Nu lasati daunatorii sa risipeasca eforturile fermierilor!

Publicat de

Importanta verigilor tehnologice in culturile agricole

Nu lasati daunatorii sa risipeasca eforturile fermierilor!

Autor: prof. univ.dr. Ioan ROSCA, ICDPP Bucuresti

Actiunile privind protectia plantelor, ca verigi ale tehnologiilor de cultura au un rol hotarator in limitarea pagubelor cauzate de daunatori, agenti fitopatogeni si buruieni. In ceea ce priveste potentialul de distrugere al insectelor este suficient sa amintim ca filoxera aparuta in 1870-1880, in podgoriile din Franta a distrus 2 milioane hectare de vita de vie si a costat 10 miliarde de franci aur, mai mult decat razboiul franco-prusac din 1870-1871. Mai mult, acest lucru a condus si la schimbarea tehnologiei de cultura pentru aceasta planta, prin utilizarea portaltoiului.

Pierderile cauzate in agricultura de boli, insecte, nematozi si buruieni, nu sunt mai mici de 30% in tarile cu o agricultura dezvoltata (in medie pierderile sunt in jur de 35%). Mai mult, pierderile provocate de daunatori dupa ce culturile au fost recoltate sunt estimate a fi in jur de 5-10%. In general, pierderile difera de la o tara la alta, de la o cultura la alta, de la un an la altul, de la un daunator la altul, fiind, de asemenea, influentate si de evolutia economica a „inputuri-lor” si “output-urilor”.

In Romania, peste 350 de daunatori inregistrati

In Romania, pierderile de recolta variaza de la un an la altul, de la o zona la alta si sunt in functie de cultura si daunator.Este suficient sa amintim pierderile provocate de: ratisoara porumbului (Tanymecus dilaticollis), gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata), daunatorii produselor depozitate (gargaritele fasolei, graului sau porumbului), etc. Pericolul care-l reprezinta pentru culturile agricole cei peste 350 daunatori inregistrati in Romania,motiveaza preocuparea constanta a specialistilor din domeniul chimiei si agriculturii, exprimata prin conexiunile dintre invatamant, cercetare si productie, de a gasi mijloace si solutii cat mai eficiente si cu poluare minima pentru combaterea lor. Daca ne intoarcem putin in timp, facand apel la istorie, grecii antici au folosit focul pentru a alunga lacustele in mare. In anul 1200 i.e.n., chinezii au utilizat furnicile pradatoare (Oecophylla smaragdina – fig. 1) impotriva daunatorilor, realizand un sistem de legare a ramurilor cu franghii pentru a facilita furnicilor miscarea lor libera printre pomii de citrice. Pana in secolul XVIII, in cartile de agricultura sunt redate recomandari de combatere provenite de la scriitorii greci si latini, iar unele din acestea au “nuante” de magie si vrajitorie, care astazi recitindu-le ne fac sa zambim. Daunatorii culturilor agricole erau socotiti pedepse divine sau lucrari ale diavolului, fie ca erau atribuite maniei Dumnezeiesti, fie ca erau considerate actiuni ale demonilor. Multa vreme, lupta impotriva acestor daunatori, s-a dus prin rugaciuni publice, procesiuni ori prin stranii procese religioase in care, animalele daunatoare erau aduse in fata judecatii unor inalte fete bisericesti. Primul dintre bizarele procese intentate impotriva “animalelor daunatoare” se pare ca a avut loc in Franta in 1120, cand episcopul din Laon a excomunicat din dioceza sa, printr-o sentinta, soarecii si omizile. Uneori aceste sentinte aveau urmari si se intampla chiar ca insectele condamnate, sa dispara sau sa fie mai putine. Asta, fara sa se cunoasca atunci, faptul ca orice stadiu de dezvoltare al unei insecte este relativ limitat in timp, iar de la acuzare, proces, pronuntarea sentintei, care dadea si un anumit termen daunatorului de a se retrage, trecea un timp suficient ca insecta sa sufere o serie de metamorfoze. Alteori insectele erau socotite ca un flagel al lui Dumnezeu si se cautau pacatosii care au atras pedeapsa divina.

