Daunatorii plantelor aromatice si medicinale: metode de prevenire si combatere

Publicat de

Interesul pentru produsele si productia culturilor de plante medicinale si aromatice este in continua crestere si in tara noastra. Regretabil este faptul ca suprafetele cultivate in conditii ecologice in Romania sunt inca foarte reduse ca suprafata, iar potentialul de productie a culturilor de plante medicinale si aromatice este limitat de catre mai multi daunatori, care contribuie la deprecierea recoltei si scaderea productiei. Mai jos, detaliem:  

– Puricii cruciferelor

Puricele negru al verzei – Phyllotreta atra, respectiv puricele vargat al verzei – Ph. nemorum (fig.1 si 2) sunt principalii daunatori ai culturilor de mustar (Sinapis alba), in special in primaverile calduroase si secetoase. Acestia rod epiderma superioara a frunzelor, sub forma unor mici orificii, mai ales pe  marginea limbului foliar, frunzele capatand un aspect ciuruit. La atacuri puternice frunzele se usuca. Daca regimul precipitatiilor este scazut intre sfarsitul lunii iunie si inceputul lunii iulie, conditiile sunt prielnice pentru producerea unui atac masiv. Insectele au corpul negru – verzui, cu luciu metalic, cu o lungime de 1,8 – 3,5 mm. Pe elitre prezinta randuri de puncte fine situate longitudinal. Oul este oval, de culoare alb-galbuie. Ierneaza ca adult sub resturile vegetale, in stratul superficial al solului sau in patul de frunze de la liziera padurilor, dezvoltand anual o singura generatie. Locurile de hibernare sunt parasite spre sfarsitul lunii martie, hranindu-se pe diferite crucifere spontane, dupa care trec pe cele cultivate. Adultii ataca epiderma si parenchimul frunzelor care cu timpul se usuca. Copulatia are loc la 15-20 zile. Ouale sunt depuse izolat sau grupat in stratul superficial al solului din jurul plantelor. Aparitia larvelor are loc esalonat, din a treia decada a lunii mai pana in iunie, acestea hranindu-se cu radacinile plantelor, dupa care se impupeaza in sol. Adultii noi generatii apar dupa 10 -15 zile, la sfarsitul lunii iunie – inceputul lunii iulie, hranindu-se pana spre toamna. Temperaturile scazute determina insectele sa se retraga la iernat.

Fig 1

Combatere: Avertizarea tratamentelor de combatere se realizeaza la semnalarea daunatorului si in functie de pragul economic de daunare (PED). PED-ul, dupa infiintarea culturilor la plantele tinere este de 8-9 adulti/planta. Semanatul timpuriu ca si distrugerea cruciferelor spontane din interiorul sau vecinatatea culturilor reduce riscul de infestare a acestora concomitent cu favorizarea dezvoltarii viguroase a plantelor. Strangerea si distrugerea resturilor vegetale ramase dupa recoltare, urmate de efectuarea araturilor adanci de toamna contribuie la reducerea rezervei biologice a adultilor in anul urmator.

Fig. 2

Ratisoara porumbului – Tanymecus dilaticollis ( fig.3). Specie raspandita in toate zonele agricole din tara. Specia este raspandita in multe din culturile de plante medicinale si aromatice la inceputul vegetatiei plantelor (exemplu armurariul, Silybum marianum L.). Acest daunator are corpul de culoare cenusie, in lungime de 6,5-8 mm, capul prevazut cu un rostru scurt si gros. Se dezvolta intr-o singura generatie/an si ierneaza ca adult in sol. Insectele hibernante apar la suprafata solului la sfarsitul lunii martie-inceputul lunii aprilie. Este un daunator polifag, hrana fiind asigurata de plante spontane. Initial aceasta consta din diferite plante spontane (ex: palamida, mohor) dupa care ataca plantele de cultura, se imperecheaza si incep sa depuna ouale (aprilie – iunie). Adultii reteaza plantele tinere de la colet, imediat dupa rasarire. Plantele atacate in zona coletului se usuca, aspect care impune, deseori, reinsamantarea, iar cele ale caror frunze au fost atacate vor avea recolte intarziate si diminuate.

