Pomii fructiferi necesita lucrari speciale de ingrijire in perioada iernii. Dintre acestea fac parte si taierile de rodire. Prin operatiile de taiere aplicate pomilor fructiferi se schimba pozitia ramurilor in coroana, a mugurilor pe ramura si raportul dintre radacina si tulpina, in vederea dirijarii, cresterii si rodirii. Taierea consta in scurtarea sau suprimarea de la baza a unor ramuri sau lastari.
Taierile executate mai devreme pot spori sensibilitatea la ger mai ales la speciile de prun, cais, par sau piersic. Perioada optima in care se pot efectua taierile de fructificare este cuprinsa intre a doua jumatate a lunii noiembrie si prima jumatate a lunii aprilie. Taierile au un efect general, cum sunt taierile care duc la formarea coroanei sau un efect local, imediat, cele de a caror importanta depinde modul de fructificare. Cateva principii generale dupa care ar trebui sa se ghideze cel ce aplica taieri de rod la pomii fructiferi ar fi:
- sa se documenteze cu privire la ramurile roditoare, cele de schelet si sa cunoasca biologia pomilor din livada, tehnicile de taiere fiind diferite in functie de specii si soiuri.
- sa execute corect taietura cu foarfeca (lama taietoare sa fie inspre trunchi, iar lama contrataietoare spre portiunea care cade).
- lastarii lacomi, verticali, din interiorul coroanei, trebuie eliminati. La fel si cei concurenti, in special lastarii de la prelungirea bratelor.
- varfurile lastarilor atacate de fainare, se taie, se strang si se ard, pentru prevenirea raspandirii bolii.
- ramurile uscate sau virozate, chiar si partial, trebuie taiate imediat.
- o ramura se elimina total, taindu-se de la locul de insertie.
Taierile de rodire pentru pomii fructiferi regleaza incarcatura de muguri de rod, pentru o productie de calitate, constanta pe intreaga durata de exploatare. Atunci cand se trece cu vederea peste aceasta etapa, pomii fructiferi vor fi supraincarcati. Productiile vor fi mari, dar slabe cantitativ. Astfel ramurile de rod trebuie sa fie de doua, trei ori mai putine decat ramurile vegetative.
Majoritatea ramurilor roditoare se formeaza pe ramurile de semischelet ale pomilor fructiferi. In general, acestea sunt mai putin viguroase si au internodii scurte sau chiar foarte scurte. Sunt mai subtiri, cu o grosime de sub 1 cm si lungimi care variaza de la 0.5 la 80 cm. Ramurile de rod pot fi usor recunoscute dupa pozitia aproape perpendicular pe cele de semischelet sau schelet, precum si dupa prezenta mugurilor fructiferi. Ramurile de rod au o durata mai scurta de viata, de aceea ele trebuie reimprospatate permanent, dupa 3,5 sau 7 fructificari, in functie de tipul pomului fructifer. La samburoase mai importante sunt taierile de formare a coroanei si de rarire. Ramurile de rod la samburoase au mugurii floriferi la baza si mijloc, iar in varf au un mugure vegetativ.
Tipuri de taieri:
Taierile de formare se realizeaza in primii 3-4 ani de la plantare, prin operatii de schimbare a pozitiei ramurilor, se incep uneori inca din pepiniera si se continua si in perioada de inceput a rodirii pana la realizarea completa a scheletului.
Taierile de corectie au rolul de a aduce pomul la o forma echilibrata, prin acestea se limiteaza inaltimea si cresterile laterale ale pomilor. Se efectueaza taieri de rarire, care vor permite luminii sa patrunda in interiorul coroanei, astfel incat fructele se vor coace uniform.
Taierile de regenerare se aplica pomilor batrani, aflati in stadiu de declin. Regenerarea acestor pomi se face in decursul a 2-3 ani, in fiecare an cate o treime din coroana fiind afectata de taieri drastice.
Taierile de rodire se efectueaza pentru a mentine pomii intr-un echilibru fiziologic pentru un timp cat mai indelungat.
ing. Lorena Gurau
ICDPP Bucuresti
