Protectia culturilor impotriva coropisnitelor

Publicat de

Protectia culturilor impotriva coropisnitelor

Autor: C.S. Andrei Chiriloaie-Palade, ICDPP Bucuresti

Coropisnita Gryllotalpa gryllotalpa(Linnaeus, 1758 (Insecta: Ortoptera: Gryllotalpidae) – fig. 1 este o insectapolifaga, care roade radacinile si coletele incanelignificate. Ramane insacel mai mare dusman al legumicultorilor, deoarece preferaterenurile pe care se cultivalegume.  Preferaterenuri mai usoare (levigate), bogate in humus si reavene, in care isi poate sapa mai usor galerii si unde gaseste mai lesne hrana, pentru caaici se practica, de obicei, culturi succesive. Traieste si atacanumai in sol, la suprafata, se vad doar urmarile atacului: plante ofilite, carora le-au fost roase radacinile; rasadurile abia plantate cazute, retezate la nivelul coletului; randuri intregi goale, deoarece au fost consumate semintele, ca atare sau abia incoltite; rasaduri de legume dislocate, dacaamplasarea acestora a coincis cu traseele galeriilor sapate de catre daunator. La multe plante, urmele atacului se vad si la recoltare, pe radacinile suculente (la morcov, patrunjel, pastarnac, sfecla) sau pe pe tuberculi (la cartof), sub forma unor cavitati mai mari sau mai mici.

fig. 1
fig. 1

Terenurile infestate de coropisnite se recunosc insa nu numai prin urmele atacurilor, ci si prin galeriile din sol, sapate la adancimi mai mari, in care coropisnitele se retrag in cursul zilei, sau mai aproape de suprafata, pe unde coropisnitele circula noaptea in cautarea hranei. Existenta galeriilor la adancimi mai mici se evidentiaza prin faptul ca, in lungul lor, pamantul este mai ridicat. Coropisnitele sunt foarte bine adaptate la traiul subteran, avand picioarele anterioare transformate intr-un fel de lopeti, cu care isi sapa galeriile.

Descrierea si biologia daunatorului

Corpul lor are lungimea de 4-7 cm, este robust si aproape cilindric. Dorsal este castaniu inchis, iar ventral are o culoare mai deschisa, spre galben. Au doua perechi de aripi. Cele anterioare sunt pergamentoase si scurte, iar cele posterioare sunt membranoase, bine dezvoltate si pliate in lungul corpului. Aripile servesc la zborul de imperechere, practic, singura data cand aceste insecte ies din sol (fig 2). Cu ocazia acestui zbor, care are loc in lunile mai sau iunie, in functie de temperatura, coropisnitele pot migra pe terenurile invecinate. Acest este unicul prilej de a incerca combaterea lor in afara solului, fara a influenta negativ mediul, recurgand la feromoni sau la alte tipuri de atractant. Dupa copula, coropisnitele se retrag in sol. Aici femelele isi sapa un cuib, cu multe iesiri, la adancimea de 15-20 cm, unde depun cateva sute de oua. Numarul mare de oua explica gradul foarte inalt de infestare a solurilor in cazurile in care nu se iau masuri de combatere. Nimfele, de culoare deschisa la inceput, raman in cuib cateva saptamani, dupa care pleaca in cautarea hranei. In aceasta faza, ele se aseamana destul de mult cu adultii, de care se deosebesc doar prin marime si prin faptul ca nu au aripi. Toamna se retrag in sol, la mare adancime, odata cu adultii, pentru hibernare. Devin adulti abia la sfarsitul anului urmator (fig.3). In spatiile protejate, unde temperatura solului este mai ridicata, biologia daunatorului este modificata. Hibernarea este mai scurta, pana in februarie sau martie, iar zborul de imperechere si copula au loc mai devreme. Ca urmare, in acele locuri, infestarea este mult mai rapida si daunele sunt mai mari, caci atat adultii, cat si nimfele incep sa produca pagube mult mai repede.

fig. 2
fig. 2

Ce facem pentru a combate coropisnita?

-Toamna, tarziu, trebuie efectuate araturi adanci, pentru a distruge locurile de iernare ale adultilor si larvelor; 

– Umiditatea solului trebuie mentinuta la un nivel cat mai scazut, mai ales in cursul perioadelor critice de atac, deci pana cand se lignifica radacinile si coletul plantelor;

– Cuiburile cu oua, larvele si chiar adultii se vor distruge prin prasile adanci, de pana la 30 cm, in cursul intregii perioade de vegetatie, acolo unde este posibil;  

– In intervalele dintre ciclurile de vegetatie, terenurile trebuie mentinute libere de orice buruieni care ar putea constitui hrana pentru coropisnite;

– In cursul lunilor mai si iunie, geamurile si usile spatiilor protejate trebuie prevazute cu plase, pentru a impiedica accesul adultilor iesiti din sol pentru imperechere;

– Solurile din sere si solarii trebuie sterilizate intre ciclurile de cultura. In acest fel se realizeaza pe langa o dezinfectie totala a solului si distrugerea nematozilor, parazitilor vegetali si semintelor de buruieni, obtinandu-se, practic, un substrat de cultura, liber de organisme daunatoare. 

fig. 3
fig. 3
O versiune a acestui articol a apărut în ediția tipărită a revistei Sănătatea Plantelor Nr. 246 – noiembrie 2018.
Pentru a primi Sănătatea Plantelor în format tipărit, vă rugăm să vă abonați aici.

S-ar putea să te intereseze

Hot News