Inca mai este timp pentru limitarea atacului daunatorilor din livezi (II)

Publicat de

In acest articol, continuam seria informatiilor privind combaterea daunatorilor din livezi. Asadar, paduchele testos al prunului (Parthenolecanium corni) (fig. 1) este unul dintre principalii daunatori ai livezilor de pruni, mai ales pentru plantatiile situate in regiunile deluroase. Atat larvele cat si femelele, colonizeaza scoarta si ramurile pomilor, producand, prin intepare, necrozarea tesuturilor. Ierneaza in stadiul de larva de varsta a doua, pe ramuri, tulpini sau sub frunzele cazute, corpul lor este acoperit cu un scut subtire de ceara (carapace) care le apara de intemperii. La sfarsitul lunii martie, cand temperatura aerului trece de 7°C, sub actiunea razelor soarelui, stratul de ceara se dizolva si larvele tinere migreaza pe lastari, unde se si fixeaza. Se recomanda efectuarea de tratamente fitosanitare in perioada de repaus vegetativ cu unul din produsele pe baza de uleiuri minerale.

(fig. 1)

– Paduchele testos al piersicului (Sphaerolecanium prunastri) (fig. 2) ierneaza ca larva secundara pe scoarta tulpinilor si ramurilor pomilor fructiferi. Larvele hibernante devin active catre sfarsitul lunii aprilie. Acest daunator este des intalnit pe piersic, prun, cais, corcodus, de multe ori in asociatie cu Parthenolecanium corni. Atacul este asemanator cu al paduchelui testos al prunului. Se recomanda aceleasi masuri de combatere ca si la specia Parthenolecanium corni.

(fig. 2)

– Paduchele lanos (Eriosoma lanigerum) este intalnit, in principal pe mar, ocazional pe gutuiul salbatic si foarte rar pe par, formand pe ramurele, trunchi si uneori pe radacini colonii caracteristice. Din cauza intepaturilor produse, tesuturile atacate se hipertrofiaza si apar umflaturi, care treptat se maresc si devin tumori sau nodozitati cu aspect canceros, iar pomii devin sensibili la gerurile de peste iarna. Pomii atacati se usuca treptat. Ierneaza sub forma de larva femela sau adult, in scoarta exfoliata (fig. 3) si in partea superioara a radacinilor. Ciclul biologic se realizeaza in intregime numai pe mar, in Europa. Prevenirea atacului consta din procurarea de material saditor neinfestat din pepiniere autorizate. Pentru combatere, in perioada repausului vegetativ, se recomanda taierea si arderea ramurilor si lastarilor atacati, iar combaterea larvelor hibernante se face cu produsele recomandate pentru tratamentele de iarna, pe baza de uleiuri minerale.

(fig. 3)

Cicada gheboasa (Ceresa bubalus) ierneaza in stadiul de ou, depus toamna in crestaturi, efectuate cu ajutorul ovipozitorului de catre femela, in scoarta ramurilor pomilor tineri (fig. 4). Combaterea acestei specii se face prin taierea ramurilor atacate, la un atac slab si defrisarea pomilor in cazul unui atac puternic si permanentizat.

(fig. 4)

Combaterea speciilor de lepidoptere daunatoare

In cele ce urmeaza prezentam principalele specii de lepidoptere daunatoare pe care le putem identifica in livezi, in perioada de toamna-iarna, pregatindu-ne pentru combaterea acestora acum in primavara.

Viermele merelor (Cydia pomonella), luand in considerare rezerva de omizi hibernante se intocmeste prognoza aparitiei daunatorului acolo unde a fost posibil si s-au instalat in cursul lunilor august-octombrie, braie-capcana (fig. 4) unde s-au retras larvele daunatorului pentru diapauza. La sfarsitul toamnei o parte din braie s-au ridicat si s-a putut aprecia numarul de larve hibernante/pom. Este important de precizat ca, estimarea populatiei hibernante s-a putut face prin controlul a 900 de fructe, cate 300 din 3 pomi diferiti, iar in cazul cand fructele atacate au fost de peste 2%, se prognozeaza un atac semnificativ al daunatorului in primavara.

Molia orientala a fructelor (Cydia molesta). In lastarii atacati, larvele celei de-a treia generatii, formeaza galerii descendente de 5-18 cm lungime, iar din aceasta cauza lastarii se curbeaza si se usuca, devenind negrii (fig. 5). Atacul se recunoaste si dupa rosaturile si excrementele din jurul orificiului de penetrare si vestejirea frunzelor din varful lastarilor. Se recomanda taierea lastarilor atacati.

(fig. 5)

Sfredelitorul tulpinilor sau rachitarul (Cossus cossus) este o specie polifaga, pagubele sunt produse de larve, care rod initial, intre scoarta si lemn, apoi in lemn (fig. 6), in timp pomii se usuca. Depistarea atacului, se face prin observarea rumegusului glomerulat, cu miros de otet, aflat la baza trunchiurilor sau ramurilor copacilor atacati de daunator. Arborii grav atacati, trebuie imediat taiati si arsi, iar plantatiile trebuie mentinute intr-o stare buna de sanatate. Nu se intreprind masuri speciale de combatere, insa in cazuri speciale se pot injecta pesticide in galeriile sapate de larve.

(fig. 6)

Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina) are un ciclu de doi ani, iar larva ierneaza de doua ori. Larvele mature sapa galerii in lemn (fig. 7), pomii atacati au simptome de debilitare, iar ramurile sfredelite se rup. Daca atacul si pagubele sunt descoperite devreme, partea vegetala atinsa se taie si se arde. In cazuri speciale se pot injecta pesticide sau tetraclorura de carbon in orificiile galeriilor si se astupa cu argila. De asemenea, se scot din plantatii exemplarele tinere a caror tulpina este atacata.

(fig. 7)

Nalbarul sau albinita (Aporia crataegi) ierneaza ca larva de varsta a doua si a treia, in „cuiburi din frunze si fire de matase” (fig. 8), in fiecare cuib fiind cate 10-12 larve, adapostite individual intr-un cocon matasos de culoare alba. Ca si masura, se practica omizitul, cel tarziu pana in luna martie cand are loc adunarea si distrugerea cuiburilor de iernare, operatie care se realizeaza la pomi odata cu taierile de intretinere si se recomanda doar pentru pomii pitici, din loturile individuale, cu suprafete restranse.

(fig. 8)

Omida paroasa a stejarului (Lymantria) produce pagube importante prin defolierea (in primavara) a pomilor fructiferi. Combaterea daunatorului se face prin colectarea, razuirea pontelor (fig. 9) si distrugerea lor prin imbaierea cu petrol sau motorina (cu ajutorul unor somoioage se tamponeaza pontele).

(fig. 9)
O versiune a acestui articol a apărut în ediția tipărită a revistei Sănătatea Plantelor Nr. 238 - martie 2018.
Pentru a primi Sănătatea Plantelor în format tipărit, vă rugăm să vă abonați aici.

S-ar putea să te intereseze

Hot News