Daunator polifag, cu cca. 240 plante gazda din flora spontana si de cultura, tripsul Californian (Frankliniella occidentalia, Pergande, 1895) a fost semnalat pana in prezent la o serie de legume si flori unde poate cauza pagube de pana la 80% din culturile respective, printre care: castraveti, tomate, dovlecei, fasole, vinete, pepeni, iar la flori pe crizanteme, gladiole, gerbera, garoafe, dalii, cyclamen, trandafiri, cineraria, muscate, panselute, primule, violete de Parma, etc.
Comparativ cu alte specii de tripsi comuni tarii noastre, tripsul californian nu prezinta semne evidente de identificare, el neputand fi incadrat sistematic decat prin observatii microscopice de laborator. Daunator de talie redusa, dimensiunile corpului variaza intre 0,9 si 1,9 mm lungime, masculii fiind mai mici decat femelele. Corpul este de culoare variabila, intre brun accentuat iarna (Fig. 1) si galben deschis vara (Fig. 2). Este dotat cu un aparat de sarit, care ii permite sa dispara cu usurinta atunci cand este in pericol. Pe culturile din sere, insecta se reproduce partenogenetic pe tot timpul anului, prezentand intre 5-7 generatii, in solarii 2-4, iar in camp 1-2. Ponta este depusa in interiorul tesuturilor (frunze, flori). Prolificitatea femelelor variaza intre 20 – 40 oua, iar depunerea lor se esaloneaza pe intreaga durata a perioadei lor de viata.
Din momentul eclozarii si pana la completa lor maturizare, larvele trec prin patru varste, dintre care primele doua sunt foarte active, iar ultimele (pronimfa si nimfa) sunt imobile. Durata stadiului de larva este dependenta de conditiile climatice, variind intre 5 si 25 de zile. Larvele, asemanatoare cu adultii, sunt de talie mai redusa, aptere si imature sexual. Impuparea are loc in sol sau in florile plantelor gazda, durata acestui stadiu fiind in medie de 10 zile. Dupa aparitie, adultii sunt foarte activi pe vreme calda si insorita, si au o longevitate de pana la 40 zile femelele si cca. 20 zile masculii.
In conditiile tarii noastre, tripsul californian ierneaza in stare activa pe culturile din sere. Masculii sunt in numar mai redus decat femelele si sunt mai putin rezistenti la temperaturi scazute. Ouale sunt, de asemenea, sensibile la temperaturi scazute, acesta fiind un principal factor in limitarea populatiilor.
Raspandirea tripsului de la o cultura la alta se face prin zbor, iar la mari distante prin vant. Daunatorul atat in stadiul de larva, cat si in stadiul de adult, se hraneste cu sucul celular, pe care il absoarbe din celule prin inteparea tesuturilor. La tomate si castraveti, tripsul californian provoaca o decolorare a frunzelor, care capata o culoare argintie. Cu timpul, zonele afectate se brunifica si se necrozeaza, florile avorteaza, productia fiind diminuata. La crizanteme, cand atacul survine imediat dupa plantare, butasii se chircesc. Daca atacul apare intr-un stadiu mai inaintat de dezvoltare al plantelor, frunzele devin rigide si cu tendinte de gofrare, mugurele apical se usuca, iar tulpinile emit numeroase ramificatii. Cand atacul se instaleaza in faza de imbobocire, bobocii nu se mai deschid, iar daca totusi plantele infloresc, florile sunt asimetrice si cu pete argintii pe petale (Fig. 3). Simptome asemanatoare sunt intalnite si la garoafe, unde tripsul se localizeaza pe organele de reproducere, motiv pentru care florile avorteaza.
La trandafiri si gerbera, sepalele si petalele sunt gofrate si puternic decolorate, pierderile cauzate putand sa atinga valori de 70-80%. Pe langa pagubele directe, tripsul californian este si vector de viroze, transmitand la tomate ofilirea patata (Lycopersicon virus 3), mozaicul Acuba (Solanum virus 8) si mozaicul tutunului (Nicotiana virus 1), boli practic incurabile.
Limitarea atacurilor cauzate de tripsul californian se poate face prin metode preventive si curative. Dintre masurile preventive se mentioneaza:
- dezinsectia serelor inainte de infiintarea culturilor, de catre echipe specializate;
- tratamente preventive efectuate inainte de plantarea rasadurilor;
- amplasarea de capcane adezive de culoare galbena in sere, inainte de infiintarea culturilor si dupa transplantarea rasadurilor;
- prasile repetate pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontana.
Combaterea tripsului californian este dificil de realizat din cauza rezistentei manifestate la majoritatea produselor de resort. Din momentul semnalarii atacului in cultura, se aplica 2-4 tratamente, prin alternanta, la interval de 10-20 zile. Se pot obtine bune rezultate prin stropirea aparatului foliar cu Mospilan 20 SP (0,04%). Pentru plantele cu frunze lucioase, la solutiile de tratament se va adauga ca adeziv. In lipsa acestor adezivi, eficacitatea tratamentelor se poate reduce cu pana la 75%.
Andrei PALADE – CHIRILOAIE
Cercetator Stiintific ICDPP Bucuresti
