate ridicata de proteine si alte substante valoroase. Luand in calcul faptul ca rentabilitatea productiei de soia incepe de la circa 1 t/ha, cresterea economica semnificativa poate fi obtinuta prin aplicarea unor tehnici si practici agricole corespunzatoare si prin exercitarea unui control minutios al costurilor de productie.
Lorena Roxana Gurau
ICDPP Bucuresti
