Cresterea insectelor pe diete artificiale!

Publicat de

Autor: C.S Andrei CHIRILOAIE-PALADE, ICDPP Bucuresti

Aceasta reprezinta o metoda mult utilizata pentru asigurarea necesarului de material biologic, solicitat pentru realizarea diverselor obiective stiintifice si practice. Pentru obtinerea unei diete adecvate cresterii satisfacatoare a unor specii de insecte, aceasta trebuie sa contina cantitati suficiente de substante nutritive, iar stimulii care initiaza hranirea trebuie sa fie prezenti in mod obligatoriu.

Desi sunt numeroase teorii despre rolul si importanta diversilor stimuli, este necesar a se mentiona, in mod special, doua puncte de vedere diferite cu privire la comportamentul de hranire si alegere a hranei. Pe de o parte, este de presupus ca alegerea hranei este exclusiv determinata de stimuli olfactivi si gustativi, iar factorii de nutritie determina valoarea hranei, astfel aceasta joaca un rol semnificativ in initierea, promovarea si sustinerea hranirii.

Dupa ce o insecta a localizat hrana si a inceput sa se hraneasca, are loc interactiunea dintre cerintele nutritive (atat calitative cat si cantitative) si hrana, adica digestibilitatea si calitatile nutritive ale dietei. In mod evident, insectele manifesta o marcanta uniformitate in cerintele lor calitative, dar o considerabila diversitate in ceea ce priveste cele cantitative. In general, un interes deosebit il au cerintele calitative, deoarece acestea reprezinta cerintele primare. Analiza insectelor si hranei lor a confirmat faptul ca acestea folosesc unele substante nutritive, printre care proteine, carbohidrati si grasimi.

Proteinele si aminoacizii

Calitatea proteinelor este determinata de felul aminoacizilor. Aminoacizii esentiali pentru cresterea si dezvoltarea insectelor, in general, sunt aceiasi zece care sunt esentiali la animale, si anume: arginina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilanina, treonina, triptofan si valina. In absenta unuia dintre acesti aminoacizi esentiali, dezvoltarea si cresterea vor inceta la unele specii. In multe cazuri, insectele cresc si se dezvolta mai repede pe proteina intacta, decat pe un amestec echivalent de aminoacizi. Fenomenul se explica prin mai multe cauze: deficienta unuia sau mai multor aminoacizi importanti, o proportie nepotrivita a aminoacizilor, cresterea presiunii osmotice cauzata de numarul mare de molecule mici, lipsa de stimuli gustativi si insusiri fizice care incurajeaza hranirea, omiterea unui factor de crestere sau al unuia inclus in mod accidental. Unele cercetari au aratat ca cei zece aminoacizi esentiali nu sunt suficienti pentru cresterea si dezvoltarea normala, ei trebuie suplimentati cu unii dintre cei numiti neesentiali sau disponibili.

Cerintele cantitative reale pentru crestere/reproducere nu sunt bine definite. Cantitatea de proteina sau amestec de aminoacizi, folosita la cresterea diferitelor insecte, variaza de la 1-5% la dietele umede (solutii apoase de substante nutritive, cum sunt cele folosite pentru cresterea dipterelor), la 30-40% la dietele uscate (amestecuri de pudra sau granule, cum sunt cele pentru gandacii de bucatarie) – fig. 1.