fig. 1
fig. 1

In timpurile moderne dupa ce s-a extins cultura tutunului adus din America, acesta pe langa obiceiul prizarii sau fumatului, a adus si un mic avantaj agriculturii. Mai exact, descoperirea proprietatilor insecticide puternice ale decocturilor obtinute din frunzele acestei plante, cunoscute ca “zeama de tutun”. In evul mediu, combaterea daunatorilor a continuat sa acumuleze mai multe cunostinte in Asia (extractele de plante, cum este uleiul de lamaie si pelinul sau/si substantele chimice cum sunt arsenul si sulful) au fost utilizate. In renasterea europeana, s-a descoperit ca nicotina, extractele anumitor plante si arsenicul au contribuit la combaterea daunatorilor.

Utilizarea pesticidelor pentru a ucide daunatorii a castigat teren de la sfarsitul anilor 1800, datorita inventiei diferitelor insecticide sintetice, cum este DDT-ul, aparitia organofosfatiilor, carbamatilor (vezi istoria aparitiei in numarul din decembrie al revistei noastre, pag.1-4), dar si o serie de erbicide.

Despre pesticidele din prima si a doua generatie…

Pesticidele din “prima generatie” au fost compusi in mare masura toxici, (ca de exemplu arsenicul si cianura). Utilizarea lor au fost abandonate, deoarece erau prea toxice si deseori ineficiente. Si in prezent este folosita fosfura de aluminiu (PHOSTOXIN) – compus anorganic foarte toxic, cu formula chimica AlP, folosita ca fumigant pentru combaterea daunatorilor de depozit sau a rozatoarelor. In camerele de gazare din lagarele naziste s-a utilizat „Zyklon B”, pesticid pe baza de cianura (HCN) folosit initial pentru dezinsectie si pentru a tine sub control tifosul exantematic, transmis de paduchi. Dar, varianta folosita in camerele de gazare a fost fara odorizant „Zyklon A”, un pesticid lichid care in reactie chimica cu apa emana acid cianhidric. Pesticidele din “a doua generatie” au inclus, in mare parte, compusi organici sintetici. In 1948, Michael Elliott, care investiga legatura dintre structura moleculara si activitatea biologica in piretrinele naturale, la Rothamsted, a creat piretroidele sintetice. Care este diferenta dintre piretru, piretrine si piretroide? Piretrul este extractul provenit din capul florii crizantemei. Cei 6 esteri denumiti in mod generic piretrine se gasesc in extractul de piretru. Piretrinele sunt substantele active din piretru ce omoara insectele. Piretroidele sunt compusi sintetici analogici fabricati pentru a avea o structura chimica similara esterilor. Piretroidele omoara insectele, dar nu provin din flori, ci sunt produse prin sinteza. Piretrinele naturale sunt derivate din plante apartinand genului Chrysanthemum, acelasi gen care cuprinde si banala margareta (Leucanthemum vulgare) (fig. 2), si sunt o componenta importanta a apararii plantelor impotriva insectelor.

Fig. 2
Fig. 2

Inca din antichitate au fost extrase si folosite pentru a combate insectele daunatoare, actionand prin directionarea canalelor de sodiu in membranele celulare ale sistemelor nervoase ale insectelor, blocand impulsurile nervoase, paralizand insecta si omorand-o. Cu toate acestea, piretroidele pot dauna unor insecte benefice cum sunt albinele sau viespiile parazite, care limiteaza o serie de daunatori agricoli si sunt, de asemenea, toxice pentru pesti si alte organisme acvatice. Pentru oameni, sunt toxici in cantitati mari sau dupa o expunere indelungata. Odata ce structura de baza a piretrinelor a fost descoperita, au fost facuti analogi sintetici numiti piretroide. Acestia, ca esteri au fost produsi pe baza acelorasi acizi carboxilici ciclopropan, cu variatii in concentratia de alcool a compusilor.

