Din cele mai vechi timpuri, nucul a fost una dintre cele mai importante specii pomicole cultivate in tara noastra, unde gaseste conditii optime de crestere si fructificare. In ultima perioada, ca urmare a suprafetelor mari si moderne de livezi cu nuc, infiintate prin Programul 4.1a – Investitii in exploatatii pomicole, implementat de Ministerul Agriculturii in perioada 2014-2020, Romania se numara printre cele mai mari tari producatoare de nuci din Europa si din lume. Suprafata ocupata de nuc este de aproximativ 2000 de ha.
Nucul este o specie de arbori de foioase foarte valoroasa din punct de vedere economic, datorita fructelor sale (uscate sau verzi) de valoare nutritiva ridicata folosite in alimentatie, dar si lemnului de calitate superioara folosit la fabricarea mobilei. Frunzele, scoarta si cojile sunt utilizate atat in industria cosmetica, cat si in industria farmaceutica. Nucul are si valoare sociala, acesta fiind cultivat tot mai mult in scopuri ornamentale.
In momentul de fata, nucul este protejat de lege, iar taierea lui si valorificarea se face doar in anumite conditii.
Nucul face parte din genul Juglans, familia Juglandaceae si este raspandit pe scara larga in intreaga lume, in special in zonele temperate din America de Nord, vestul Americii de Sud, Asia si Europa Centrala si de Sud.
Cel mai cunoscut, cu valoare economica importanta, este nucul persan sau nucul comun (Juglans regia L.).
Productia de nuci poate fi limitata de atacul diferitelor specii de agenti patogeni si daunatori la frunze, lastari si fructe.
Complexul de boli asociate cu nucul sunt provocate de bacterii si ciuperci. Dintre acestea, cele mai periculoase sunt:
- bacteriile Agrobacterium tumefaciens si Xanthomonas juglandis, care produc cancerul bacterian pe radacini si arsura bacteriana pe frunze
- ciupercile Gnomonia leptostyla si Microstroma juglandis, care produc antracnoza nucului si fainarea frunzelor de nuc.
Acarienii si insectele fitofage care se hranesc pe frunzele si fructele de nuc reprezinta un alt grup important de daunatori, pe langa fitopatogenii mentionati.
Acarianul galicol al frunzelor de nuc, cu denumirea stiintifica Aceria tristriata (Nalepa, 1890), este unul dintre cei mai importanti daunatori care ataca nucul. Acarianul galicol face parte din familia Eriophydae, clasa paianjenilor Arachnida, subcalasa Acari.
Atacul acarianului este reprezentat de gale mici si tari de forma rotunda cu dimensiunea de 1-2 mm, situate de-a lungul nervurii principale si laterale, pe partea superioara a frunzelor, cu deschiderea pe partea inferioara (Fig 1). La atacuri puternice, aceste gale apar si pe suprafata fructelor verzi de nuc (Fig 2). Galele sunt de culoare verde deschis la inceputul formarii, devin galbene dupa un timp si, in cele din urma, capata culoarea roscat maro.
Acarianul se dezvolta din vara devreme (iunie), pana toamna, in septembrie. Nucii tineri sunt mai puternic infestati decat cei maturi, la fel si frunzele din etajul inferioar.
Galele sunt descrise ca niste cresteri sau proliferari anormale ale tesuturilor plantelor cauzate de nivelul ridicat al unor cantitati de hormoni de crestere din plante (auxine, citokinine, giberelinele) ca urmare a atacului diferitelor specii de organisme parasite, precum acarienii.
Cresterile de tesuturi pot fi cauzate de cresterea in volum a celulelor sau cresterea numarului de celule.
In tara noastra, atacul acarianului A. tristriata pe nuc este frecvent, dar in general se situeaza la un nivel care nu atinge pragul economic de afectare. Pe continentul Asiatic, in schimb, atacul acestei specii este unul puternic care dijmuieste drastic recolta de nuci.
De cele mai multe ori, atacul acarianului A. tristriata este in asociere cu cel al specie A. erinea, care produce erinoza sau basicarea frunzelor de nuc.
Combaterea acarianului Aceria tristiata se poate face chimic prin stropiri locale cu produsele acaricide omologate pentru a fi utilizate impotriva acarienilor in pomicultura si vita de vie.
Alina Geicu
Institutul de Cercetare-Dezvoltare Pentru Protectia Plantelor Bucuresti