Fig.1
Fig.1

Carbohidratii

Desi la multe specii de insecte carbohidratii (glucidele) pot fi esentiali sau avantajosi pentru nutritie, nici un zahar special nu este solicitat singur. Polizaharidele si oligozaharidele sunt transformate prin procesul digestiei, enzimele specifice determinand in final ce carbohidrati sunt utilizati de o anumita insecta. Unele insecte pot utiliza o gama foarte larga de carbohidrati, cel mai probabil pentru ca pot digera structura mai complexa. Astfel, cerintele de hidrati de carbon ale larvelor pot fi, in general, satisfacute de catre oricare dintre polizaharide (amidon, glicogen), oligozaharide (rafinoza, trehaloza, sucroza etc.), monozaharide (maltoza, manoza, galactoza etc.). Insa, in mod fundamental cerintele de hidrati de carbon sunt cel mai bine asigurate de hexoze (fructoza sau glucoza), dar se gasesc unele diferente intre specii in ceea ce priveste felul carbohidratului si gradul sau de utilizare. Adultii multor insecte, mai ales de lepidoptere, dar si de diptere, himenoptere etc., se pot intretine cu zahar si apa, in aceste situatii zaharurile fiind esentiale. Diferiti cercetatori au mentionat faptul ca o solutie apoasa de 5% zahar (sucroza, glucoza etc.) este satisfacatoare pentru mentinerea longevitatii diverselor specii de insecte – fig. 2. Excesul de zahar poate fi insa daunator.

Fig.2
Fig.2

Lipidele

La insecte, lipidele sunt solicitate indeosebi de formele tinere. Dieta trebuie sa contina anumite lipide desi, probabil efectul deficientelor nu apare uneori decat tarziu in ciclu de viata, incluzand stadiul de adult si chiar urmatoarea generatie. Lipidele solicitate pot fi acizii grasi si sterolii. Anumiti acizi grasi, ca si anumiti steroli sunt esentiali pentru cele mai multe specii, deficienta unui sterol din dieta duce la incapacitatea insectelor de a naparli si
de obicei mor intr-un stadiu incipient. O mare parte din insecte pot folosi colesterolul care de obicei satisface cerinta sterolului, sterolul tipic aflat in tesuturile animalelor.

Vitaminele

Ca o regula generala, toate insectele imature necesita un numar de vitamine solubile in apa, iar cateva specii solicita o vitamina solubila in grasimi, respectiv alfa-tocoferol (vitamina E) – fig. 3. Vitamina E este necesara pentru reproducere la unele insecte. Vitaminele solubile in apa, esentiale in nutritia insectelor includ: biotina, colina, acidul nicotinic, piridoxina, riboflavina si tiamina. Acidul ascorbic este solicitat numai de catre o parte dintre insectele fitofage.

Fig.3
Fig.3

Substantele minerale

Dupa cum este de asteptat, insectele necesita substante anorganice deoarece substantele minerale nu pot fi sintetizate. Amestecurile de sare bogate in calciu, fier si sodiu (ex. amestecul Wesson) sunt folosite ca punct de plecare pentru cercetarile referitoare la insecte. Amestecurile de saruri utilizate pentru mamifere contin, de exemplu, mai mult calciu decat este necesar insectelor, deoarece ele au un schelet osos. De asemenea, insectele necesita relativ mai putin fier, dar mai mult potasiu si sodiu decat mamiferele. Avand in vedere compozitia cunoscuta a insectelor, putem presupune ca mineralele: sodiu, potasiu, calciu, magneziu sunt esentiale pentru activitatea insectelor. Variatiile in cantitatea si calitatea unui produs alimentar poate avea efecte importante asupra dezvoltarii insectelor. Dezvoltarea dietelor artificiale pentru insecte a fost stimulata de necesitatea de a intelege cerintele nutritionale ale acestora, precum si de a permite cresterea in laborator utilizand medii sintetice mai convenabile decat alimentele naturale.

O versiune a acestui articol a apărut în ediția tipărită a revistei Sănătatea Plantelor Nr. 248 – ianuarie 2019.
Pentru a primi Sănătatea Plantelor în format tipărit, vă rugăm să vă abonați aici.

S-ar putea să te intereseze

Hot News

post-image
Știri

Stiati ca,

FENOVA SUPER (FOXTROT 69 EW) este erbicidul eficient in combaterea buruienilor monocotiledonate anuale din cultura de grau, inclusiv buruienile problema iarba vantului (Apera...
Citește mai mult