Primul insecticid piretroid sintetic comercial a fost allethrin, produs in 1949, urmat in 1960 de catre dimethrin, tetrametrin, resmetrin, prothrin, si proparthrin. Utilizarea de insecticide piretrine si insecticide piretroide a crescut in ultimul timp, odata cu utilizarea tot mai redusa a insecticidelor organofosforice si carbamice. In ultimii ani, o serie de „clase de insecticide” au fost eliminate din practica agricola curenta (cloroderivate sau o parte din organofosforice si carbamati). Neonicotinoidele, o noua clasa de pesticide, relativ netoxica pentru majoritatea vertebratelor, cu structura chimica bazata pe nicotina (substanta prezenta in plantele de tutun ce au actiune toxica asupra omizilor daunatoare) au aparut in anii 1970. Cele mai multe sunt solubile in apa, se descompun lent in mediul inconjurator, astfel incat acestea pot fi preluate de plante, avand o actiune sistemica, asigurand astfel o protectieimpotriva daunatorilor, odata cudezvoltarea plantei. La sfarsitul anilor 1990, neonicotinoidele au devenit utilizate pe larg (in primul rand ca imidacloprid), iar la inceputul anilor 2000 alte doua (clothianidin si thiamethoxam) au inceput sa fie utilizate intens pentru tratamentul semintei (in special la porumb si floarea-soarelui sau rapita, dar si alte culturi). Neonicotinoidele reprezinta circa 1/3 din productia totala de insecticide, fiind utilizate pentru tratamente fitosanitare la aproximativ 200 de specii de plante cultivate.

Chiar daca in prezent utilizarea neonicotinoidelor in tratarea semintelor este interzisa (n.r – in decembrie, Romania a obtinut derogare pentru utilizarea neonicotinoidelor in aceasta primavara), multi fermieri se plang ca nu au masuri alternative de combatere a unor daunatori periculosi pentru cele mai importante culturi agricole din Romania. In acest context, companiile de profil, incearca sa promoveze solutii alternative, in ceea ce priveste combaterea daunatorilor la sol, insa in Romania, neonicotinoidele sunt dificil de inlocuit, deoarece daunatorii specifici sunt greu de combatut cu un alt tip de produs. Practica agricola din ultimii ani a contribuit la cresterea intenstitatii atacului daunatorilor de sol, cele mai frecvente cauze fiind: dezvoltarea rapida a noilor specii de daunatori, monocultura, rotatia deficiatara a culturilor (din cauza unor cauze obiective, lipsa tratamentului adecvat la samanta/insecticide de sol). In prezent, pentru tara noastra este un semnal de alarma lipsa unor produse fitosanitare eficiente si economice de combatere a daunatorilor de sol de la principalele culturi agricole. Culturi ce au daunatori deosebit de periculosi (gandacul ghebos, ratisoara porumbului, viermele vestic al radacinilor de porumb, viermii sarma, viermii albi, viermii cenusii, etc.). Este greu de crezut ca toate aceste probleme vor putea fi rezolvate prin politici generale de optimizare a dimensiunii exploatatiilor agricole, cresterea gradului de capitalizare a acestora, cresterea gradului de pregatire profesionala a fermierilor, in conditiile in care tara noastra este in urma celorlalte state membre UE din punct de vedere al fondurilor alocate fermierilor pentru produsele de protectie a plantelor. Dupa cum se poate vedea, combaterea daunatorilor are o istorie lunga si fascinanta si suntem pusi permanent in situatia de a gasi noi produse sau alte metode de combatere…

O versiune a acestui articol a apărut în ediția tipărită a revistei Sănătatea Plantelor Nr. 248 – ianuarie 2019.
Pentru a primi Sănătatea Plantelor în format tipărit, vă rugăm să vă abonați aici.

S-ar putea să te intereseze

Hot News