Evaluarea riguroasa a starii de vegetatie a culturilor de toamna (grau, orz, rapita) la intrarea in iarna este o masura agronomica esentiala. Aceasta evaluare determina potentialul de iernare si ghideaza strategiile de fertilizare si protectiedin primavara. Perioada de toamna nu este doar despre instalarea culturii, ci despre acumularea de resurse energetice si metabolice necesare supravietuirii si reluarii rapide a cresterii in noul ciclu.
Pentru culturile de grau si orz de toamna, starea optima de iernare (rezistenta maxima la ger) se atinge cand plantele au format 3-4 frati (stadiile BBCH 23-24). Infratirea excesiva (datorata semanatului timpuriu) poate epuiza rezerva de carbohidrati, in timp ce neinfratirea indica un risc crescut de pierderi in timpul iernii. Nodul de infratire trebuie sa fie format la o adancime optima de 1.5-2.0 cm sub suprafata solului. Un nod superficial este mult mai vulnerabil la inghet si la deshidratare.
Pentru rapita de toamna, factorul determinant este diametrul coletului la nivelul solului, care trebuie sa atinga 8-10 mm. Rapita ar trebui sa aiba 8-10 frunze adevarate bine dezvoltate (Fig.1), (Fig.2)iar punctul de crestere trebuie sa fie la nivelul solului sau sub el. Ridicarea punctului de crestere pe tulpina expune planta la ger si o face mult mai sensibila.
Chiar si la temperaturi scazute, agentii patogeni si daunatorii pot persista si pot reprezenta o amenintare la reluarea vegetatiei. La grau se recomanda evaluarea prezentei bolilor foliare timpurii, in special fainarea (Erysiphe graminis) si septorioza (Zymoseptoria tritici). Daca plantele intra in iarna cu un grad mare de infectie, presiunea de inocul din primavara va fi mult mai mare. La rapita trebuie monitorizata aparitiei putregaiului negru (Phoma lingam). Simptomele se manifesta ca pete gri-verzui pe frunze, iar infectarea coletului in toamna este critica si necesita interventie fungicida.
Totodata, este esentiala si monitorizarea afidelor (vectori pentru viroza piticirii galbene a orzului). Desi activitatea lor scade, prezenta lor persistenta poate justifica un tratament insecticid de toamna, respectand pragul de tratament.
Un alt aspect important este verificarea nivelurilor de fosfor (P) si potasiu (K). Aceste elemente sunt esentiale pentru inradacinare si, mai ales, pentru rezistenta la iernare (potasiul regleaza echilibrul hidric celular).
Evaluarea complexa din toamna transforma deciziile agricole din simple presupuneri in strategii bazate pe date stiintifice. Masurile corective luate acum (ex: aplicarea unui fungicid, controlul rozatoarelor) sau ajustarile planificate pentru primavara (pe baza starii fiziologice) asigura o maximizare a eficientei resurselor si o reducere a riscurilor.
Dr.ing. Lorena Gurau, ICDPP Bucuresti