Fig. 3

Combatere: PED-ul este de 5 exemplare/m2. Se recomanda executarea tratamentului folosind un insecticid omologat, cu actiune sistemica si/sau de contact. Distrugerea buruienilor, reduce durata de viata a adultilor si prolificitatea lor, fiindca nu mai dispun de hrana accesibila in perioada de inceput a primaverii. Tanymecus este o insecta, prin excelenta termofila. Adultii sunt foarte activi, consumand activ cand temperatura medie diurna trece de 20oC. Combaterea se efectueaza prin tratamentul samantei, distrugerea buruienilor, lucrari de intretinere, precum si de aplicare de insecticide. Rotatia culturilor (o data la 3 ani) cu specii care nu sunt plante gazda pentru Tanymecus.

Paianjenul rosu comunTetranychus urticae (fig. 4). In conditii de sera, rasadnite, solarii si camp, daunatorul poate provoca pagube importante culturilor de menta (Mentha piperita) cat si culturilor de legume. Strangerea si distrugerea prin ardere a resturilor vegetale ramase dupa recoltare, prasile mecanice sau manuale in cursul perioadei de vegetatie, aratura de toamna contribuie la eliminarea diferitelor specii de buruieni care constituie gazde secundare ale lui T. urticae, contribuind astfel la reducerea numarului de adulti. Avertizarea tratamentelor de combatere se initiaza dupa 8-10 zile de la inregistrarea unor temperaturi medii ale aerului, care depasesc constant 10 -12 oC, impreuna cu o luminozitate de peste 14 ore/zi. PED-ul este de 5-6 stadii mobile/frunza. Pentru combaterea lui T. urticae, in conditii de camp sau de sera, se recomanda efectuarea unui tratament chimic, la semnalarea atacului si repetarea acestuia dupa 10 -12 zile. In cazul unei optiuni mai prietenoase cu mediul si un sistem de combatere integrat, in lume, se produc si se comercializeaza o gama de pradatori acarofagi, cuprinzand specii de coccinellide (Stethorus punctillum) si acarieni (Amblyseius californicus, A. degenerans, A. fallacis, Phytoseiulus persimilis, Galendromus occidentalis).

Puricii nalbei (Althaea officinalis)

Podagrica fuscicornis (fig.5) si P. malvae, ierneaza ca adulti sub resturile vegetale si sub bulgarii de pamant. Corpul este usor convex dorsal, in lungime de 3-5 mm (P. malvae are corpul de dimensiuni mai mici decat P. fuscicornis). Elitrele au culoare albastra cu punctuatie neregulata, iar toracele si picioarele sunt roscate. Sunt oligofage, atacand plante spontane si cultivate din familia malvaceae. Adultii hibernanti rod epiderma frunzelor pana la scheletare (ciuruire), iar treptat acestea se usuca. La plantele abia rasarite, frunzele cotiledonale sunt distruse in totalitate. In perioada de seceta au loc atacuri puternice.

Metode de prevenire si combatere

Preventiv: Controlul culturilor la inceputul perioadei de vegetatie pentru a stabili intensitatea si frecventa atacului; respectarea asolamentului si a rotatiei culturilor; efectuarea la timp a lucrarilor de mobilizare a solului (prasile) pentru distrugerea stadiilor de dezvoltare aflate in sol; distugerea resturilor vegetale dupa recoltare. Curativ: combaterea cu produse de protectia plantelor se realizeaza prin aplicarea a 1-2 tratamente cu piretroizi de sinteza, primul la aparitia adultilor hibernanti, iar al doilea la aparitia larvelor si a noilor adulti.

Andrei PALADE- CHIRILOAIE – Cercetator stiintific ICDPP Bucuresti

O versiune a acestui articol a apărut în ediția tipărită a revistei Sănătatea Plantelor Nr. 240 - mai 2018.
Pentru a primi Sănătatea Plantelor în format tipărit, vă rugăm să vă abonați aici.

S-ar putea să te intereseze

Hot News